1O, de mi‑ar fi capul un izvor de ape
și ochii o fântână de lacrimi!
Aș plânge zi și noapte
zdrobirea fiicei poporului meu.
2O, dacă cineva mi‑ar da în pustie
un han de călători!
L‑aș părăsi pe poporul meu
și aș pleca de la el.
Căci toți comit adulter
și sunt o adunătură de necredincioși.
3„Ei își întind limba ca un arc.
Au ajuns puternici în țară
prin minciună și nu prin adevăr.
Căci ei merg din răutate în răutate
și nu Mă cunosc,
zice Domnul.
4Fiecare să se păzească de prietenul lui;
să nu vă încredeți în niciun frate,
căci orice frate este un înșelător
și orice prieten umblă cu bârfe.
5Fiecare își înșală prietenul
și nimeni nu spune adevărul.
Își deprind limba la vorbe mincinoase
și se obosesc să facă rău.
6Locuința ta6 Probabil cu referire la Ieremia. este în mijlocul înșelătoriei.
De înșelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască,
zice Domnul.“
7De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Iată, îi voi verifica și îi voi cerceta,
căci ce altceva aș putea face
din cauza fiicei poporului Meu?
8Limba lor este o săgeată ucigătoare;
ea rostește înșelătoria.
Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace,
dar în adâncul inimii, îi întind curse.
9Să nu‑i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri,
zice Domnul?
Să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea neam?“
10Voi înălța o plângere și un bocet pentru munți,
precum și o cântare de jale pentru pășunile pustiite,
căci sunt arse și nimeni nu le cutreieră;
nu se mai aude în ele behăitul turmelor.
Păsările cerului și‑au luat zborul
și animalele câmpului au fugit.
11„Voi preface Ierusalimul într‑o movilă de pietre,
într‑o vizuină de șacali.
Voi preface cetățile lui Iuda
într‑o pustie lipsită de locuitori.“
12Cine este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Cui i‑a vorbit gura Domnului, ca să ne poată lămuri de ce este distrusă țara, de ce este devastată ca o pustie și nu mai trece nimeni prin ea?
13Iată însă ce spune Domnul: „Se întâmplă astfel, pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le‑o pusesem înainte, pentru că nu au ascultat de glasul Meu și nu au respectat Legea Mea, 14ci au umblat după încăpățânarea inimii lor și după baali14 Vezi nota de la 2:23., așa cum i‑au învățat părinții lor.“
15De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin și le voi da să bea ape otrăvite. 16Îi voi împrăștia printre niște neamuri pe care nu le‑au cunoscut nici ei, nici părinții lor, și îi voi urmări cu sabia până îi voi mistui.“
17Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Luați aminte acum! Chemați bocitoarele să vină!
Trimiteți după femeile înțelepte să vină!
18Să se grăbească
și să înalțe o cântare de jale pentru noi,
până când ni se vor umple ochii de lacrimi
și pleoapele – de șiroaie de apă.
19Strigătul de jale se aude în Sion:
«Cât suntem de nenorociți
și ce mare este rușinea noastră!
Trebuie să părăsim țara,
căci locuințele noastre sunt surpate.»“
20Ascultați, femeilor, Cuvântul Domnului!
Deschideți‑vă urechile la cuvântul gurii Lui!
Învățați‑le pe fiicele voastre cântări de jale
și învățați‑vă bocete unele pe altele,
21căci moartea s‑a urcat prin ferestrele noastre
și a intrat în palatele noastre.
A nimicit copiii de pe străzi
și tinerii din piețe.
22Spune: „Așa vorbește Domnul:
«Cadavrele oamenilor vor zăcea întinse
asemenea gunoiului pe câmpie,
precum snopul căzut înapoia secerătorului
și pe care nu‑l adună nimeni.»“
23Așa vorbește Domnul:
„Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui,
viteazul să nu se laude cu tăria lui,
iar cel bogat să nu se laude cu bogăția lui,
24ci, cel ce se laudă
să se laude că Mă înțelege, că Mă cunoaște
și că știe că Eu sunt Domnul
Care arăt îndurare24 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; [peste tot în carte].
și Care înfăptuiesc judecată și dreptate pe pământ,
fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea,
zice Domnul.
25Iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi pe toți cei care sunt circumciși doar în trup: 26pe Egipt, Iuda, Edom, Amon, Moab și pe toți cei ce își rad colțurile bărbii, care locuiesc în pustie26 Sau: pe toți cei de departe, locuitorii pustiei.; căci toate neamurile sunt necircumcise și toată Casa lui Israel are inima necircumcisă.“
Un peuple de menteurs
1Oh ! que n’ai-je, au désert, ╵un gîte de nomades !
Je quitterais mon peuple ╵et je m’en irais loin de lui,
car ce sont tous des adultères,
une bande de traîtres !
2Leur langue est comme un arc tendu
décochant le mensonge,
ce n’est pas pour la vérité9.2 Autre traduction : par la vérité.
qu’ils dominent dans le pays,
ils font méfait après méfait
et ils ne me connaissent pas,
l’Eternel le déclare.
3Que chacun se méfie ╵de son prochain
et ne vous fiez pas ╵à votre parenté ;
car chacun s’applique à tromper ╵les membres de sa parenté.
Chacun s’en va ╵en répandant des calomnies, ╵au sujet de son compagnon.
4Chacun se joue de son prochain.
Plus de paroles vraies !
Ils exercent leur langue ╵à dire des mensonges.
Ils s’épuisent par leurs péchés.
