1Așa vorbește Domnul:
„Iată, voi stârni un vânt1 Sau: duh. distrugător împotriva Babilonului
și împotriva locuitorilor din Leb‑Kamai1 Leb‑Kamai este o criptogramă pentru Caldeea (Babilonia); vezi nota de la 25:26..
2Voi trimite împotriva Babilonului niște străini
care îl vor vântura și‑i vor goli țara.
Ei o vor ataca din toate părțile
în ziua nenorocirii.
3Să se întindă arcul împotriva celui ce‑și întinde arcul
și împotriva celui ce se mândrește cu armura lui!3 Sensul celor două versuri este nesigur.
Nu‑i cruțați pe tinerii lui!
Dați‑i spre nimicire3 Vezi nota de la 25:9. toată oștirea!
4Vor cădea uciși în țara caldeenilor,
străpunși pe străzile ei.
5Căci Israel și Iuda nu sunt părăsite de Dumnezeul lor,
de Domnul Oștirilor,
deși țara lor5 Sau: căci țara lor, fiind vorba despre Babilonia. este plină de vină
înaintea Sfântului lui Israel.
6Fugiți din Babilon!
Scăpați‑vă viața,
ca nu cumva să fiți nimiciți din cauza nelegiuirii lui,
căci vremea răzbunării Domnului a sosit
și El îl va răsplăti după meritele lui!
7Babilonul a fost o cupă de aur în mâna Domnului,
care îmbăta întregul pământ.
Neamurile au băut din vinul ei
și de aceea au înnebunit.
8Babilonul va cădea deodată și va fi zdrobit!
Gemeți pentru el!
Aduceți balsam pentru rana lui;
poate va putea fi vindecată!
9Am încercat să vindecăm Babilonul,
dar nu s‑a vindecat!
Părăsiți‑l și să mergem fiecare în țara lui,
căci judecata lui ajunge până la ceruri
și se înalță până la nori.“
10Domnul scoate la lumină dreptatea cauzei noastre.
Să mergem și să vestim în Sion
lucrarea Domnului, Dumnezeul nostru!
11Ascuțiți‑vă săgețile
și umpleți‑vă tolbele!
Domnul a trezit duhul regilor Mediei,
pentru că planul Lui este să distrugă Babilonul.
Aceasta este răzbunarea Domnului,
răzbunarea pentru Templul Său.
12Ridicați un steag împotriva zidurilor Babilonului!
Întăriți paza, puneți păzitori,
pregătiți o ambuscadă!
Domnul Își va duce la îndeplinire hotărârea
pe care a rostit‑o împotriva locuitorilor Babilonului.
13Ție, care locuiești lângă ape multe
și ai mari bogății,
ți‑a venit sfârșitul,
iar firul vieții13 Sau: lăcomia. tale a ajuns la capăt!
14Domnul Oștirilor a jurat pe Sine Însuși:
„Te voi umple cu oameni, asemenea unui roi de lăcuste,
și ei vor înălța strigăte de victorie asupra ta.“
15El a făcut pământul prin puterea Lui,
a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui,
și a întins cerurile prin priceperea Lui.
16La glasul Lui urlă apele din ceruri.
El înalță norii de la marginile pământului,
trimite fulgerele și ploaia
și scoate vântul din cămările Lui.
17Toți oamenii sunt proști și fără cunoștință;
fiecare aurar este făcut de rușine de chipul cioplit.
Căci chipurile lui turnate sunt doar o minciună
și n‑au nicio suflare în ele.
18Ei sunt o deșertăciune, o lucrare de batjocură.
La vremea pedepsei lor, vor pieri.
19Dar Partea lui Iacov nu este ca aceștia,
căci El este Cel Ce a întocmit totul,
chiar și seminția moștenirii Lui –
Domnul Oștirilor este Numele Lui.
20„Tu ești buzduganul Meu,
arma Mea de luptă!
Cu tine zdrobesc neamuri
și distrug împărății!
21Cu tine zdrobesc calul și călărețul!
