Isus, Păstorul cel bun
1Adevărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoț și tâlhar. 2Însă cel care intră pe poartă este păstorul2 Conceptul de păstor trebuie înțeles aici în contextul său vechi-testamentar: Dumnezeu Însuși este Păstorul lui Israel (Ps. 80:1; Is. 40:10-11; Eze. 34:11-16). Dumnezeu a dat turma în grija conducătorilor, păstorii lui Israel, care însă nu au avut grijă de ea (Is. 56:9-12; Eze. 34). El Îl va trimite pe adevăratul Păstor, pe Mesia, ca să aibă grijă de oi (Eze. 34:23). oilor. 3Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul. El își cheamă oile pe nume și le duce afară. 4După ce le‑a adus afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. 5Ele nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.
6Isus le‑a spus această alegorie6 Ioan folosește un alt termen (paroimia), decât cel folosit de ceilalți evangheliști (parabole), termen care se poate referi la: metaforă; proverb; pildă; zicală; maximă; limbaj cu tâlc, care trebuie descoperit. Vezi și 16:25., dar ei n‑au înțeles ce le spunea.
7Atunci Isus a vorbit din nou:
– Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Poarta oilor. 8Toți cei ce au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari; dar oile n‑au ascultat de ei. 9Eu sunt Poarta. Dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit. Va intra, va ieși și va găsi pășune. 10Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viață și s‑o aibă din belșug.
11Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi. 12Cel plătit, care nu este păstor și căruia nu‑i aparțin oile, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le prinde și le împrăștie. 13El fuge pentru că este plătit și nu‑i pasă de oi. 14Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe cele care sunt ale Mele, iar cele care sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine, 15tot așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, și Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viața pentru oi. 16Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu și vor fi o turmă și un Păstor. 17De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca s‑o iau din nou. 18Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s‑o dau și am autoritate s‑o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu.
19Din cauza acestor cuvinte s‑a făcut din nou dezbinare între iudei. 20Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și este nebun! De ce‑L ascultați?!“ 21Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de om demonizat. Poate un demon să deschidă ochii orbilor?!“
Necredința iudeilor
22În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului22 Cu referire la Hanuca (ebr.: Hanukkah), sărbătoare care comemorează rededicarea Templului în decembrie 165 î.Cr., după ce acesta a fost profanat de către Antioh IV Epiphanes (care a domnit între anii 175–164 î.Cr.). Vezi 1 Mac. 4:41-61. Era numită și Sărbătoarea Luminilor, deoarece în fiecare seară de Hanuca se aprindea o lampă specială (Hanukiya) în fiecare casă.. Era iarnă. 23Isus Se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon.
24Iudeii L‑au înconjurat și I‑au zis:
– Până când ne mai ții sufletul în încordare? Dacă Tu ești Cristosul, spune‑ne‑o deschis!
25Isus le‑a răspuns:
– V‑am spus, dar nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26Însă voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. 27Oile Mele ascultă glasul Meu. Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. 28Eu le dau viață veșnică și în veci nu vor pieri. Și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29Tatăl Meu, Care Mi le‑a dat, este mai mare decât toți. Și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui. 30Eu și Tatăl una suntem.
31Iudeii au luat din nou pietre ca să‑L omoare.
32Isus le‑a răspuns:
– V‑am arătat multe lucrări bune de la Tatăl. Pentru care din aceste lucrări vreți să Mă omorâți cu pietre?
33Iudeii I‑au răspuns:
– Nu pentru o lucrare bună vrem să Te omorâm cu pietre, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, Care ești om, Te faci Dumnezeu!
34Isus le‑a răspuns:
– Nu este scris în Legea34 Cu referire la întreg VT, nu doar la primele cinci cărți ale lui Moise. voastră: „Eu am zis: «Sunteți ‘dumnezei’»“? 35Dacă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu, El i‑a numit „dumnezei“35 Vezi Ps. 82:6., și Scriptura nu poate fi desființată, 36puteți spune voi despre Cel pe Care Tatăl L‑a sfințit și L‑a trimis în lume că blasfemiază, și aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!“?! 37Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți! 38Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți lucrările acestea, ca să cunoașteți și să înțelegeți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl.
