1Așa vorbește Domnul:
„Iată, voi stârni un vânt1 Sau: duh. distrugător împotriva Babilonului
și împotriva locuitorilor din Leb‑Kamai1 Leb‑Kamai este o criptogramă pentru Caldeea (Babilonia); vezi nota de la 25:26..
2Voi trimite împotriva Babilonului niște străini
care îl vor vântura și‑i vor goli țara.
Ei o vor ataca din toate părțile
în ziua nenorocirii.
3Să se întindă arcul împotriva celui ce‑și întinde arcul
și împotriva celui ce se mândrește cu armura lui!3 Sensul celor două versuri este nesigur.
Nu‑i cruțați pe tinerii lui!
Dați‑i spre nimicire3 Vezi nota de la 25:9. toată oștirea!
4Vor cădea uciși în țara caldeenilor,
străpunși pe străzile ei.
5Căci Israel și Iuda nu sunt părăsite de Dumnezeul lor,
de Domnul Oștirilor,
deși țara lor5 Sau: căci țara lor, fiind vorba despre Babilonia. este plină de vină
înaintea Sfântului lui Israel.
6Fugiți din Babilon!
Scăpați‑vă viața,
ca nu cumva să fiți nimiciți din cauza nelegiuirii lui,
căci vremea răzbunării Domnului a sosit
și El îl va răsplăti după meritele lui!
7Babilonul a fost o cupă de aur în mâna Domnului,
care îmbăta întregul pământ.
Neamurile au băut din vinul ei
și de aceea au înnebunit.
8Babilonul va cădea deodată și va fi zdrobit!
Gemeți pentru el!
Aduceți balsam pentru rana lui;
poate va putea fi vindecată!
9Am încercat să vindecăm Babilonul,
dar nu s‑a vindecat!
Părăsiți‑l și să mergem fiecare în țara lui,
căci judecata lui ajunge până la ceruri
și se înalță până la nori.“
10Domnul scoate la lumină dreptatea cauzei noastre.
Să mergem și să vestim în Sion
lucrarea Domnului, Dumnezeul nostru!
11Ascuțiți‑vă săgețile
și umpleți‑vă tolbele!
Domnul a trezit duhul regilor Mediei,
pentru că planul Lui este să distrugă Babilonul.
Aceasta este răzbunarea Domnului,
răzbunarea pentru Templul Său.
12Ridicați un steag împotriva zidurilor Babilonului!
Întăriți paza, puneți păzitori,
pregătiți o ambuscadă!
Domnul Își va duce la îndeplinire hotărârea
pe care a rostit‑o împotriva locuitorilor Babilonului.
13Ție, care locuiești lângă ape multe
și ai mari bogății,
ți‑a venit sfârșitul,
iar firul vieții13 Sau: lăcomia. tale a ajuns la capăt!
14Domnul Oștirilor a jurat pe Sine Însuși:
„Te voi umple cu oameni, asemenea unui roi de lăcuste,
și ei vor înălța strigăte de victorie asupra ta.“
15El a făcut pământul prin puterea Lui,
a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui,
și a întins cerurile prin priceperea Lui.
16La glasul Lui urlă apele din ceruri.
El înalță norii de la marginile pământului,
trimite fulgerele și ploaia
și scoate vântul din cămările Lui.
17Toți oamenii sunt proști și fără cunoștință;
fiecare aurar este făcut de rușine de chipul cioplit.
Căci chipurile lui turnate sunt doar o minciună
și n‑au nicio suflare în ele.
18Ei sunt o deșertăciune, o lucrare de batjocură.
La vremea pedepsei lor, vor pieri.
19Dar Partea lui Iacov nu este ca aceștia,
căci El este Cel Ce a întocmit totul,
chiar și seminția moștenirii Lui –
Domnul Oștirilor este Numele Lui.
20„Tu ești buzduganul Meu,
arma Mea de luptă!
Cu tine zdrobesc neamuri
și distrug împărății!
21Cu tine zdrobesc calul și călărețul!
Cu tine zdrobesc carul și conducătorul lui!
22Cu tine zdrobesc pe bărbat și pe femeie,
pe bătrân și pe copil,
pe tânăr și pe fecioară!
23Cu tine zdrobesc pe păstor și turma lui!
Cu tine zdrobesc pe plugar și perechea lui de boi!
Cu tine zdrobesc pe guvernatori și pe conducători!
24Înaintea ochilor voștri voi răsplăti Babilonului și tuturor locuitorilor Caldeii pentru tot răul pe care l‑au făcut în Sion, zice Domnul.“
25„Iată, sunt împotriva ta, munte distrugător,
care distrugeai întregul pământ,
zice Domnul.
Îmi voi întinde mâna împotriva ta,
te voi rostogoli de pe stânci
și te voi preface într‑un munte aprins.