Cu tine zdrobesc carul și conducătorul lui!
22Cu tine zdrobesc pe bărbat și pe femeie,
pe bătrân și pe copil,
pe tânăr și pe fecioară!
23Cu tine zdrobesc pe păstor și turma lui!
Cu tine zdrobesc pe plugar și perechea lui de boi!
Cu tine zdrobesc pe guvernatori și pe conducători!
24Înaintea ochilor voștri voi răsplăti Babilonului și tuturor locuitorilor Caldeii pentru tot răul pe care l‑au făcut în Sion, zice Domnul.“
25„Iată, sunt împotriva ta, munte distrugător,
care distrugeai întregul pământ,
zice Domnul.
Îmi voi întinde mâna împotriva ta,
te voi rostogoli de pe stânci
și te voi preface într‑un munte aprins.
26Nimeni nu va mai lua din tine pietre pentru capul unghiului,
nici pietre pentru temelie,
căci vei fi un pustiu veșnic,
zice Domnul!“
27„Ridicați un steag în țară!
Sunați din trâmbiță27 Vezi nota de la 4:5. printre neamuri!
Puneți deoparte27 Lit.: Sfințiți., cu sensul de a pregăti. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu sau pentru pedeapsă (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Vezi 22:7. neamurile împotriva lui!
Chemați împotriva lui regatele
Araratului27 Regatul Urartu., Miniului și Așchenazului!
Numiți un comandant împotriva lui!
Trimiteți împotriva lui cai precum un roi de lăcuste!
28Puneți deoparte28 Vezi nota de la versetul 27. neamurile împotriva lui –
pe regii Mediei,
pe guvernatorii lor, pe toți conducătorii lor
și toate țările aflate sub stăpânirea lor!
29Pământul se cutremură și se zvârcolește,
căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc –
El va preface țara Babilonului într‑un pustiu
și nimeni nu va mai locui acolo.
30Vitejii Babilonului au încetat lupta;
ei rămân în fortărețele lor.
Puterea le este sleită
și au ajuns ca niște femei.
Locuințele lor sunt arse
și zăvoarele lor sunt sfărâmate.
31Sol după sol,
mesager după mesager
aleargă să‑l anunțe pe împăratul Babilonului
că cetatea lui este cucerită de la un capăt la celălalt,
32că trecătorile râului sunt capturate,
că mlaștinile cu trestii sunt arse
și că războinicii sunt îngroziți.“
33Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel:
„Fiica Babilonului este ca o arie de treierat
în perioada când a fost netezită:
încă puțin și vine vremea secerișului.“
34Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m‑a devorat:
m‑a stors de vlagă,
m‑a făcut un vas gol.
M‑a înghițit ca un monstru,
și‑a umplut pântecul cu bunătățile mele
și apoi m‑a vărsat.
35Fie ca violența folosită împotriva mea și a rudelor mele35 Lit.: mea și împotriva cărnii mele (sau copiilor mei).
să se întoarcă împotriva Babilonului,
zice locuitoarea Sionului.
Fie ca sângele meu să se răsfrângă asupra locuitorilor Caldeii,
zice Ierusalimul.
36De aceea, așa vorbește Domnul:
„Iată, îți voi apăra cauza
și te voi răzbuna;
voi seca marea Babilonului
și‑i voi usca izvoarele.
37Babilonul va ajunge un morman de dărâmături,
o vizuină de șacali,
o pricină de groază și de fluierat,
un loc în care nu va mai locui nimeni.
38Ei toți vor rage ca niște lei,
vor mârâi ca niște pui de lei.
39Dar când vor fi în călduri,
le voi pregăti un ospăț
și‑i voi îmbăta,
ca să salte de veselie
și să adoarmă apoi somnul cel de veci
și să nu se mai trezească,
zice Domnul.
40Îi voi coborî
ca pe niște miei la măcelărie,
ca pe niște berbeci și țapi.
41Cum a fost cucerit Șeșakul41 Vezi nota de la 25:26.,
cum a fost capturată pricina de laudă a întregului pământ!
