Nouă Traducere În Limba Română

Ieremia 52

Căderea Ierusalimului

1Zedechia era în vârstă de douăzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse şi Iehoiachim. Din pricina mâniei Domnului s-au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim şi în Iuda, pe care, în cele din urmă, le-a izgonit din prezenţa Sa. Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.

În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată oştirea sa. Ei şi-au aşezat tabăra înaintea cetăţii şi au zidit întărituri de jur împrejurul ei. Cetatea a fost în stare de asediu până în cel de-al unsprezecelea an al domniei regelui Zedechia.

În ziua a noua a lunii a patra, foametea din cetate a devenit atât de mare, încât poporul ţării nu mai avea nimic de mâncare. Atunci s-a pătruns în cetate, astfel că toţi ostaşii au fugit. Ei au ieşit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri, de lângă grădina regelui, în timp ce caldeenii înconjurau cetatea. Ei au luat-o pe drumul spre Araba[a], însă oştirea caldeenilor l-a urmărit pe regele Zedechia şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată oştirea lui se împrăştiase de lângă el. Ei l-au capturat pe rege şi l-au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, în ţara Hamatului. Acesta a rostit o sentinţă împotriva lui. 10 Acolo, la Ribla, împăratul Babilonului i-a înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. De asemenea i-a înjunghiat şi pe toţi conducătorii lui Iuda. 11 Apoi împăratul Babilonului i-a scos ochii lui Zedechia, l-a legat cu lanţuri de bronz şi l-a dus în Babilon, unde a stat în temniţă până în ziua morţii lui.

12 În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al domniei împăratului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, care era în slujba împăratului Babilonului, a pătruns în Ierusalim. 13 El a dat foc Casei Domnului, palatului regelui şi tuturor caselor din Ierusalim. A dat foc tuturor caselor mari. 14 Toată oştirea caldeenilor, care era împreună cu căpetenia gărzilor, a dărâmat toate zidurile din jurul Ierusalimului. 15 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate o parte din cei mai săraci oameni, poporul[b] care mai rămăsese în cetate, dezertorii care fugiseră la împăratul Babilonului şi restul mulţimii. 16 Totuşi Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a lăsat în ţară câţiva oameni săraci ca să lucreze viile şi câmpurile.

17 Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz care erau în Casa Domnului, precum şi piedestalele şi „marea“[c] de bronz care erau în Casa Domnului şi au dus tot bronzul la Babilon. 18 Au luat vasele, lopeţile, mucarniţele, potirele, farfuriile şi toate uneltele de bronz cu care se făcea slujba. 19 Căpetenia gărzilor a mai luat şi lighenele, cădelniţele, cupele, oalele, sfeşnicele, lingurile şi cupele folosite la jertfele de băutură – tot ce era de aur sau de argint. 20 Cei doi stâlpi, marea, cei doisprezece boi de bronz care erau sub mare şi piedestalele, toate aceste unelte de bronz pe care le făcuse regele Solomon pentru Casa Domnului, aveau o greutate care nu se putea cântări. 21 În ce priveşte stâlpii, fiecare stâlp era înalt de optsprezece coţi[d], avea circumferinţa de doisprezece coţi[e], grosimea de patru degete şi era gol pe dinăuntru. 22 Fiecare avea deasupra un capitel de bronz. Înălţimea unui capitel era de cinci coţi[f], capitelul având de jur împrejur o reţea şi rodii, toate din bronz. Al doilea stâlp, cu rodiile lui, era la fel. 23 Erau nouăzeci şi şase de rodii pe fiecare parte; toate rodiile aflate de jur împrejurul reţelei erau în număr de o sută.

