Ierusalimul va fi asediat
1Fugiți din mijlocul Ierusalimului,
fii ai lui Beniamin!
Sunați din trâmbiță1, 17 Vezi nota de la 4:5. la Tekoa!
Dați semnalul la Bet‑Hacherem!
Căci din nord se ivește o nenorocire
și o mare distrugere.
2O voi distruge pe fiica Sionului,
cea frumoasă și delicată,
3împotriva căruia vin păstorii cu turmele lor;
ei își întind corturile în jurul ei
și fiecare își paște turma în dreptul lui.“
4„Declarați4 Lit.: sfințiți/puneți deoparte împotriva ei. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu sau pentru pedeapsă (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). război împotriva ei!
Ridicați‑vă! Să ne suim la amiază!
Dar, vai, ziua se sfârșește
și umbrele de seară se lungesc.
5Ridicați‑vă! Să ne suim în timpul nopții
și să‑i distrugem palatele!“
6Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Tăiați copaci
și ridicați rampe de asalt împotriva Ierusalimului!
Această cetate trebuie pedepsită,
căci în ea este numai asuprire!
7După cum o fântână își reîmprospătează apele,
tot așa își reîmprospătează și această cetate răutatea.
Violența și distrugerea răsună din ea.
Boala și rana ei sunt pentru totdeauna înaintea Mea.
8Ia învățătură, Ierusalime,
ca nu cumva să Mă înstrăinez de tine
și să te prefac într‑un pustiu,
într‑o țară de nelocuit.“
9Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Să culeagă rămășița lui Israel
așa cum se culege via.
Puneți mâna pe ea,
așa cum pune culegătorul mâna pe mlădițe.“
10Cui să‑i vorbesc și pe cine să înștiințez
ca ei să asculte?
Iată, urechea lor este necircumcisă
și nu pot să ia aminte.
Iată, Cuvântul Domnului este o insultă pentru ei
și nu‑și găsesc plăcerea în el.
11Eu însă sunt așa de plin de mânia Domnului
încât am obosit s‑o mai țin.
„Toarn‑o peste copilul de pe drum,
peste tinerii adunați laolaltă,
căci și bărbatul, și soția sa vor fi luați,
și bătrânul, și cel încărcat de zile.
12Casele lor vor trece în stăpânirea altora,
împreună cu terenurile și soțiile lor,
căci Îmi voi întinde mâna
împotriva locuitorilor țării,
zice Domnul.
13De la cel mai mic până la cel mai mare,
toți sunt lacomi de câștig nedrept;
de la profet până la preot,
toți înșală.
14Ei leagă în mod ușuratic
rana poporului Meu,
zicând: «Pace, pace!»,
când nu este pace.
15Dar se rușinează ei oare când săvârșesc vreo urâciune?
Nu, nu le e rușine deloc
și nici nu știu să roșească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad;
vor fi răsturnați când îi voi pedepsi,
zice Domnul.“
16Așa vorbește Domnul:
„Stați la răspântii și priviți!
Întrebați care sunt cărările cele vechi,
unde este calea cea bună; apoi umblați pe ea
și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Dar ei spun: «Nu vrem să umblăm pe ea!»
17Am pus păzitori peste voi.
Luați aminte la sunetul trâmbiței!
Dar ei spun: «Nu vrem să luăm aminte!»
18De aceea, ascultați, neamuri,
și priviți ce li se va întâmpla,
voi, martori!
19Ascultă și tu, pământule!
Iată, voi aduce peste poporul acesta nenorocirea,
rodul planurilor lui,
pentru că nu a luat aminte la cuvintele Mele
și a respins Legea Mea.
20Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Șeba
sau de trestia plăcut mirositoare,
care vine dintr‑o țară îndepărtată?
Nu accept arderile voastre de tot
și nu‑Mi plac jertfele voastre.“
21De aceea, așa vorbește Domnul:
„Iată, voi pune înaintea acestui popor pietre de poticnire
în care se vor împiedica atât părinții, cât și copiii,
atât vecinul, cât și prietenul său, și vor pieri.“
22Așa vorbește Domnul:
„Iată, un popor vine din țara de nord,
un neam mare este stârnit
de la marginile pământului.
23Ei sunt înarmați cu arc și suliță;
sunt cruzi și fără milă.
Glasul lor urlă ca marea înfuriată;
sunt călare pe cai și gata de luptă.
Ei vin ca un războinic împotriva ta,
fiică a Sionului.“
24Am auzit vești despre ei
și mâinile ne slăbesc;
ne cuprinde chinul,
ne apucă durerea ca pe o femeie care naște.
25Nu ieșiți pe câmpuri
și nu umblați pe drumuri,
căci dușmanul are o sabie;
de jur împrejur este teroare.
26Fiica poporului meu, acoperă‑te cu un sac
și rostogolește‑te în cenușă.
Plângi amarnic, ca după singurul tău fiu,
căci pe neașteptate va veni pustiitorul peste noi.
27„Te făcusem un examinator27 Cu referire la cel ce încearcă metalele.,
o fortăreață în poporul Meu,
ca să cunoști
și să cercetezi calea lor.
28Toți sunt peste măsură de răzvrătiți,
umblând cu bârfa.
Sunt bronz și fier;
toți sunt niște pervertiți.