39Atunci au încercat din nou să‑L aresteze, dar El a scăpat din mâinile lor.
40Apoi S‑a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan mai înainte, și a rămas acolo. 41Mulți veneau la El și ziceau: „Ioan n‑a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat.“ 42Și mulți au crezut în El acolo.
The Good Shepherd and His Sheep
1“What I’m about to tell you Pharisees is true. What if someone does not enter the sheep pen through the gate but climbs in another way? That person is a thief and a robber. 2The one who enters through the gate is the shepherd of the sheep. 3The gatekeeper opens the gate for him. The sheep listen to his voice. He calls his own sheep by name and leads them out. 4When he has brought out all his own sheep, he goes on ahead of them. His sheep follow him because they know his voice. 5But they will never follow a stranger. In fact, they will run away from him. They don’t recognize a stranger’s voice.” 6Jesus told this story. But the Pharisees didn’t understand what he was telling them.
7So Jesus said again, “What I’m about to tell you is true. I am like a gate for the sheep. 8All who have come before me are thieves and robbers. But the sheep have not listened to them. 9I’m like a gate. Anyone who enters through me will be saved. They will come in and go out. And they will find plenty of food. 10A thief comes only to steal and kill and destroy. I have come so they may have life. I want them to have it in the fullest possible way.
11“I am the good shepherd. The good shepherd gives his life for the sheep. 12The hired man is not the shepherd and does not own the sheep. So when the hired man sees the wolf coming, he leaves the sheep and runs away. Then the wolf attacks the flock and scatters it. 13The man runs away because he is a hired man. He does not care about the sheep.
14“I am the good shepherd. I know my sheep, and my sheep know me. 15They know me just as the Father knows me and I know the Father. And I give my life for the sheep. 16I have other sheep that do not belong to this sheep pen. I must bring them in too. They also will listen to my voice. Then there will be one flock and one shepherd. 17The reason my Father loves me is that I give up my life. But I will take it back again. 18No one takes it from me. I give it up myself. I have the authority to give it up. And I have the authority to take it back again. I received this command from my Father.”
19The Jews who heard these words could not agree with one another. 20Many of them said, “He is controlled by a demon. He has gone crazy! Why should we listen to him?”
21But others said, “A person controlled by a demon does not say things like this. Can a demon open the eyes of someone who is blind?”
Another Challenge to Jesus’ Claims
22Then came the Feast of Hanukkah at Jerusalem. It was winter. 23Jesus was in the temple courtyard walking in Solomon’s Porch. 24The Jews who were gathered there around Jesus spoke to him. They said, “How long will you keep us waiting? If you are the Messiah, tell us plainly.”
25Jesus answered, “I did tell you. But you do not believe. The works that I do in my Father’s name are a witness for me. 26But you do not believe, because you are not my sheep. 27My sheep listen to my voice. I know them, and they follow me. 28I give them eternal life, and they will never die. No one will steal them out of my hand. 29My Father, who has given them to me, is greater than anyone. No one can steal them out of my Father’s hand. 30I and the Father are one.”
31Again the Jews who had challenged him picked up stones to kill him. 32But Jesus said to them, “I have shown you many good works from the Father. Which good work are you throwing stones at me for?”
33“We are not throwing stones at you for any good work,” they replied. “We are stoning you for saying a very evil thing. You are only a man. But you claim to be God.”
34Jesus answered them, “Didn’t God say in your Law, ‘I have said you are “gods” ’? (Psalm 82:6) 35We know that Scripture is always true. God spoke to some people and called them ‘gods.’ 36If that is true, what about the one the Father set apart as his very own? What about this one the Father sent into the world? Why do you charge me with saying a very evil thing? Is it because I said, ‘I am God’s Son’? 37Don’t believe me unless I do the works of my Father. 38But what if I do them? Even if you don’t believe me, believe these works. Then you will know and understand that the Father is in me and I am in the Father.” 39Again they tried to arrest him. But he escaped from them.
40Then Jesus went back across the Jordan River. He went to the place where John had been baptizing in the early days. There he stayed. 41Many people came to him. They said, “John never performed a sign. But everything he said about this man was true.” 42And in that place many believed in Jesus.
