Nouă Traducere În Limba Română

Ieremia 51

1„Aşa vorbeşte Domnul:

«Iată, voi stârni un duh nimicitor
    împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor din Leb-Kamai[a].
Voi trimite împotriva Babilonului nişte străini
    care îl vor vântura şi-i vor goli ţara.
Ei o vor ataca din toate părţile
    în ziua nenorocirii.
Să se întindă arcul împotriva celui ce-şi întinde arcul
    şi împotriva celui ce se mândreşte cu armura lui![b]
Nu-i cruţaţi pe tinerii lui!
    Nimiciţi-i cu desăvârşire[c] toată oştirea!
Vor cădea ucişi în ţara caldeenilor,
    străpunşi pe străzile ei.
Căci Israel şi Iuda nu sunt părăsite
    de Dumnezeul lor, de Domnul Oştirilor,
deşi ţara lor[d] este plină de vină
    înaintea Sfântului lui Israel.

Fugiţi din Babilon!
    Scăpaţi-vă viaţa,
        ca nu cumva să fiţi nimiciţi din cauza păcatelor lui,
căci vremea răzbunării Domnului a sosit
    şi El îl va răsplăti după meritele lui!
Babilonul a fost o cupă de aur în mâna Domnului,
    care îmbăta întregul pământ.
Neamurile au băut din vinul ei
    şi de aceea au înnebunit.
Cetatea Babilonului va cădea dintr-odată şi va fi zdrobită!
    Plângeţi pentru ea!
Aduceţi balsam pentru rana ei;
    poate va putea fi vindecată!»“

„Am vrut să vindecăm Babilonul,
    dar nu poate fi vindecat!
Să-l părăsim şi să mergem fiecare în ţara lui,
    căci judecata lui ajunge până la ceruri
        şi se înalţă până la nori.
10 Domnul scoate la lumină dreptatea cauzei noastre.
    Să mergem şi să vestim în Sion
        lucrarea Domnului, Dumnezeul nostru!“

11 „Ascuţiţi-vă săgeţile
    şi umpleţi-vă tolbele!
Domnul a stârnit duhul regilor Mediei,
    pentru că scopul Lui este să distrugă Babilonul.
Aceasta este răzbunarea Domnului,
    răzbunarea pentru Templul Său.
12 Ridicaţi un steag împotriva zidurilor Babilonului!
    Întăriţi paza,
puneţi păzitori,
    pregătiţi o ambuscadă!
Domnul Îşi va duce la îndeplinire hotărârea
    pe care a rostit-o împotriva locuitorilor Babilonului.
13 Ţie, care locuieşti lângă ape multe
    şi ai mari bogăţii,
ţi-a venit sfârşitul,
    iar firul vieţii[e] tale a ajuns la capăt!
14 Domnul Oştirilor a jurat pe Sine Însuşi:
    «Te voi umple cu oameni, asemenea unui roi de lăcuste,
        şi ei vor înălţa strigăte de biruinţă asupra ta.»“

15 „El a făcut pământul prin puterea Lui,
    a pus temeliile lumii prin înţelepciunea Lui,
        a întins cerurile prin priceperea Lui.
16 La glasul Lui urlă apele din ceruri.
    El ridică norii de la marginile pământului.
El trimite fulgerele şi ploaia
    şi scoate vântul din cămările Lui.

17 Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoaştere,
    toţi aurarii sunt ruşinaţi de idolii lor,
căci sunt doar o minciună
    şi nu au nici o suflare în ei.
18 Sunt o deşertăciune, o lucrare de batjocură.
    La vremea pedepsei lor, vor pieri.
19 Dar Partea lui Iacov nu este ca aceştia,
    căci El este Cel Ce a întocmit totul,
chiar şi seminţia moştenirii Lui –
    Domnul Oştirilor este Numele Lui.“

20 „Tu eşti buzduganul Meu,
    arma Mea de luptă!
Cu tine zdrobesc neamuri
    şi distrug împărăţii!
21 Cu tine zdrobesc calul şi călăreţul!
    Cu tine zdrobesc carul şi conducătorul lui!
22 Cu tine zdrobesc pe bărbat şi pe femeie,
    pe bătrân şi pe copil,
        pe tânăr şi pe fecioară!
23 Cu tine zdrobesc pe păstor şi turma lui,
    pe plugar şi boii lui,
        pe guvernatori şi pe conducători!