29Foalele suflă năprasnic
și plumbul este topit de foc,
dar rafinorul curăță degeaba;
cei răi nu sunt înlăturați.
30Sunt numiți argint lepădat,
căci Domnul i‑a lepădat.“
Jerusalén es sitiada
1»¡Huid de Jerusalén, benjaminitas!
¡Tocad la trompeta en Tecoa!
¡Levantad señal en Bet Haqueren!
Una desgracia, una gran destrucción,
nos amenaza desde el norte.
2Voy a destruir a Sión,
tan hermosa y delicada.
3Los pastores y sus rebaños vienen contra ella:
acampan a su alrededor,
y cada uno escoge su pastizal».
4«¡Preparaos para pelear contra ella!
¡Ataquémosla a plena luz del día!
Pero ¡ay de nosotros, que el día se acaba
y se alargan las sombras de la noche!
5¡Vamos, ataquémosla de noche,
y destruyamos sus fortalezas!»
6Así dice el Señor Todopoderoso:
«¡Talad árboles
y levantad una rampa contra Jerusalén!
Esta ciudad debe ser castigada,
pues en ella no hay más que opresión.
7Como agua que brota de un pozo,
así brota de Jerusalén la maldad.
En ella se oye de violencia y destrucción;
no veo otra cosa que enfermedades y heridas.
8¡Escarmienta, Jerusalén,
para que no me aparte de ti!
De lo contrario, te convertiré en desolación,
en una tierra inhabitable».
9Así dice el Señor Todopoderoso:
«Buscad al remanente de Israel.
Rebuscad, como en una viña;
repasad los sarmientos,
como lo hace el vendimiador».
10¿A quién hablaré?
¿A quién advertiré?
¿Quién podrá escucharme?
Tienen tapados6:10 tapados. Lit. incircuncisos. los oídos
y no pueden comprender.
La palabra del Señor los ofende;
detestan escucharla.
11Pero yo estoy lleno de la ira del Señor,
y ya no puedo contenerme.
«Derrama tu ira sobre los niños de la calle,
sobre los grupos de jóvenes,
porque serán apresados el marido y la mujer,
la gente madura y la entrada en años.
12Sus casas, sus campos y sus mujeres
caerán en manos extrañas,
porque yo voy a extender mi mano
contra los habitantes del país
—afirma el Señor—.
13»Desde el más pequeño hasta el más grande,
todos codician ganancias injustas;
desde el profeta hasta el sacerdote,
todos practican el engaño.
14Curan por encima la herida de mi pueblo,
y les desean: “¡Paz, paz!”,
cuando en realidad no hay paz.
15¿Acaso se han avergonzado
de la abominación que han cometido?
¡No, no se han avergonzado de nada,
ni saben siquiera lo que es la vergüenza!
Por eso, caerán con los que caigan;
cuando los castigue, serán derribados»,
dice el Señor.
16Así dice el Señor:
«Deteneos en los caminos y mirad;
preguntad por los senderos antiguos.
Preguntad por el buen camino,
y no os apartéis de él.
Así hallaréis el descanso anhelado.
Pero ellos dijeron:
“No lo seguiremos”.
17Yo aposté centinelas para vosotros, y dije:
“Prestad atención al toque de trompeta”.
Pero ellos dijeron:
“No prestaremos atención”.
18Por eso, ¡escuchad, naciones!
¡Sepa la congregación lo que le espera!
19Escucha, tierra:
Traigo sobre este pueblo una desgracia,
fruto de sus maquinaciones,
porque no prestaron atención a mis palabras,
sino que rechazaron mi enseñanza.
20¿De qué me sirve este incienso que llega de Sabá,
o la caña dulce de un país lejano?
Vuestros holocaustos no me gustan;
vuestros sacrificios no me agradan».
21Por eso, así dice el Señor:
«Voy a poner obstáculos a este pueblo.
Padres e hijos tropezarán contra ellos,
vecinos y amigos perecerán».
22Así dice el Señor:
«¡Mirad! Del norte viene un ejército;
una gran nación se moviliza
desde los confines de la tierra.
23Empuñan el arco y la lanza;
son crueles y no tienen compasión.
Lanzan gritos como bramidos del mar,
y cabalgan sobre sus corceles.
¡Vienen contra ti, hija de Sión,
listos para la batalla!»
24Nos ha llegado la noticia,
y nuestras manos flaquean;
la angustia nos domina,
como si tuviéramos dolores de parto.
25¡Viene el enemigo armado con espada!
No salgáis al campo,
ni andéis por los caminos.
¡Hay terror por todas partes!
26Vístete de luto, pueblo mío;
revuélcate en las cenizas.
Llora amargamente,
como lo harías por tu primogénito,
porque nos cae por sorpresa
el que viene a destruirnos.
27«Te he puesto entre mi pueblo
como vigía y atalaya,
para que escudriñes
y examines su conducta.
28Todos ellos son muy rebeldes,
y andan sembrando calumnias;
sean de bronce o de hierro,
todos son unos corruptos.
29Los fuelles soplan con furor,
y el plomo se derrite en el fuego,
pero los malvados no se purifican;
¡de nada sirve que se les refine!
30Por eso se les llama “Escoria de la plata”:
¡para el Señor son un desecho!»