5Tu vis au milieu de la tromperie.
Parce qu’ils sont trompeurs, ╵ils refusent de me connaître,
l’Eternel le déclare.
6C’est pourquoi, ainsi parle ╵le Seigneur des armées célestes :
Voici : je vais les fondre ╵au creuset de l’épreuve
car que ferais-je d’autre ╵avec la communauté de mon peuple9.6 avec la communauté de mon peuple. L’ancienne version grecque et la version syriaque ont ici un mot en plus : devant la méchanceté de la communauté de mon peuple. ?
7Leur langue est une flèche ╵semant la mort,
ils ont le mensonge à la bouche,
et l’on parle de paix ╵à son prochain,
alors que, dans le cœur, ╵on lui prépare un piège.
8N’interviendrais-je pas ╵contre ces gens pour tout cela ?
demande l’Eternel.
Et ne ferais-je pas payer ╵un pareil peuple ?
Pleurs et gémissements
9Je ferai retentir ╵pleurs et gémissements
à cause des montagnes,
et des lamentations
pour les prés de la steppe,
car ils sont tous brûlés :
plus personne n’y passe
et l’on n’y entend plus ╵les cris des animaux :
ni des oiseaux, ni du bétail.
Tous, ils ont pris la fuite, ╵ils sont partis.
10Je ferai de Jérusalem ╵un monceau de décombres,
un gîte de chacals ;
des villes de Juda, ╵je ferai une terre dévastée,
sans habitants.
11Quel est l’homme assez sage ╵pour comprendre cela ?
Si l’Eternel lui a parlé, ╵qu’il nous répète ses propos !
Et qu’il nous dise ╵pourquoi ce pays est détruit,
brûlé comme un désert ╵où personne ne passe ?
12L’Eternel déclare : Tout cela leur arrive parce qu’ils ont abandonné ma Loi que j’avais placée devant eux, et ils ne m’ont pas écouté ; ils n’ont pas obéi à ma loi. 13Mais ils se sont conduits selon les penchants de leur cœur obstiné et ils se sont attachés aux Baals que leurs pères leur ont fait connaître. 14Voilà pourquoi le Seigneur des armées célestes, le Dieu d’Israël, le déclare : Je vais faire avaler de l’absinthe à ce peuple et je lui ferai boire des eaux empoisonnées ; 15je les disperserai au milieu de peuples étrangers qu’ils n’ont pas connus, ni eux, ni leurs ancêtres, et j’enverrai contre eux l’épée pour les frapper et les exterminer.
Pleurs sur Jérusalem
16Voici ce que déclare ╵le Seigneur des armées célestes :
Considérez ces choses,
convoquez les pleureuses9.16 Femmes spécialisées dans l’art de pleurer, de se lamenter et d’exécuter des chants funèbres lors des cérémonies de deuil (voir v. 19 ; Ez 32.16 ; Am 5.16). C’est pour leurs propres funérailles que les Israélites doivent convoquer les pleureuses.
et faites-les venir,
envoyez appeler ╵celles qui sont habiles ╵à la lamentation
et qu’elles viennent !
17Oui, qu’elles se dépêchent ╵pour prononcer sur nous ╵leurs cris plaintifs
et que nos yeux fondent en larmes
et que les pleurs ruissellent ╵de nos paupières.
18Car une voix plaintive ╵s’élève de Sion :
Nous sommes dévastés !
Nous sommes dans la honte
car nous avons quitté notre pays,
et nos maisons ╵ont été abattues.
19O femmes, écoutez ╵la parole de l’Eternel !
Et ouvrez vos oreilles pour entendre ╵ce que sa bouche a dit.
Enseignez à vos filles ╵une complainte
et que chacune apprenne ╵à sa meilleure amie ╵une lamentation.
20« Oh ! la mort a surgi, ╵grimpant par nos fenêtres,
pour pénétrer ╵dans nos belles maisons
et faire disparaître ╵les enfants de la rue
et les jeunes des places. »
21Proclame-le : ╵Voici ce que déclare l’Eternel :
Les cadavres des hommes ╵tomberont sur le sol
et resteront par terre ╵comme du fumier dans les champs,
comme des gerbes ╵que les moissonneurs laissent
et que personne ne ramasse.
Vraie et fausse sagesse
22L’Eternel dit ceci :
Que celui qui est sage ╵ne se glorifie pas ╵de sa sagesse ;
que celui qui est fort ╵ne se glorifie pas ╵de sa vigueur ;
que celui qui est riche ╵ne se glorifie pas ╵de sa richesse.
23Celui qui veut se glorifier, ╵qu’il se glorifie de ceci :
d’avoir l’intelligence ╵de me connaître,
moi qui suis l’Eternel9.23 Repris en 1 Co 1.31 ; 2 Co 10.17.,
qui agis avec bienveillance, ╵qui exerce le droit ╵et la justice sur la terre ;
car ce sont là ╵les choses qui me font plaisir,
l’Eternel le déclare.
24Or le temps vient, déclare l’Eternel, où moi j’interviendrai contre ceux qui sont circoncis seulement dans leur corps, 25contre les Egyptiens, les Judéens, les Edomites, les Ammonites, les Moabites et tous les habitants des abords du désert qui se rasent le haut des joues9.25 Pratique liée à l’idolâtrie, interdite aux Israélites (Lv 19.27 ; 21.5)., car tous ces peuples ne sont pas vraiment circoncis, et tout le peuple d’Israël a le cœur incirconcis.
