Nu Templul oferă refugiul
1Cuvântul care i‑a vorbit lui Ieremia din partea Domnului, zicând: 2„Stai la poarta Casei Domnului și vestește acolo următorul mesaj:
«Ascultați Cuvântul Domnului, toți locuitorii lui Iuda, care intrați pe aceste porți ca să vă închinați Domnului. 3Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: îndreptați‑vă căile și faptele și vă voi lăsa să locuiți în acest loc. 4Nu vă încredeți în cuvinte înșelătoare, zicând: ‘Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!’ 5Numai dacă vă îndreptați căile și faptele și dacă vă veți face dreptate unul altuia, 6dacă nu veți asupri pe străin, pe orfan și pe văduvă, dacă nu veți vărsa sânge nevinovat în locul acesta, dacă nu veți merge după alți dumnezei, spre nenorocirea voastră, 7numai atunci vă voi lăsa să locuiți în locul acesta, în țara pe care am dat‑o părinților voștri din veșnicie în veșnicie. 8Totuși, voi vă încredeți în cuvinte înșelătoare care nu vă aduc niciun câștig.
9Furați și ucideți, comiteți adulter și jurați fals, ardeți tămâie lui Baal și mergeți după alți dumnezei, pe care nu‑i cunoașteți, 10iar apoi veniți și stați înaintea Mea, în Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu și ziceți: ‘Suntem eliberați.’ Eliberați ca să faceți iarăși aceste urâciuni? 11A devenit Casa aceasta, peste care este chemat Numele Meu, o peșteră de tâlhari în ochii voștri? Eu Însumi am văzut lucrul acesta, zice Domnul.
12Duceți‑vă la locul Meu din Șilo, unde pusesem odinioară să locuiască Numele Meu și priviți ce i‑am făcut din cauza răutății poporului Meu, Israel. 13Și acum, fiindcă ați săvârșit toate aceste lucruri, zice Domnul, fiindcă v‑am vorbit dis‑de‑dimineață și n‑ați ascultat, fiindcă v‑am chemat și n‑ați răspuns, 14voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care voi vă încredeți, și locului pe care vi l‑am dat vouă și părinților voștri, așa cum am făcut și lui Șilo. 15Vă voi arunca din prezența Mea, cum i‑am aruncat pe toți frații voștri, pe toată seminția lui Efraim.»
16Tu însă nu mijloci în favoarea acestui popor, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni în favoarea lor și nu stărui, căci nu te voi asculta. 17Nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului? 18Copiii strâng lemne, tații aprind focul, femeile frământă aluatul ca să facă turte împărătesei cerului18 Un titlu al zeiței asiro-babiloniene Iștar, zeița dragostei și a fertilității.. Ei toarnă jertfe de băutură altor dumnezei ca să Mă mânie. 19Dar oare pe Mine Mă provoacă? zice Domnul. Nu își fac ei rău mai degrabă lor înșiși și spre rușinea lor?
20De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, mânia și furia Mea se vor revărsa peste locul acesta, peste oameni și peste animale, peste copacii din câmpie și peste roadele pământului. El va arde și nu va putea fi stins.»
21Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Haideți, adăugați arderile voastre de tot la jertfele voastre și mâncați carnea! 22Eu însă n‑am vorbit și nu le‑am dat vreo poruncă părinților voștri cu privire la arderi‑de‑tot și la jertfe, în ziua când i‑am scos din țara Egiptului, 23ci iată porunca pe care le‑am dat‑o: ‘Ascultați de glasul Meu și astfel Eu vă voi fi Dumnezeu, iar voi veți fi poporul Meu. Să umblați în toate căile pe care vi le poruncesc, ca să vă fie bine.’ 24Dar ei n‑au ascultat și nici n‑au luat aminte, ci au urmat sfaturile și pornirile inimii lor rele și au mers înapoi, nu înainte. 25Din ziua când părinții voștri au ieșit din țara Egiptului și până în ziua aceasta, vi i‑am trimis pe toți robii Mei, profeții; i‑am trimis în fiecare zi dis‑de‑dimineață. 26Dar ei nu M‑au ascultat și nici nu și‑au plecat urechea. Și‑au înțepenit ceafa și au făcut mai rău decât părinții lor.»
27Când le vei spune toate aceste cuvinte, ei nu te vor asculta. Când îi vei striga, ei nu vor răspunde. 28De aceea, să le spui astfel: «Acesta este neamul care nu ascultă de glasul Domnului și care nu primește îndrumarea. Credincioșia a pierit, a fugit din gura lor.»
29Taie‑ți părul și aruncă‑l. Fă o cântare de jale pe înălțimile pleșuve, căci Domnul a lepădat și a părăsit această generație, care L‑a mâniat.
Valea Măcelului
30Fiii lui Iuda au făcut ce este rău în ochii Mei, zice Domnul. Și‑au așezat spurcăciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu și au pângărit‑o. 31Au zidit locuri înalte la Tofet, în valea Ben‑Hinom, ca să‑și ardă în foc fiii și fiicele, lucru pe care Eu nu l‑am poruncit și care nici nu Mi‑a trecut prin minte. 32De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice Tofet și valea Ben‑Hinom, ci Valea Măcelului, deoarece vor îngropa morții la Tofet, din lipsă de loc. 33Cadavrele poporului acestuia vor fi hrană pentru păsările cerului și pentru animalele pământului și nimeni nu le va speria. 34Voi face să înceteze în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului strigătele de bucurie și de veselie, cântările mirelui și ale miresei, căci țara va deveni un pustiu.