24 Înaintea ochilor voştri voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Caldeii pentru tot răul pe care l-au făcut în Sion, zice Domnul.“

25 „Iată, sunt împotriva ta, munte nimicitor,
    care distrugeai întregul pământ, zice Domnul.
Îmi voi întinde mâna împotriva ta,
    te voi rostogoli de pe stânci
        şi te voi preface într-un munte aprins.
26 Nimeni nu va mai lua din tine pietre pentru capul unghiului,
    nici pietre pentru temelie,
        căci vei fi un pustiu veşnic, zice Domnul!“

27 „Ridicaţi un steag în ţară!
    Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri!
Pregătiţi neamurile de luptă împotriva lui!
    Chemaţi împotriva lui regatele
        Araratului[f], Miniului şi Aşchenazului!
Numiţi un comandant împotriva lui!
    Trimiteţi împotriva lui cai precum un roi de lăcuste!
28 Pregătiţi neamurile de luptă împotriva lui –
    pe regii Mediei,
pe guvernatorii lor, pe toţi conducătorii lor
    şi toate ţările aflate sub stăpânirea lor!
29 Pământul se cutremură şi se zvârcoleşte,
    căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc –
El va preface ţara Babilonului într-un pustiu
    şi nimeni nu va mai locui acolo.
30 Vitejii Babilonului au încetat lupta;
    ei rămân în fortăreţele lor.
Puterea le este sleită
    şi au ajuns ca nişte femei.
Locuinţele lor sunt arse
    şi zăvoarele lor sunt sfărâmate.
31 Sol după sol,
    mesager după mesager
aleargă să-l anunţe pe împăratul Babilonului
    că cetatea lui este cucerită de la un capăt la celălalt,
32 că trecătorile râului sunt capturate,
    că mlaştinile cu trestii sunt arse
        şi că ostaşii sunt îngroziţi.“

33 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel:

«Fiica Babilonului este ca o arie de treierat
    în perioada când a fost netezită:
        încă puţin şi vine vremea secerişului.»“

34 „Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a devorat:
    m-a zdrobit,
        m-a făcut un vas gol.
M-a înghiţit ca un şarpe,
    şi-a umplut pântecele cu bunătăţile mele
        şi apoi m-a vărsat.
35 Fie ca violenţa folosită împotriva mea şi a rudelor mele[g]
    să se întoarcă împotriva Babilonului,
zice locuitoarea Sionului.
    Fie ca sângele meu să se răsfrângă asupra locuitorilor Caldeii,
zice Ierusalimul.“

36 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul:

«Iată, îţi voi apăra cauza
    şi te voi răzbuna;
voi seca marea Babilonului
    şi-i voi usca izvoarele.
37 Babilonul va ajunge un morman de dărâmături,
    o vizuină de şacali,
o pricină de groază şi de batjocură,
    un loc în care nu va mai locui nimeni.
38 Ei toţi vor rage ca nişte lei,
    vor mârâi ca nişte pui de lei.
39 Dar când vor fi în călduri,
    le voi pregăti un ospăţ
        şi-i voi îmbăta,
ca să salte de veselie
    şi să adoarmă apoi somnul cel de veci şi să nu se mai trezească, zice Domnul.
40 Îi voi doborî
    ca pe nişte miei la măcelărie,
        ca pe nişte berbeci şi ţapi.

41 Cum a fost cucerit Şeşakul[h],
    cum a fost capturată pricina de laudă a întregului pământ!
Cum a ajuns Babilonul o pricină de groază
    printre neamuri!
42 Marea s-a înălţat peste Babilon;
    a fost acoperit de valurile ei învolburate!
43 Cetăţile lui au devenit pustii,
    un pământ fără apă şi deşertic,
o ţară în care nu mai locuieşte nimeni
    şi pe unde nu mai trece nici un om.
44 Îl voi pedepsi pe Bel în Babilon
    şi îi voi smulge din gură ceea ce a înghiţit.
Neamurile nu vor mai curge spre el,
    şi zidul Babilonului se va prăbuşi.