Cum a ajuns Babilonul
o pricină de groază printre neamuri!
42Marea s‑a înălțat peste Babilon;
a fost acoperit de valurile ei învolburate!
43Cetățile lui au devenit pustii,
un pământ uscat și deșertic,
o țară în care nu mai locuiește nimeni
și pe unde nu mai trece niciun fiu al omului.
44Îl voi pedepsi pe Bel în Babilon
și îi voi smulge din gură ceea ce a înghițit.
Neamurile nu vor mai curge spre el,
și zidul Babilonului se va prăbuși.
45Ieși din mijlocul lui, popor al Meu!
Fiecare să fugă
și să‑și scape viața de mânia aprigă a Domnului!
46Să nu cumva să vă slăbească inima
sau să vă temeți de vestea care se aude în țară.
Căci anul acesta vine o veste, iar anul următor o altă veste.
Va fi violență în țară,
iar un stăpânitor va fi împotriva altui stăpânitor!
47De aceea, iată, vin zile
când voi pedepsi chipurile cioplite ale Babilonului.
Toată țara va fi acoperită de rușine
și toți cei răniți vor cădea în mijlocul ei.
48Atunci cerurile și pământul și tot ce cuprind ele
vor striga de bucurie asupra Babilonului,
căci din nord, îl vor ataca nimicitorii,
zice Domnul.“
49Babilonul trebuie să cadă
din cauza celor uciși ai lui Israel,
tot așa cum și cei uciși de pe întreg pământul
au căzut din cauza Babilonului.
50Cei care ați scăpat de sabie,
plecați și nu întârziați!
Amintiți‑vă de Domnul, de la depărtare,
și să‑și găsească loc50 Lit.: și să se suie. Ierusalimul în inima voastră!
51Suntem rușinați, căci am auzit insulta!
Ne‑am acoperit fețele din cauza rușinii,
pentru că niște străini au intrat
în sanctuarele Casei Domnului.
52„Dar iată, vin zile, zice Domnul,
când îi voi pedepsi chipurile cioplite,
și în toată țara lui
vor geme răniții.
53Chiar dacă Babilonul s‑ar înălța până la cer
și chiar dacă și‑ar fortifica înălțimile,
tot voi trimite nimicitorii împotriva lui,
zice Domnul.
54Un strigăt răsună din Babilon.
Zgomotul unui mare prăpăd
se aude din țara caldeenilor,
55căci Domnul va distruge Babilonul
și va face să înceteze în el zarva cea mare.
Valuri de nimicitori vor urla ca niște ape mari
și zgomotul strigătelor lor va răsuna.
56Un nimicitor va veni împotriva Babilonului;
vitejii lui vor fi capturați
și arcurile lor vor fi zdrobite.
Căci Domnul este un Dumnezeu Care răsplătește!
El, cu siguranță, va da fiecăruia plata cuvenită!
57Eu îi voi îmbăta pe conducătorii și pe înțelepții lui,
pe guvernatori, pe ofițeri și pe viteji;
ei vor adormi pe vecie și nu se vor mai trezi,
zice Împăratul,
al Cărui Nume este Domnul Oștirilor.“
58Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi dărâmate,
iar porțile lui cele înalte vor fi arse în foc.
Popoarele se trudesc degeaba
și neamurile muncesc doar pentru foc!“
59Iată care este mesajul pe care profetul Ieremia l‑a încredințat lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Mahseia, când s‑a dus în Babilon cu Zedechia, regele lui Iuda, în al patrulea an al domniei acestuia. (Seraia era căpetenia locului de odihnă). 60Ieremia a scris într‑un sul toate nenorocirile care vor veni asupra Babilonului – toate cuvintele acestea le‑a scris cu privire la Babilon. 61Ieremia i‑a zis lui Seraia: „Când vei ajunge în Babilon, vezi să citești toate aceste cuvinte cu voce tare. 62Apoi să zici: «Doamne, Tu ai spus că vei distruge acest loc și că nu va mai fi locuit nici de oameni, nici de animale, ci va deveni un pustiu pe vecie!» 63Când vei termina de citit acest sul, leagă‑l de o piatră și aruncă‑l în mijlocul Eufratului. 64Apoi să spui: «Așa se va scufunda Babilonul și nu se va mai ridica din cauza nenorocirilor pe care le voi aduce asupra lui, iar poporul lui va fi neputincios.»“
Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.