24 Căpetenia gărzilor i-a luat prizonieri pe Seraia, preotul conducător, pe Ţefania, următorul preot în rang şi pe cei trei paznici ai porţii. 25 Din cetate a luat un ofiţer care avea în subordine ostaşi şi încă şapte oameni dintre sfetnicii regelui, care, de asemenea, fuseseră găsiţi în cetate; l-a mai luat pe scribul conducătorului oştirii, care recruta bărbaţi din poporul ţării, şi pe încă şaizeci de bărbaţi din poporul ţării, care fuseseră găsiţi tot în cetate. 26 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. 27 Acolo, la Ribla, în ţara Hamat, împăratul Babilonului a pus să fie omorâţi. Astfel a fost dus Iuda în captivitate, departe de ţara lui. 28 Iată numărul celor din popor duşi de Nebucadneţar în captivitate:

în al şaptelea an: trei mii douăzeci şi trei de iudei;

29 în al optsprezecelea an al domniei lui Nebucadneţar,

a dus în captivitate din Ierusalim opt sute treizeci şi doi de oameni;

30 iar în al douăzeci şi treilea an al domniei lui Nebucadneţar,

Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a mai dus în captivitate şapte sute patruzeci şi cinci de iudei.

În total, au fost duşi în captivitate patru mii şase sute de oameni.

Bunătatea lui Evil-Merodak

31 În al treizeci şi şaptelea an de captivitate al lui Iehoiachin, regele lui Iuda, în a douăzeci şi cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodak[g], împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, l-a eliberat din temniţă pe Iehoiachin, regele lui Iuda. 32 I-a vorbit cu bunătate şi i-a dat un loc de cinste mai presus decât cel al regilor care erau cu el în Babilon. 33 Iehoiachin şi-a schimbat hainele de întemniţat şi pentru tot restul vieţii sale a mâncat la masa împăratului. 34 Împăratul Babilonului s-a îngrijit necurmat de hrana zilnică a lui Iehoiachin în toate zilele vieţii lui, până în ziua morţii acestuia.

Notas al pie

  1. Ieremia 52:7 Vezi nota de la 39:4
  2. Ieremia 52:15 Sau: artizanii; sau populaţia
  3. Ieremia 52:17 Vezi nota de la 27:19; şi în v. 20
  4. Ieremia 52:21 Aproximativ 9 m
  5. Ieremia 52:21 Aproximativ 6 m
  6. Ieremia 52:22 Aproximativ 2,5 m
  7. Ieremia 52:31 Numit şi Amel-Marduk (562-560 î.Cr.)

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Jeremías 52

La caída de Jerusalén

1Sedequías tenía veintiún años cuando ascendió al trono, y reinó en Jerusalén once años. Su madre se llamaba Jamutal hija de Jeremías, oriunda de Libná. Al igual que Joacim, Sedequías hizo lo que ofende al Señor, hasta tal punto que el Señor, en su ira, echó a Jerusalén y a Judá de su presencia. Todo esto sucedió en Jerusalén y en Judá.

Sedequías se rebeló contra el rey de Babilonia. En el año noveno del reinado de Sedequías, a los diez días del mes décimo, Nabucodonosor, rey de Babilonia, marchó con todo su ejército y atacó a Jerusalén. Acampó frente a la ciudad y construyó una rampa de asalto a su alrededor. La ciudad estuvo sitiada hasta el año undécimo del reinado de Sedequías.

A los nueve días del mes cuarto, cuando el hambre se agravó en la ciudad y no había más alimento para el pueblo, se abrió una brecha en el muro de la ciudad, de modo que, aunque los babilonios la tenían cercada, todo el ejército se escapó. Salieron de noche, por la puerta que estaba entre los dos muros, junto al jardín real. Huyeron camino al Arabá,[a] pero el ejército babilonio persiguió al rey Sedequías hasta alcanzarlo en la llanura de Jericó. Sus soldados se dispersaron, abandonándolo, y los babilonios lo capturaron. Entonces lo llevaron ante el rey de Babilonia, que estaba en Riblá, en el territorio de Jamat. Allí Nabucodonosor dictó sentencia contra Sedequías, 10 y ante sus propios ojos hizo degollar a sus hijos, lo mismo que a todos los nobles de Judá. 11 Luego mandó que a Sedequías le sacaran los ojos y que le pusieran cadenas de bronce para llevarlo a Babilonia, donde permaneció preso hasta el día en que murió.