45 Ieşi din mijlocul lui, popor al Meu!
    Fiecare să fugă
        şi să-şi scape viaţa de mânia aprigă a Domnului!
46 Să nu vă slăbească inima
    şi să nu vă fie frică când zvonurile se aud în ţară,
căci anul acesta vine un zvon şi anul următor un alt zvon:
    ‘Va fi violenţă în ţară,
        un domnitor se va ridica împotriva altui domnitor!’
47 Cu siguranţă, iată, vin zile
    când voi pedepsi idolii Babilonului.
Toată ţara va fi acoperită de ruşine
    şi toţi cei răniţi vor cădea în mijlocul ei.
48 Atunci cerul şi pământul şi tot ce cuprind ele
    vor striga de bucurie asupra Babilonului,
căci din nord,
    îl vor ataca nimicitorii, zice Domnul.

49 Babilonul trebuie să cadă din cauza celor ucişi ai lui Israel,
    tot aşa cum şi cei ucişi de pe întreg pământul
        au căzut din cauza Babilonului.
50 Cei care aţi scăpat de sabie,
    plecaţi şi nu întârziaţi!
Amintiţi-vă de Domnul într-o ţară îndepărtată
    şi să-şi găsească loc Ierusalimul în inima voastră!»“

51 „Suntem ruşinaţi, căci am auzit batjocura
    şi ne-am acoperit feţele din cauza ruşinii,
pentru că nişte străini au intrat
    în locurile sfinte ale Casei Domnului.“

52 „Dar iată, vin zile, zice Domnul,
    când îi voi pedepsi idolii,
şi toată ţara va fi plină
    de gemetele răniţilor ei.
53 Chiar dacă Babilonul s-ar înălţa până la cer
    şi chiar dacă şi-ar fortifica înălţimile,
        tot voi trimite nimicitorii împotriva lui, zice Domnul.“

54 „Un strigăt răsună din Babilon.
    Zgomotul unui mare prăpăd
        se aude din ţara caldeenilor,
55 căci Domnul va distruge Babilonul
    şi va face să înceteze în el zarva cea mare.
Valuri de nimicitori vor urla ca nişte ape mari
    şi zgomotul strigătelor lor va răsuna.
56 Un nimicitor va veni împotriva Babilonului;
    vitejii lui vor fi capturaţi
        şi arcurile lor vor fi sfărâmate.
Căci Domnul este un Dumnezeu Care răsplăteşte!
    El, cu siguranţă, va da fiecăruia plata cuvenită!
57 Eu îi voi îmbăta pe conducătorii şi pe înţelepţii lui,
    pe guvernatori, pe ofiţeri şi pe viteji;
ei vor adormi pe vecie şi nu se vor mai trezi,
    zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oştirilor.“

58 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

«Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi dărâmate,
    iar porţile lui cele înalte vor fi arse în foc.
Popoarele se trudesc degeaba
    şi neamurile muncesc doar pentru foc!»“

59 Iată care este mesajul pe care profetul Ieremia l-a încredinţat lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, când s-a dus în Babilon cu Zedechia, regele lui Iuda, în al patrulea an al domniei acestuia. (Seraia era căpetenia locului de odihnă). 60 Ieremia a scris într-un sul toate nenorocirile care vor veni asupra Babilonului – toate cuvintele acestea le-a scris cu privire la Babilon. 61 Ieremia i-a zis lui Seraia: „Când vei ajunge în Babilon, vezi să citeşti toate aceste cuvinte cu voce tare. 62 Apoi să zici: «Doamne, Tu ai spus că vei distruge acest loc şi că nu va mai fi locuit nici de oameni, nici de animale, ci va deveni un pustiu pe vecie!»