1Yei ne deɛ Awurade seɛ:
“Monhwɛ, mɛkanyane ɔsɛefoɔ bi honhom
atia Babilonia ne nnipa a wɔwɔ Leb Kamai.
2Mɛsoma amanfrafoɔ akɔ Babilonia
sɛ wɔnkɔhuhu ne so na wɔnsɛe nʼasase;
wɔbɛtia no wɔ afanan nyinaa
wɔ nʼamanehunu da no.
3Mma agyantoni mpoma nʼagyan,
mma ɔnhyɛ ne nkataboɔ.
Mma ne mmeranteɛ mfa wɔn ho nni;
sɛe nʼakodɔm no pasaa.
4Wɔbɛhwehwe ase a wɔatotɔ wɔ Babilonia,
a wɔapirapira yie wɔ ne mmɔntene so.
5Na Asafo Onyankopɔn Awurade,
nnyaa Israel ne Yuda hɔ.
Ɛwom sɛ afɔdie ahyɛ wɔn asase no so ma
wɔ Israel Ɔkronkronni no anim, nanso ɔkɔ so ara yɛ wɔn Onyankopɔn.
6“Monnwane mfiri Babilonia!
Montu mmirika mpere mo nkwa!
Mommma wɔnsɛe mo ɛsiane wɔn bɔne enti.
Awurade aweretɔberɛ aso;
ɔde deɛ ɛfata no bɛtua wɔn ka.
7Na Babilonia yɛ sikakɔkɔɔ kuruwa wɔ Awurade nsam;
ɔmaa asase nyinaa boroo nsã.
Aman no nom ne nsã;
ɛno enti, afei, wɔabobɔ adam.
8Babilonia bɛhwe ase abubu mpofirim.
Montwa ne ho agyaadwoɔ!
Mompɛ ne yea no ano aduro;
ebia ne ho bɛtɔ no.
9“ ‘Anka yɛbɛsa Babilonia yadeɛ,
nanso wɔntumi nsa no yadeɛ;
momma yɛnnya no hɔ na obiara nkɔ nʼankasa asase so,
ɛfiri sɛ nʼatemmuo aduru ɔsorosoro.
Ɛforo ɔsoro te sɛ omununkum.’
10“ ‘Awurade abu yɛn bem.
Mommra, momma yɛnka wɔ Sion,
deɛ Awurade yɛn Onyankopɔn ayɛ.’
11“Monse agyan no ano!
Momfa nkataboɔ no!
Awurade ahwanyane Mede ahemfo no,
ɛfiri sɛ ne botaeɛ ne sɛ ɔbɛsɛe Babilonia.
Awurade bɛtɔ were
aweretɔ ama nʼasɔrefie no.
12Mompagya frankaa bi ntia Babilonia afasuo!
Mommia banbɔ mu,
momma awɛmfoɔ no nnyinagyina.
Monsiesie ahintaeɛ!
Awurade bɛma nʼatirimpɔ aba mu,
deɛ wahyɛ atia Babilonia no.
13Mo a motete nsuwansuwa bebree ho
na akoradeɛ abu mo so,
mo awieeɛ aba,
ɛberɛ a ɛsɛ sɛ wɔtwa mo twene no.
14Asafo Awurade aka ne ho ntam sɛ:
mede nnipa bɛhyɛ wo ma sɛ mmɛbɛ,
na wɔabɔ ose wɔ wo so.
15“Ɔde ne tumi bɔɔ asase;
ɔtoo ewiase fapem wɔ ne nyansa mu
na ɔde ne nhunumu trɛɛ ɔsorosoro mu.