26Nimeni nu va mai lua din tine pietre pentru capul unghiului,
nici pietre pentru temelie,
căci vei fi un pustiu veșnic,
zice Domnul!“
27„Ridicați un steag în țară!
Sunați din trâmbiță27 Vezi nota de la 4:5. printre neamuri!
Puneți deoparte27 Lit.: Sfințiți., cu sensul de a pregăti. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu sau pentru pedeapsă (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Vezi 22:7. neamurile împotriva lui!
Chemați împotriva lui regatele
Araratului27 Regatul Urartu., Miniului și Așchenazului!
Numiți un comandant împotriva lui!
Trimiteți împotriva lui cai precum un roi de lăcuste!
28Puneți deoparte28 Vezi nota de la versetul 27. neamurile împotriva lui –
pe regii Mediei,
pe guvernatorii lor, pe toți conducătorii lor
și toate țările aflate sub stăpânirea lor!
29Pământul se cutremură și se zvârcolește,
căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc –
El va preface țara Babilonului într‑un pustiu
și nimeni nu va mai locui acolo.
30Vitejii Babilonului au încetat lupta;
ei rămân în fortărețele lor.
Puterea le este sleită
și au ajuns ca niște femei.
Locuințele lor sunt arse
și zăvoarele lor sunt sfărâmate.
31Sol după sol,
mesager după mesager
aleargă să‑l anunțe pe împăratul Babilonului
că cetatea lui este cucerită de la un capăt la celălalt,
32că trecătorile râului sunt capturate,
că mlaștinile cu trestii sunt arse
și că războinicii sunt îngroziți.“
33Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel:
„Fiica Babilonului este ca o arie de treierat
în perioada când a fost netezită:
încă puțin și vine vremea secerișului.“
34Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m‑a devorat:
m‑a stors de vlagă,
m‑a făcut un vas gol.
M‑a înghițit ca un monstru,
și‑a umplut pântecul cu bunătățile mele
și apoi m‑a vărsat.
35Fie ca violența folosită împotriva mea și a rudelor mele35 Lit.: mea și împotriva cărnii mele (sau copiilor mei).
să se întoarcă împotriva Babilonului,
zice locuitoarea Sionului.
Fie ca sângele meu să se răsfrângă asupra locuitorilor Caldeii,
zice Ierusalimul.
36De aceea, așa vorbește Domnul:
„Iată, îți voi apăra cauza
și te voi răzbuna;
voi seca marea Babilonului
și‑i voi usca izvoarele.
37Babilonul va ajunge un morman de dărâmături,
o vizuină de șacali,
o pricină de groază și de fluierat,
un loc în care nu va mai locui nimeni.
38Ei toți vor rage ca niște lei,
vor mârâi ca niște pui de lei.
39Dar când vor fi în călduri,
le voi pregăti un ospăț
și‑i voi îmbăta,
ca să salte de veselie
și să adoarmă apoi somnul cel de veci
și să nu se mai trezească,
zice Domnul.
40Îi voi coborî
ca pe niște miei la măcelărie,
ca pe niște berbeci și țapi.
41Cum a fost cucerit Șeșakul41 Vezi nota de la 25:26.,
cum a fost capturată pricina de laudă a întregului pământ!
Cum a ajuns Babilonul
o pricină de groază printre neamuri!
42Marea s‑a înălțat peste Babilon;
a fost acoperit de valurile ei învolburate!
43Cetățile lui au devenit pustii,
un pământ uscat și deșertic,
o țară în care nu mai locuiește nimeni
și pe unde nu mai trece niciun fiu al omului.
44Îl voi pedepsi pe Bel în Babilon
și îi voi smulge din gură ceea ce a înghițit.
Neamurile nu vor mai curge spre el,
și zidul Babilonului se va prăbuși.
45Ieși din mijlocul lui, popor al Meu!
Fiecare să fugă
și să‑și scape viața de mânia aprigă a Domnului!
46Să nu cumva să vă slăbească inima
sau să vă temeți de vestea care se aude în țară.
Căci anul acesta vine o veste, iar anul următor o altă veste.
Va fi violență în țară,
iar un stăpânitor va fi împotriva altui stăpânitor!
47De aceea, iată, vin zile
când voi pedepsi chipurile cioplite ale Babilonului.
Toată țara va fi acoperită de rușine
și toți cei răniți vor cădea în mijlocul ei.
48Atunci cerurile și pământul și tot ce cuprind ele
vor striga de bucurie asupra Babilonului,
căci din nord, îl vor ataca nimicitorii,
zice Domnul.“
49Babilonul trebuie să cadă
din cauza celor uciși ai lui Israel,
tot așa cum și cei uciși de pe întreg pământul
au căzut din cauza Babilonului.
50Cei care ați scăpat de sabie,
plecați și nu întârziați!
Amintiți‑vă de Domnul, de la depărtare,
și să‑și găsească loc50 Lit.: și să se suie. Ierusalimul în inima voastră!