63 Când vei termina de citit acest sul, leagă-l de o piatră şi aruncă-l în mijlocul Eufratului. 64 Apoi să spui: «Aşa se va scufunda Babilonul şi nu se va mai ridica din cauza nenorocirilor pe care le voi aduce asupra lui, iar poporul lui va fi neputincios.»“

Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.

Notas al pie

  1. Ieremia 51:1 Leb-Kamai este o criptogramă pentru Caldeea (Babilonia); vezi nota de la 25:26
  2. Ieremia 51:3 Sensul în ebraică al celor două versuri este nesigur
  3. Ieremia 51:3 Termenul ebraic se referă la un lucru sau o persoană dedicate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie printr-o distrugere completă
  4. Ieremia 51:5 Sau: căci ţara lor, fiind vorba despre Babilonia
  5. Ieremia 51:13 Sau: lăcomia
  6. Ieremia 51:27 Regatul Urartu
  7. Ieremia 51:35 Lit.: mea şi împotriva cărnii mele (sau: copiilor mei)
  8. Ieremia 51:41 Vezi nota de la 25:26

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Jeremías 51

1Así dice el Señor:

«Voy a levantar un viento destructor
    contra Babilonia y la gente de Leb Camay.[a]
Enviaré contra Babilonia
    gente que la lance por los aires,
que la aviente como se avienta el trigo,
    hasta dejarla vacía.
En el día de su calamidad
    la atacarán por todas partes.
Que no tense el arquero su arco,[b]
    ni se vista la coraza.
No perdonéis a sus jóvenes;
    destruid a su ejército por completo.
Caerán muertos en el país de los babilonios;
    serán traspasados en las calles.
Aunque Israel y Judá están llenos de culpa
    delante del Santo de Israel,
no han sido abandonados por su Dios,
    el Señor Todopoderoso.

»¡Huid de Babilonia!
    ¡Sálvese quien pueda!
    No perezcáis por causa de su iniquidad.
Porque ha llegado la hora
    de que el Señor tome venganza;
    ¡él le dará su merecido!
En la mano del Señor
    Babilonia era una copa de oro
    que embriagaba a toda la tierra.
Las naciones bebieron de su vino
    y enloquecieron.
Pero de pronto Babilonia cayó hecha pedazos.
    ¡Gemid por ella!
Traed bálsamo para su dolor;
    tal vez pueda ser curada.

»“Quisimos curar a Babilonia,
    pero no pudo ser sanada;
abandonémosla, y regrese cada uno a su país,
    porque llega su condena hasta los cielos;
    ¡se eleva hasta las nubes!”

10 »“¡El Señor nos ha vindicado!
    Venid, que en Sión daremos a conocer
    lo que ha hecho el Señor, nuestro Dios”.

11 »¡Afilad las flechas!
    ¡Armaos con escudos!
El Señor ha despertado el espíritu
    de los reyes de Media
    para destruir a Babilonia.
Esta es la venganza del Señor,
    la venganza por su templo.
12 ¡Levantad el estandarte
    contra los muros de Babilonia!
¡Reforzad la guardia!
    ¡Poned centinelas!
    ¡Preparad la emboscada!
El Señor cumplirá su propósito;
    cumplirá su decreto contra los babilonios.
13 Tú, que habitas junto a muchas aguas
    y eres rica en tesoros,
has llegado a tu fin,
    al final de tu existencia.
14 El Señor Todopoderoso ha jurado por sí mismo:
    “Te llenaré de enemigos, como de langostas,
    y sobre ti lanzarán gritos de victoria”.

15 »Con su poder hizo el Señor la tierra;
    con su sabiduría afirmó el mundo;
    con su inteligencia extendió los cielos.
16 Ante su trueno, braman las lluvias en el cielo,
    y desde los confines de la tierra
    hace que suban las nubes;
entre relámpagos desata la lluvia,
    y saca de sus depósitos el viento.