16Sɛ ɔbobɔm a, ɔsoro nsuo woro so;
ɔma omununkum ma ne ho so firi nsase ano.
Ɔsoma anyinam ka ɔsutɔ ho
na ɔma mframa bɔ firi nʼakoradan mu.
17“Onipa biara nnim nyansa, na ɔnni nimdeɛ;
sikadwumfoɔ biara anim agu ase, ɛsiane nʼahoni enti.
Ne nsɛsodeɛ yɛ atorɔ;
wɔnni ahome biara wɔ wɔn mu.
18Wɔn ho nni mfasoɔ, wɔyɛ aseredeɛ nneɛma;
sɛ wɔn atemmuo duru so a, wɔbɛyera.
19Deɛ ɔyɛ Yakob Kyɛfa no nte sɛ yeinom,
ɛfiri sɛ ɔno ne adeɛ nyinaa Yɛfoɔ
a nʼadedie abusuakuo ka ho bi.
Asafo Awurade ne ne din.
20“Woyɛ me ko asaeɛ,
mʼakodeɛ a mede kɔ ɔsa;
mede wo dwerɛ amanaman,
mede wo sɛe ahennie bebree,
21mede wo bobɔ apɔnkɔ ne wɔn sotefoɔ,
teaseɛnam ne wɔn kafoɔ,
22mede wo dwerɛ mmarima ne mmaa,
mede wo dwerɛ nkɔkoraa ne mmabunu,
mede wo dwerɛ mmeranteɛ ne mmabaawa,
23mede wo dwerɛ nnwanhwɛfoɔ ne nnwankuo,
mede wo dwerɛ akuafoɔ ne anantwie,
mede wo dwerɛ amradofoɔ ne adwumayɛfoɔ.
24“Mɛtua Babilonia ne wɔn a wɔtete Babilonia ka wɔ mfomsoɔ a wɔayɛ wɔ Sion nyinaa, wɔ wʼanim,” Awurade na ɔseɛ.
25“Ao, bepɔ sɛefoɔ me ne wo anya,
wo a wosɛe asase nyinaa no,”
Awurade na ɔseɛ.
“Mɛtene me nsa wɔ wo so
mɛpia wo afiri abotan no so,
na mayɛ wo sɛ bepɔ a ɛnka hwee.
26Wɔremfa ɔboɔ biara mfiri wo so nyɛ tweatiboɔ
anaa sɛ fapem mpo,
ɛfiri sɛ wobɛda mpan afebɔɔ,”
Awurade na ɔseɛ.
27“Mompagya frankaa wɔ asase no so!
Monhyɛn totorobɛnto no wɔ amanaman no mu!
Monsiesie amanaman no ma wɔnkɔko ntia no;
Momfrɛfrɛ saa ahennie ahodoɔ yi ntia no:
Ararat, Mini ne Askenas.
Monnyi ɔsahene ntia no;
momfa apɔnkɔdɔm te sɛ mmɛbɛ mmra.
28Monsiesie amanaman no ma wɔntu ne so sa,
mo ne Mede ahemfo,
wɔn amradofoɔ ne wɔn adwumayɛfoɔ nyinaa,
ne aman a wɔdi wɔn so nyinaa.
29Asase no woso, na ɔnukanuka ne mu,
ɛfiri sɛ Awurade atirimpɔ a ɛtia Babilonia
sɛ ɔbɛsɛe Babilonia asase a
obiara rentumi ntena so no nsesaeɛ.
30Babilonia nnɔmmarima agyae ko;
wɔhyehyɛ wɔn aban mu.
Wɔn ahoɔden asa;
wɔayɛ sɛ mmaa.
Wɔatoto nʼatenaeɛ ahodoɔ no mu ogya,
na wɔabubu nʼapono akyi adaban.
31Abɔfoɔ didi so
asomafoɔ didi so a
wɔrekɔbɔ Babiloniahene amaneɛ sɛ,
wɔafa ne kuropɔn no,
32wɔagye atwaeɛ a ɛdeda asubɔnten no so afa,
na wɔde ogya ato ɔwora no mu,
na asraafoɔ no abɔ huboa.”
