1O, de mi‑ar fi capul un izvor de ape
și ochii o fântână de lacrimi!
Aș plânge zi și noapte
zdrobirea fiicei poporului meu.
2O, dacă cineva mi‑ar da în pustie
un han de călători!
L‑aș părăsi pe poporul meu
și aș pleca de la el.
Căci toți comit adulter
și sunt o adunătură de necredincioși.
3„Ei își întind limba ca un arc.
Au ajuns puternici în țară
prin minciună și nu prin adevăr.
Căci ei merg din răutate în răutate
și nu Mă cunosc,
zice Domnul.
4Fiecare să se păzească de prietenul lui;
să nu vă încredeți în niciun frate,
căci orice frate este un înșelător
și orice prieten umblă cu bârfe.
5Fiecare își înșală prietenul
și nimeni nu spune adevărul.
Își deprind limba la vorbe mincinoase
și se obosesc să facă rău.
6Locuința ta6 Probabil cu referire la Ieremia. este în mijlocul înșelătoriei.
De înșelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască,
zice Domnul.“
7De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Iată, îi voi verifica și îi voi cerceta,
căci ce altceva aș putea face
din cauza fiicei poporului Meu?
8Limba lor este o săgeată ucigătoare;
ea rostește înșelătoria.
Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace,
dar în adâncul inimii, îi întind curse.
9Să nu‑i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri,
zice Domnul?
Să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea neam?“
10Voi înălța o plângere și un bocet pentru munți,
precum și o cântare de jale pentru pășunile pustiite,
căci sunt arse și nimeni nu le cutreieră;
nu se mai aude în ele behăitul turmelor.
Păsările cerului și‑au luat zborul
și animalele câmpului au fugit.
11„Voi preface Ierusalimul într‑o movilă de pietre,
într‑o vizuină de șacali.
Voi preface cetățile lui Iuda
într‑o pustie lipsită de locuitori.“
12Cine este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Cui i‑a vorbit gura Domnului, ca să ne poată lămuri de ce este distrusă țara, de ce este devastată ca o pustie și nu mai trece nimeni prin ea?
13Iată însă ce spune Domnul: „Se întâmplă astfel, pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le‑o pusesem înainte, pentru că nu au ascultat de glasul Meu și nu au respectat Legea Mea, 14ci au umblat după încăpățânarea inimii lor și după baali14 Vezi nota de la 2:23., așa cum i‑au învățat părinții lor.“
15De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin și le voi da să bea ape otrăvite. 16Îi voi împrăștia printre niște neamuri pe care nu le‑au cunoscut nici ei, nici părinții lor, și îi voi urmări cu sabia până îi voi mistui.“
17Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Luați aminte acum! Chemați bocitoarele să vină!
Trimiteți după femeile înțelepte să vină!
18Să se grăbească
și să înalțe o cântare de jale pentru noi,
până când ni se vor umple ochii de lacrimi
și pleoapele – de șiroaie de apă.
19Strigătul de jale se aude în Sion:
«Cât suntem de nenorociți
și ce mare este rușinea noastră!
Trebuie să părăsim țara,
căci locuințele noastre sunt surpate.»“
20Ascultați, femeilor, Cuvântul Domnului!
Deschideți‑vă urechile la cuvântul gurii Lui!
Învățați‑le pe fiicele voastre cântări de jale
și învățați‑vă bocete unele pe altele,
21căci moartea s‑a urcat prin ferestrele noastre
și a intrat în palatele noastre.
A nimicit copiii de pe străzi
și tinerii din piețe.
22Spune: „Așa vorbește Domnul:
«Cadavrele oamenilor vor zăcea întinse
asemenea gunoiului pe câmpie,
precum snopul căzut înapoia secerătorului
și pe care nu‑l adună nimeni.»“
23Așa vorbește Domnul:
„Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui,
viteazul să nu se laude cu tăria lui,
iar cel bogat să nu se laude cu bogăția lui,
24ci, cel ce se laudă
să se laude că Mă înțelege, că Mă cunoaște
și că știe că Eu sunt Domnul
Care arăt îndurare24 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; [peste tot în carte].
și Care înfăptuiesc judecată și dreptate pe pământ,
fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea,
zice Domnul.
25Iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi pe toți cei care sunt circumciși doar în trup: 26pe Egipt, Iuda, Edom, Amon, Moab și pe toți cei ce își rad colțurile bărbii, care locuiesc în pustie26 Sau: pe toți cei de departe, locuitorii pustiei.; căci toate neamurile sunt necircumcise și toată Casa lui Israel are inima necircumcisă.“
1Ah, se a minha cabeça fosse uma fonte de água
e os meus olhos um manancial de lágrimas!