A Inutilidade da Falsa Religião
1Esta é a palavra que veio a Jeremias da parte do Senhor: 2“Fique junto à porta do templo do Senhor e proclame esta mensagem:
“Ouçam a palavra do Senhor, todos vocês de Judá que atravessam estas portas para adorar o Senhor. 3Assim diz o Senhor dos Exércitos, o Deus de Israel: Corrijam a sua conduta e as suas ações, eu os farei habitar neste lugar. 4Não confiem nas palavras enganosas dos que dizem: ‘Este é o templo do Senhor, o templo do Senhor, o templo do Senhor!’ 5Mas, se vocês realmente corrigirem a sua conduta e as suas ações, e se, de fato, tratarem uns aos outros com justiça, 6se não oprimirem o estrangeiro, o órfão e a viúva e não derramarem sangue inocente neste lugar, e, se vocês não seguirem outros deuses para a sua própria ruína, 7então eu os farei habitar neste lugar, na terra que dei aos seus antepassados desde a antiguidade e para sempre. 8Mas vejam! Vocês confiam em palavras enganosas e inúteis.
9“Vocês pensam que podem roubar e matar, cometer adultério e jurar falsamente7.9 Ou jurar por deuses falsos, queimar incenso a Baal e seguir outros deuses que vocês não conheceram, 10e depois vir e permanecer perante mim neste templo, que leva o meu nome, e dizer: ‘Estamos seguros!’, seguros para continuar com todas essas práticas repugnantes? 11Este templo, que leva o meu nome, tornou-se para vocês um covil de ladrões? Cuidado! Eu mesmo estou vendo isso”, declara o Senhor.
12“Portanto, vão agora a Siló, o meu lugar de adoração, onde primeiro fiz uma habitação em honra ao meu nome, e vejam o que eu lhe fiz por causa da impiedade de Israel, o meu povo. 13Mas agora, visto que vocês fizeram todas essas coisas”, diz o Senhor, “apesar de eu ter falado a vocês repetidas vezes, e vocês não me terem dado atenção, e de eu tê-los chamado, e vocês não me terem respondido, 14eu farei a este templo que leva o meu nome, no qual vocês confiam, o lugar de adoração que dei a vocês e aos seus antepassados, o mesmo que fiz a Siló. 15Expulsarei vocês da minha presença, como fiz com todos os seus compatriotas, o povo de Efraim.
16“E você, Jeremias, não ore por este povo nem faça súplicas ou pedidos em favor dele, nem interceda por ele junto a mim, pois eu não o ouvirei. 17Não vê o que estão fazendo nas cidades de Judá e nas ruas de Jerusalém? 18Os filhos ajuntam a lenha, os pais acendem o fogo, e as mulheres preparam a massa e fazem bolos para a Rainha dos Céus. Além disso, derramam ofertas a outros deuses para provocarem a minha ira. 19Mas será que é a mim que eles estão provocando?”, pergunta o Senhor. “Não é a si mesmos, para a sua própria vergonha?”
20Portanto, assim diz o Soberano, o Senhor: “A minha ardente ira será derramada sobre este lugar, sobre os homens, os animais, e as árvores do campo, como também sobre o produto do solo; ela arderá como fogo e não poderá ser extinta”.
21Assim diz o Senhor dos Exércitos, o Deus de Israel: “Juntem os seus holocaustos aos outros sacrifícios e comam a carne vocês mesmos! 22Quando tirei do Egito os seus antepassados, nada lhes falei nem lhes ordenei quanto a holocaustos e sacrifícios. 23Dei-lhes, entretanto, esta ordem: Obedeçam-me, e eu serei o seu Deus e vocês serão o meu povo. Vocês andarão em todo o caminho que eu ordenar, para que tudo vá bem a vocês. 24Mas eles não me ouviram nem me deram atenção. Antes, seguiram o raciocínio rebelde dos seus corações maus. Andaram para trás e não para a frente. 25Desde a época em que os seus antepassados saíram do Egito até o dia de hoje, eu enviei os meus servos a vocês, os profetas, dia após dia. 26Mas eles não me ouviram nem me deram atenção. Antes, tornaram-se obstinados e foram piores do que os seus antepassados.
27“Quando você lhes disser tudo isso, eles não o escutarão; quando você os chamar, não responderão. 28Portanto, diga a eles: Esta é uma nação que não obedeceu ao Senhor, ao seu Deus, nem aceitou a correção. A verdade foi destruída e desapareceu dos seus lábios. 29Cortem os seus cabelos consagrados e joguem-nos fora. Lamentem-se sobre os montes estéreis, pois o Senhor rejeitou e abandonou esta geração que provocou a sua ira.
O Vale da Matança
30“Os de Judá fizeram o que eu reprovo”, declara o Senhor. “Profanaram o templo que leva o meu nome, colocando nele as imagens dos seus ídolos. 31Construíram o alto de Tofete no vale de Ben-Hinom, para queimarem em sacrifício os seus filhos e as suas filhas, coisa que nunca ordenei e que jamais me veio à mente. 32Por isso, certamente vêm os dias”, declara o Senhor, “em que não mais chamarão este lugar Tofete ou vale de Ben-Hinom, mas vale da Matança, pois ali enterrarão cadáveres até que não haja mais lugar. 33Então os cadáveres deste povo servirão de comida para as aves e para os animais, e não haverá quem os afugente. 34Darei fim às vozes de júbilo e de alegria, às vozes do noivo e da noiva nas cidades de Judá e nas ruas de Jerusalém, pois esta terra se tornará um deserto.