33Yei ne deɛ Asafo Awurade, Israel Onyankopɔn, seɛ:
“Ɔbabaa Babilonia ayɛ sɛ ayuporobea
wɔ ɛberɛ a wɔretiatia hɔ.
Aka kakraa bi, na ɛberɛ a ɛsɛ sɛ wɔtwa no sɛ nnɔbaeɛ no aduru.”
34“Babiloniahene Nebukadnessar adwerɛ yɛn,
ɔde yɛn ato ɔhaw mu,
wayɛ yɛn sɛ ahina a hwee nni muo.
Wamene yɛn sɛ ɔtweaseɛ no
na ɔde yɛn nneɛma a ɛyɛ dɛ ahyɛ ne yafunu ma,
na wape yɛn afiri nʼanom agu.
35Ma ayakayakadeɛ a wɔde dii yɛn honam no mmra Babilonia so,”
nnipa a wɔtete Sion na wɔka.
“Ma yɛn mogya ngu wɔn a wɔtete Babilonia so,”
Yerusalem na ɔka.
36Enti yei ne deɛ Awurade seɛ:
“Hwɛ, mɛdi mo asɛm ama mo
na matɔ were ama mo;
Mɛma ɛpo a ɛwɔ no no awe
na mama ne asutene awewe.
37Babilonia bɛyɛ mmubuiɛ sie,
sakraman atu
ahodwiredeɛ ne fɛdideɛ,
baabi a obiara nteɛ.
38Ne nkurɔfoɔ nyinaa bobom sɛ agyata,
wɔpɔ so te sɛ agyata mma.
39Nanso ɛberɛ a wɔahwanyane wɔn ho no
mɛto ɛpono ama wɔn
na mama wɔaboboro nsã
sɛdeɛ wɔde nteateam bɛdi ahurisie,
na wɔadeda a wɔrennyane bio,”
Awurade na ɔseɛ.
40“Mede wɔn bɛba
te sɛ nnwammaa a wɔrekɔkum wɔn,
te sɛ, nnwennini ne mpapo.
41“Wɔbɛfa Sesak,
Sesak a agye asase nyinaa ayɛyie no!
Babilonia bɛyɛ ahodwiredeɛ
wɔ amanaman no mu!
42Ɛpo bɛbunkam afa Babilonia so;
na nʼasorɔkye bɛkata ne so.
43Ne nkuro bɛda mpan.
Ɛbɛyɛ anweatam a ɛso awo,
asase a obiara nte soɔ,
na obiara nntu ɛkwan mfa so.
44Mɛtwe Bel aso wɔ Babilonia
na mama wape deɛ wamene agu.
Amanaman no nnto santene nkɔ ne nkyɛn bio.
Na Babilonia ɔfasuo bɛbubu.
45“Me nkurɔfoɔ, Momfiri ne mu mfi!
Montu mmirika mpere mo nkwa!
Monnwane mfiri Awurade abufuhyeɛ ano.
46Mommma mo bo ntu na monnsuro
sɛ mote atesɛm wɔ asase no so a;
atesɛm bɛba afeɛ yi na foforɔ bɛba afedan,
basabasayɛ ho atesɛm bɛba asase no so
a ɛfa sodifoɔ a wɔsɔre tia afoforɔ ho.
47Na ampa ara ɛberɛ no bɛba
a mɛtwe Babilonia ahoni aso;
nʼasase no nyinaa anim bɛgu ase
na nʼatɔfoɔ nyinaa bɛhwehwe ase wɔ ne so.
48Ɔsoro ne asase ne deɛ ɛwo mu nyinaa
de ahosɛpɛ bɛteam agu Babilonia so,
ɛfiri sɛ ɔsɛefoɔ bɛfiri atifi fam
abɛto ahyɛ ne so,”
Awurade na ɔseɛ.