Eu choraria noite e dia
pelos mortos do meu povo.
2Ah, se houvesse um alojamento
para mim no deserto,
para que eu pudesse deixar o meu povo
e afastar-me dele.
São todos adúlteros,
um bando de traidores!
3“A língua deles é como um arco
pronto para atirar.
É a falsidade, não a verdade,
que prevalece nesta terra.9.3 Ou um arco que atira a mentira; não é pela verdade que prevalecem na terra.
Eles vão de um crime a outro;
eles não me reconhecem”,
declara o Senhor.
4“Cuidado com os seus amigos,
não confie em seus parentes.
Porque cada parente é um enganador9.4 Ou um Jacó enganador,
e cada amigo um caluniador.
5Amigo engana amigo, ninguém fala a verdade.
Eles treinaram a língua para mentir;
e, sendo perversos, eles se cansam demais
para se converterem.9.5 Ou eles se cansam de tanto pecar.
6De opressão em opressão, de engano em engano,
eles se recusam a reconhecer-me”,
declara o Senhor.
7Portanto, assim diz o Senhor dos Exércitos:
“Vejam, sou eu que vou refiná-los e prová-los.
Que mais posso eu fazer pelo meu povo?
8A língua deles é uma flecha mortal;
eles falam traiçoeiramente.
Cada um mostra-se cordial com o seu próximo,
mas no íntimo lhe prepara uma armadilha.
9Deixarei eu de castigá-los?”,
pergunta o Senhor.
“Não me vingarei
de uma nação como essa?”
10Chorarei, prantearei e me lamentarei pelos montes
por causa das pastagens da estepe;
pois estão abandonadas e ninguém mais as percorre.
Não se ouve o mugir do gado;
tanto as aves como os animais fugiram.
11“Farei de Jerusalém um amontoado de ruínas,
uma habitação de chacais.
Devastarei as cidades de Judá
até não restar nenhum morador.”
12Quem é bastante sábio para compreender isso? Quem foi instruído pelo Senhor, que possa explicá-lo? Por que a terra está arruinada e devastada como um deserto pelo qual ninguém passa?
13O Senhor disse: “Foi porque abandonaram a minha lei, que estabeleci diante deles; não me obedeceram nem seguiram a minha lei. 14Em vez disso, seguiram a dureza de seus próprios corações, indo atrás dos baalins, como os seus antepassados lhes ensinaram”. 15Por isso, assim diz o Senhor dos Exércitos, o Deus de Israel: “Vejam! Farei este povo comer comida amarga e beber água envenenada. 16Eu os espalharei entre as nações que nem eles nem os seus antepassados conheceram; e enviarei contra eles a espada até exterminá-los”.
17Assim diz o Senhor dos Exércitos:
“Considerem: Chamem as pranteadoras profissionais;
mandem chamar as mais hábeis entre elas.
18Venham elas depressa e lamentem por nós,
até que os nossos olhos transbordem de lágrimas
e águas corram de nossas pálpebras.
19O som de lamento se ouve desde Sião:
‘Como estamos arruinados!
Como é grande a nossa humilhação!
Deixamos a nossa terra
porque as nossas casas estão em ruínas’ ”.
20Ó mulheres, ouçam agora a palavra do Senhor;
abram os ouvidos às palavras de sua boca.
Ensinem suas filhas a lamentar-se;
ensinem umas as outras a prantear.
21A morte subiu e penetrou pelas nossas janelas
e invadiu as nossas fortalezas,
eliminando das ruas as crianças
e das praças os rapazes.
22“Diga: Assim declara o Senhor:
“Cadáveres ficarão estirados
como esterco em campo aberto,
como o trigo deixado para trás pelo ceifeiro,
sem que ninguém o ajunte.”
23Assim diz o Senhor:
“Não se glorie o sábio em sua sabedoria
nem o forte em sua força
nem o rico em sua riqueza,
24mas quem se gloriar, glorie-se nisto:
em compreender-me e conhecer-me,
pois eu sou o Senhor
e ajo com lealdade,
com justiça e com retidão sobre a terra,
pois é dessas coisas que me agrado”,
declara o Senhor.
25“Vêm chegando os dias”, declara o Senhor, “em que castigarei todos os que são circuncidados apenas no corpo, 26como também o Egito, Judá, Edom, Amom, Moabe e todos os que rapam a cabeça9.26 Ou e todos os que prendem o cabelo junto à testa e vivem no deserto; porque todas essas nações são incircuncisas, e a comunidade de Israel tem o coração obstinado9.26 Hebraico: é incircuncisa de coração..”