17 »Todo hombre es necio e ignorante;
    todo orfebre se avergüenza de sus ídolos.
Sus ídolos son una mentira;
    no tienen aliento de vida.
18 Son absurdos, objetos de burla;
    en el tiempo del juicio serán destruidos.
19 La porción de Jacob no es como aquellos;
    su Dios es el creador de todas las cosas.
Su nombre es el Señor Todopoderoso;
    Israel es la tribu de su heredad.

20 »Tú eres mi mazo, mi arma de guerra;
    contigo destrozo naciones y reinos.
21 Contigo destrozo jinetes y caballos;
    contigo destrozo aurigas y carros de guerra.
22 Contigo destrozo hombres y mujeres;
    contigo destrozo jóvenes y ancianos,
    contigo destrozo jóvenes y doncellas.
23 Contigo destrozo pastores y rebaños;
    contigo destrozo labradores y yuntas,
    contigo destrozo jefes y gobernantes.

24 »Pero en vuestra presencia daré su merecido a Babilonia y a todos sus habitantes por todo el mal que han hecho en Sión —afirma el Señor—.

25 »Estoy en contra de ti,
    monte del exterminio,
    que destruyes toda la tierra —afirma el Señor—.
Extenderé mi mano contra ti;
    te haré rodar desde los peñascos
    y te convertiré en monte quemado.
26 No volverán a tomar de ti piedra angular,
    ni piedra de cimiento,
    porque para siempre quedarás desolada
            —afirma el Señor—.

27 »¡Levantad la bandera en el país!
    ¡Tocad la trompeta entre las naciones!
¡Convocad contra ella
    a los reinos de Ararat, Mini y Asquenaz!
¡Poned al frente un general!
    ¡Que avancen los caballos cual plaga de langostas!
28 ¡Convocad contra ella a las naciones,
    a los reyes de Media,
y a sus gobernadores y oficiales!
    ¡Convocad a todo su imperio!
29 La tierra tiembla y se sacude;
    se cumplen los planes de Dios contra Babilonia,
al convertirla en un desierto desolado
    donde nadie ha de habitar.
30 Dejaron de combatir los guerreros de Babilonia;
    se escondieron en las fortalezas.
Sus fuerzas se agotaron;
    se volvieron como mujeres.
Sus moradas fueron incendiadas
    y destrozados sus cerrojos.
31 Corre un emisario tras el otro;
    un mensajero sigue a otro mensajero,
para anunciar al rey de Babilonia
    que toda la ciudad ha sido conquistada.
32 Los vados han sido ocupados,
    e incendiados los cañaverales;
    llenos de pánico quedaron los guerreros».

33 Porque así dice el Señor Todopoderoso, el Dios de Israel:

«La bella Babilonia es como una era
    en el momento de la trilla;
    ¡ya le llega el tiempo de la cosecha!»

34 «Nabucodonosor, el rey de Babilonia,
    me devoró, me confundió;
    me dejó como un plato vacío.
Me tragó como un monstruo marino,
    con mis delicias se ha llenado el estómago
    para luego vomitarme.
35 Dice Jerusalén:
    “¡Que recaiga sobre Babilonia
    la violencia que me hizo!”
Dice la moradora de Sión:
    “¡Que mi sangre se derrame
    sobre los babilonios!”»

36 Por eso, así dice el Señor:

«Voy a defender tu causa,
    y llevaré a cabo tu venganza;
voy a secar el agua de su mar,
    y dejaré secos sus manantiales.
37 Babilonia se convertirá en un montón de ruinas,
    en guarida de chacales,
en objeto de horror y de burla,
    en un lugar sin habitantes.
38 Juntos rugen como leones;
    gruñen como cachorros de león.
39 Cuando entren en calor, les serviré bebida;
    los embriagaré para que se diviertan.
Así dormirán un sueño eterno
    del que ya no despertarán
            —afirma el Señor—.
40 Voy a llevarlos al matadero,
    como si fueran corderos;
    como carneros y chivos.

