Mustrarea lui Israel
1În vremea aceea, zice Domnul, osemintele regilor și ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoților și ale profeților și osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor, 2vor fi întinse în fața soarelui, a lunii și a întregii oștiri a cerurilor, a acelora pe care ei i‑au iubit, i‑au slujit, i‑au urmat, i‑au căutat și s‑au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului. 3În toate locurile unde îi voi izgoni, toți cei ce vor supraviețui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viața, zice Domnul Oștirilor.
Păcat și pedeapsă
4Spune‑le că așa vorbește Domnul:
«Cine cade și nu se mai ridică?
Cine se abate fără să se întoarcă iarăși?
5De ce atunci poporul acesta, Ierusalimul, se abate,
stăruind în necredincioșie?
Ei se întăresc tot mai mult în înșelătorie
și refuză să se întoarcă.
6Am ascultat cu atenție,
dar ei nu rostesc ceea ce este drept.
Niciunul nu regretă răutatea lui
și nu zice: ‘Ce am făcut?’.
Toți își încep din nou alergarea,
ca un cal care se aruncă în luptă.
7Până și barza
își cunoaște timpul ei pe ceruri;
turtureaua, lăstunul și cocorul7 Identificarea exactă a acestei păsări nu este sigură.
își păstrează timpul venirii lor.
Dar poporul Meu
nu cunoaște porunca Domnului.
8Cum puteți spune: ‘Suntem înțelepți,
căci avem Legea Domnului!’,
când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor
a transformat‑o într‑o minciună?
9Înțelepții sunt dați de rușine,
sunt înspăimântați și capturați.
Iată, ei au respins Cuvântul Domnului;
ce fel de înțelepciune au ei?
10De aceea, pe soțiile lor le voi da altor bărbați
și terenurile lor altor stăpâni.
Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare,
toți sunt lacomi de câștig nedrept;
de la profet până la preot,
toți înșală.
11Ei leagă în mod ușuratic
rana fiicei poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
când nu este pace.
12Le este lor rușine de urâciunile pe care le săvârșesc?
Nu, nu le este rușine deloc;
nici măcar nu știu să roșească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad
și vor fi răsturnați la vremea pedepsei lor,
zice Domnul.
13Voi face să le înceteze recolta, zice Domnul.
Nu vor mai fi struguri în vie,
nu vor mai fi smochine în smochin,
iar frunzele se vor veșteji.
Le voi da celor ce vor trece peste ele.13 Sensul ultimelor două versuri este nesigur.»“
14„De ce mai stăm în așteptare?
Adunați‑vă!
Să intrăm în cetățile fortificate
și să pierim acolo!
Căci Domnul, Dumnezeul nostru,
ne‑a condamnat la moarte
și ne dă să bem ape otrăvite,
pentru că am păcătuit împotriva Lui.
15Așteptam pacea,
dar n‑a venit nimic bun;
așteptam un timp de vindecare,
dar iată că vine numai teroare.
16Gâfâitul cailor se aude din Dan;
la nechezatul armăsarilor lor
se cutremură toată țara.
Au venit să devoreze țara
și tot ce cuprinde ea,
cetatea și pe cei ce locuiesc în ea.“
17„Iată, voi trimite printre voi niște șerpi veninoși,
niște vipere care nu pot fi descântate
și care vă vor mușca,
zice Domnul.“
18„Grimasa18 Sensul termenului ebraic în acest context este nesigur. mea este din cauza durerii mele!
Inima îmi este sleită în mine!
19Iată, strigătul după ajutor al fiicei poporului meu
răsună dintr‑o țară îndepărtată:
«Nu mai este Domnul în Sion?
Nu mai este Împăratul lui acolo?»“
„De ce M‑au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite,
prin deșertăciunile lor străine?“
20„Secerișul a trecut,
vara s‑a terminat,
iar noi tot nu suntem izbăviți.“
21Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu;
jelesc, iar spaima mă cuprinde.
22Nu este niciun balsam vindecător în Ghilad?
Nu este niciun doctor acolo?
De ce nu este vindecare
pentru rana fiicei poporului meu?
1“ ‘At that time, declares the Lord, the bones of the kings and officials of Judah, the bones of the priests and prophets, and the bones of the people of Jerusalem will be removed from their graves. 2They will be exposed to the sun and the moon and all the stars of the heavens, which they have loved and served and which they have followed and consulted and worshiped. They will not be gathered up or buried, but will be like dung lying on the ground. 3Wherever I banish them, all the survivors of this evil nation will prefer death to life, declares the Lord Almighty.’
Sin and Punishment
4“Say to them, ‘This is what the Lord says:
“ ‘When people fall down, do they not get up?
When someone turns away, do they not return?
5Why then have these people turned away?
Why does Jerusalem always turn away?
They cling to deceit;
they refuse to return.
6I have listened attentively,
but they do not say what is right.
None of them repent of their wickedness,
saying, “What have I done?”
Each pursues their own course
like a horse charging into battle.
7Even the stork in the sky
knows her appointed seasons,
and the dove, the swift and the thrush
observe the time of their migration.
But my people do not know
the requirements of the Lord.
8“ ‘How can you say, “We are wise,
for we have the law of the Lord,”
when actually the lying pen of the scribes
has handled it falsely?
9The wise will be put to shame;
they will be dismayed and trapped.
Since they have rejected the word of the Lord,
what kind of wisdom do they have?
10Therefore I will give their wives to other men
and their fields to new owners.
From the least to the greatest,
all are greedy for gain;
prophets and priests alike,
all practice deceit.
11They dress the wound of my people
as though it were not serious.
“Peace, peace,” they say,
when there is no peace.
12Are they ashamed of their detestable conduct?
No, they have no shame at all;
they do not even know how to blush.
So they will fall among the fallen;
they will be brought down when they are punished,
says the Lord.
13“ ‘I will take away their harvest,
declares the Lord.
There will be no grapes on the vine.
There will be no figs on the tree,
and their leaves will wither.
What I have given them
will be taken from them.8:13 The meaning of the Hebrew for this sentence is uncertain.’ ”
14Why are we sitting here?
Gather together!
Let us flee to the fortified cities
and perish there!
For the Lord our God has doomed us to perish
and given us poisoned water to drink,
because we have sinned against him.
15We hoped for peace
but no good has come,
for a time of healing
but there is only terror.
16The snorting of the enemy’s horses
is heard from Dan;
at the neighing of their stallions
the whole land trembles.
They have come to devour
the land and everything in it,
the city and all who live there.
17“See, I will send venomous snakes among you,
vipers that cannot be charmed,
and they will bite you,”
declares the Lord.
18You who are my Comforter8:18 The meaning of the Hebrew for this word is uncertain. in sorrow,
my heart is faint within me.
19Listen to the cry of my people
from a land far away:
“Is the Lord not in Zion?
Is her King no longer there?”
“Why have they aroused my anger with their images,
with their worthless foreign idols?”
20“The harvest is past,
the summer has ended,
and we are not saved.”
21Since my people are crushed, I am crushed;
I mourn, and horror grips me.
22Is there no balm in Gilead?
Is there no physician there?
Why then is there no healing
for the wound of my people?