12 A los diez días del mes quinto del año diecinueve del reinado de Nabucodonosor, rey de Babilonia, su servidor Nabuzaradán, que era comandante de la guardia, fue a Jerusalén 13 y le prendió fuego al templo del Señor, al palacio real y a todas las casas de Jerusalén, incluso a todos los edificios importantes. 14 Entonces el ejército de los babilonios bajo su mando derribó todas las murallas que rodeaban la ciudad. 15 Nabuzaradán además deportó[b] a la gente que quedaba en la ciudad, es decir, al resto de los artesanos y a los que se habían aliado con el rey de Babilonia. 16 Sin embargo, dejó a algunos de los más pobres para que se encargaran de los viñedos y de los campos.

17 Los babilonios quebraron las columnas de bronce, las bases y la fuente[c] de bronce que estaban en el templo del Señor, y se llevaron todo el bronce a Babilonia. 18 También se llevaron las ollas, las tenazas, las despabiladeras, los tazones, la vajilla y todos los utensilios de bronce que se usaban para el culto. 19 Además, el comandante de la guardia se apoderó de las palanganas, los incensarios, los aspersorios, las ollas, los candelabros, los platos y fuentes para las libaciones, todo lo cual era de oro y de plata.

20 El bronce de las dos columnas, de la fuente, de los doce toros que estaban debajo de la fuente,[d] y de las bases, que el rey Salomón había hecho para el templo del Señor, era tanto que no se podía pesar. 21 Cada columna medía ocho metros de altura y cinco y medio de circunferencia; su espesor era de ocho centímetros,[e] y era hueca por dentro. 22 El capitel de bronce que estaba encima de cada columna medía dos metros[f] de altura y estaba decorado alrededor con una red y con granadas de bronce. Las dos columnas tenían el mismo adorno. 23 De cada columna pendían noventa y seis granadas, y las granadas que estaban alrededor de la red eran cien en total.

24 El comandante de la guardia tomó presos a Seraías, sacerdote principal, a Sofonías, sacerdote de segundo rango, y a los tres porteros. 25 De los que quedaban en la ciudad, apresó al oficial encargado de las tropas, a siete de los servidores personales del rey, al cronista principal del ejército, encargado de reclutar soldados de entre el pueblo, y a sesenta ciudadanos que todavía estaban dentro de la ciudad. 26 Después de apresarlos, Nabuzaradán, comandante de la guardia, se los llevó al rey de Babilonia, que estaba en Riblá. 27 Allí, en el territorio de Jamat, el rey los hizo ejecutar.

Así Judá fue desterrado y llevado cautivo. 28 Este es el número de personas desterradas por Nabucodonosor:

en el año séptimo de su reinado, tres mil veintitrés judíos;

29 en el año dieciocho de su reinado, ochocientas treinta y dos personas de Jerusalén;

30 en el año veintitrés de su reinado, Nabuzaradán, el capitán de la guardia real, desterró a setecientos cuarenta y cinco judíos.

En total fueron desterradas cuatro mil seiscientas personas.

Liberación del rey Joaquín

31 En el día veintisiete del mes duodécimo del año treinta y siete del exilio de Joaquín, rey de Judá, Evil Merodac, rey de Babilonia, en el año primero de su reinado, indultó a Joaquín y lo sacó de la cárcel. 32 Lo trató amablemente y le dio una posición más alta que la de los otros reyes que estaban con él en Babilonia. 33 Joaquín dejó su ropa de prisionero, y por el resto de su vida comió a la mesa del rey. 34 Además, durante toda su vida y hasta el día de su muerte, Joaquín gozó de una pensión diaria que le proveía el rey de Babilonia.

Notas al pie

  1. 52:7 Arabá. Alt. valle del Jordán.
  2. 52:15 deportó (lectura probable; véase 2R 25:11); deportó a algunos de los más pobres del pueblo y (TM).
  3. 52:17 la fuente. Lit. el mar; también en v. 20.
  4. 52:20 debajo de la fuente (LXX y Siríaca); debajo (TM).
  5. 52:21 ocho metros … cinco y medio … ocho centímetros. Lit. dieciocho codos … doce codos … cuatro dedos.
  6. 52:22 dos metros. Lit. cinco codos.