41 »¡Cómo ha sido capturada Sesac![c]
    ¡Cómo ha sido conquistado
    el orgullo de toda la tierra!
Babilonia se ha convertido
    en un horror para las naciones.
42 El mar ha subido contra Babilonia;
    agitadas olas la han cubierto.
43 Desoladas han quedado sus ciudades:
    como un sequedal, como un desierto.
Nadie habita allí;
    nadie pasa por ese lugar.
44 Voy a castigar al dios Bel en Babilonia;
    haré que vomite lo que se ha tragado.
Ya no acudirán a él las naciones,
    ni quedará en pie el muro de Babilonia.

45 »¡Huye de ella, pueblo mío!
    ¡Sálvese quien pueda de mi ardiente ira!
46 No desfallezcáis, no os acobardéis
    por los rumores que corren por el país.
Año tras año surgen nuevos rumores;
    cunde la violencia en el país,
    y un gobernante se levanta contra otro.
47 Se acercan ya los días
    en que castigaré a los ídolos de Babilonia.
Toda su tierra será avergonzada;
    caerán sus víctimas en medio de ella.
48 Entonces el cielo y la tierra,
    y todo lo que hay en ellos,
lanzarán gritos de júbilo contra Babilonia,
    porque del norte vendrán sus destructores
            —afirma el Señor—.

49 »Babilonia tiene que caer
    por las víctimas de Israel,
así como en toda la tierra
    cayeron las víctimas de Babilonia.
50 Vosotros, los que escapasteis de la espada,
    huid sin demora.
Invocad al Señor en tierras lejanas,
    y no dejéis de pensar en Jerusalén».

51 «Sentimos vergüenza por los insultos;
    estamos cubiertos de deshonra,
porque han penetrado extranjeros
    en el santuario del Señor».

52 «Por eso, vienen días
    en que castigaré a sus ídolos;
a lo largo de todo el país
    gemirán sus heridos
            —afirma el Señor—.
53 Aunque Babilonia suba hasta los cielos,
    y en lo alto fortifique sus baluartes,
    yo enviaré destructores contra ella
            —afirma el Señor—.

54 »Se oyen clamores por la gran destrucción
    del país de Babilonia.
55 El Señor la destruye por completo;
    pone fin a su bullicio.
Rugen sus enemigos como olas agitadas;
    resuena el estruendo de su voz.
56 Llega contra Babilonia el destructor;
    sus guerreros serán capturados,
    y sus arcos serán hechos pedazos.
Porque el Señor es un Dios
    que a cada cual le da su merecido.
57 Voy a embriagar a sus jefes y a sus sabios;
    a sus gobernadores, oficiales y guerreros;
y dormirán un sueño eterno,
    del que no despertarán»,
afirma el Rey,
    cuyo nombre es el Señor Todopoderoso.

58 Así dice el Señor Todopoderoso:

«Los anchos muros de Babilonia
    serán derribados por completo;
    sus imponentes puertas serán incendiadas.
Los pueblos se agotan en vano,
    y las naciones se fatigan
    por lo que se desvanece como el humo».

59 Este es el mandato que el profeta Jeremías dio a Seraías, hijo de Nerías y nieto de Maseías, cuando fue a Babilonia con Sedequías, rey de Judá, durante el año cuarto de su reinado. Seraías era el jefe de este viaje. 60 Jeremías había descrito en un rollo todas las calamidades que le sobrevendrían a Babilonia, es decir, todo lo concerniente a ella. 61 Jeremías le dijo a Seraías: «En cuanto llegues a Babilonia, asegúrate de leerles todas estas palabras. 62 Luego diles: “Señor, tú has dicho que vas a destruir este lugar, y que lo convertirás en una desolación perpetua, hasta que no quede en él un solo habitante, ni hombre ni animal”. 63 Cuando termines de leer el rollo, átale una piedra y arrójalo al Éufrates. 64 Luego diles: “Así se hundirá Babilonia, y nunca más se levantará del desastre que voy a traer sobre ella”».

Aquí concluyen las palabras de Jeremías.

Notas al pie

  1. 51:1 Leb Camay es un criptograma que alude a Caldea, es decir, Babilonia.
  2. 51:3 Que no tense el arquero su arco. Frase de difícil traducción.
  3. 51:41 Sesac es un criptograma que alude a Babilonia.