49“Ɛsɛ sɛ Babilonia hwe ase, ɛsiane Israel atɔfoɔ enti,
sɛdeɛ atɔfoɔ a wɔwɔ ewiase nyinaa ahwehwe ase
ɛsiane Babilonia enti no.
50Mo a mo adwane afiri akofena ano,
monkɔ na monntwentwɛn mo nan ase!
Monkae Awurade wɔ akyirikyiri asase so,
na monnwene Yerusalem ho.”
51“Wɔagu yɛn anim ase,
ɛfiri sɛ wasopa yɛn
na fɛreɛ akata yɛn anim,
ɛfiri sɛ amanfrafoɔ ahyɛne
Awurade efie kronkronbea ahodoɔ hɔ.”
52“Nanso nna bi reba,” Awurade na ɔseɛ,
“a mɛtwe nʼahoni aso,
na nʼasase so nyinaa
apirafoɔ bɛsi apinie.
53Sɛ Babilonia kɔka ɔsoro mpo,
na ɔmiamia nʼaban tenten banbɔ mu a,
mɛsoma ɔsɛefoɔ abɛtia no,”
Awurade na ɔseɛ.
54“Osu nnyegyeeɛ bi firi Babilonia,
ɔsɛeɛ kɛseɛ bi nnyegyeeɛ
firi Babiloniafoɔ asase so.
55Awurade bɛsɛe Babilonia;
ɔbɛma nʼasotuatua nnyegyeeɛ no agyae.
Atamfoɔ a wɔte sɛ ahum bɛtu sɛ nsuo akɛseɛ aba ne so;
wɔn mmobom bɛgyegye.
56Ɔsɛefoɔ bi bɛba abɛtia Babilonia;
wɔbɛfa ne nnɔmmarima nnommum
na wɔbɛbubu wɔn tadua mu.
Ɛfiri sɛ Awurade yɛ Onyankopɔn a ɔhyɛ anan mu;
ɔbɛtua so ka pɛpɛɛpɛ.
57Mɛma nʼadwumayɛfoɔ ne nʼanyansafoɔ aboro nsã,
nʼamradofoɔ, ne mpanimfoɔ ne nnɔmmarima nso saa ara;
wɔbɛdeda afebɔɔ a wɔrennyane,”
sei na ɔhempɔn a ne din ne Asafo Awurade no seɛ.
58Yei ne deɛ Asafo Awurade seɛ:
“Wɔbɛdwiri Babilonia afasuo a ɛtrɛ no agu fam
na wɔbɛto nʼapono a ɛwoware no mu ogya;
nnipa no ha wɔn ho kwa,
ɔman no adwumayɛ ma ogya no dɛre mmom.”
59Yei ne asɛm a Yeremia ka kyerɛɛ Neria babarima Seraia a ɔyɛ adwumayɛfoɔ panin na ɔyɛ Maseia nana no, ɛberɛ a ɔne Yudahene Sedekia kɔɔ Babilonia wɔ nʼadedie afe a ɛtɔ so ɛnan no mu. 60Na Yeremia atwerɛ amanehunu a ɛbɛba Babilonia so no nyinaa agu nwoma mmobɔeɛ so, deɛ watwerɛ a ɛfa Babilonia ho nyinaa. 61Ɔka kyerɛɛ Seraia sɛ, “Sɛ woduru Babilonia a, hwɛ sɛ wo bɛkenkan saa nsɛm yi nyinaa sɛdeɛ obiara bɛte. 62Afei, ka sɛ, ‘Ao Awurade, woaka sɛ wobɛsɛe beaeɛ yi sɛdeɛ onipa anaa aboa biara rentumi ntena so; na ɛbɛda mpan afebɔɔ.’ 63Sɛ wokenkane nwoma mmobɔeɛ yi wie a, kyekyere fam ɛboɔ ho, na to twene Asubɔnten Eufrate mu. 64Afei ka sɛ, ‘Sei na Babilonia ne ne nkurɔfoɔ bɛmem a wɔrensɔre bio, ɛsiane amanehunu a mede bɛba ne so no enti.’ ”
Yeremia nsɛm no awieeɛ nie.