51Suntem rușinați, căci am auzit insulta!
Ne‑am acoperit fețele din cauza rușinii,
pentru că niște străini au intrat
în sanctuarele Casei Domnului.
52„Dar iată, vin zile, zice Domnul,
când îi voi pedepsi chipurile cioplite,
și în toată țara lui
vor geme răniții.
53Chiar dacă Babilonul s‑ar înălța până la cer
și chiar dacă și‑ar fortifica înălțimile,
tot voi trimite nimicitorii împotriva lui,
zice Domnul.
54Un strigăt răsună din Babilon.
Zgomotul unui mare prăpăd
se aude din țara caldeenilor,
55căci Domnul va distruge Babilonul
și va face să înceteze în el zarva cea mare.
Valuri de nimicitori vor urla ca niște ape mari
și zgomotul strigătelor lor va răsuna.
56Un nimicitor va veni împotriva Babilonului;
vitejii lui vor fi capturați
și arcurile lor vor fi zdrobite.
Căci Domnul este un Dumnezeu Care răsplătește!
El, cu siguranță, va da fiecăruia plata cuvenită!
57Eu îi voi îmbăta pe conducătorii și pe înțelepții lui,
pe guvernatori, pe ofițeri și pe viteji;
ei vor adormi pe vecie și nu se vor mai trezi,
zice Împăratul,
al Cărui Nume este Domnul Oștirilor.“
58Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi dărâmate,
iar porțile lui cele înalte vor fi arse în foc.
Popoarele se trudesc degeaba
și neamurile muncesc doar pentru foc!“
59Iată care este mesajul pe care profetul Ieremia l‑a încredințat lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Mahseia, când s‑a dus în Babilon cu Zedechia, regele lui Iuda, în al patrulea an al domniei acestuia. (Seraia era căpetenia locului de odihnă). 60Ieremia a scris într‑un sul toate nenorocirile care vor veni asupra Babilonului – toate cuvintele acestea le‑a scris cu privire la Babilon. 61Ieremia i‑a zis lui Seraia: „Când vei ajunge în Babilon, vezi să citești toate aceste cuvinte cu voce tare. 62Apoi să zici: «Doamne, Tu ai spus că vei distruge acest loc și că nu va mai fi locuit nici de oameni, nici de animale, ci va deveni un pustiu pe vecie!» 63Când vei termina de citit acest sul, leagă‑l de o piatră și aruncă‑l în mijlocul Eufratului. 64Apoi să spui: «Așa se va scufunda Babilonul și nu se va mai ridica din cauza nenorocirilor pe care le voi aduce asupra lui, iar poporul lui va fi neputincios.»“
Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.
1Sɛɛ na Awurade se:
“Monhwɛ, mɛkanyan ɔsɛefo bi honhom
atia Babilonia ne nnipa a wɔwɔ Leb Kamai.
2Mɛsoma ananafo akɔ Babilonia
sɛ wonkohuhuw ne so na wɔnsɛe nʼasase;
wobetia no wɔ afanan nyinaa
wɔ nʼamanehunu da no.
3Mma agyantowni pema nʼagyan,
mma ɔnhyɛ ne nkatabo.
Mma ne mmerante mfa wɔn ho nni;
sɛe nʼasraafo no pasaa.
4Wɔbɛhwehwe ase a wɔatotɔ wɔ Babilonia,
a wɔapirapira yiye wɔ ne mmɔnten so.
5Na Israel Nyankopɔn, Asafo Awurade no,
nnyaw Israel ne Yuda hɔ ɛ,
ɛwɔ mu, afɔdi ahyɛ wɔn asase no so ma
wɔ Israel Ɔkronkronni no anim.
6“Munguan mfi Babilonia!
Muntu mmirika mpere mo nkwa!
Mommma wɔnnsɛe mo esiane ne bɔne nti.
Awurade aweretɔbere aso;
ɔde nea ɛfata no betua no ka.
7Na Babilonia yɛ sikakɔkɔɔ kuruwa wɔ Awurade nsam;
ɔmaa asase nyinaa bow nsa.
Aman no nom ne nsa;
ɛno nti, afei wɔabobɔ adam.
8Babilonia bɛhwe ase abubu mpofirim.
Muntwa ne ho agyaadwo!
Mompɛ ne yaw no ano aduru;
ebia ne ho bɛtɔ no.
9“ ‘Anka yɛbɛsa Babilonia yare,
nanso wontumi nsa no yare;
momma yennyaw no hɔ na obiara nkɔ nʼankasa asase so,
efisɛ nʼatemmu du sorosoro;
ɛforo soro te sɛ omununkum.’
10“ ‘Awurade abu yɛn bem.
Mommra, momma yɛnka wɔ Sion,
nea Awurade, yɛn Nyankopɔn ayɛ.’
11“Monsew agyan no ano!
Momfa nkatabo no!
Awurade ahwanyan Mede ahemfo no,
efisɛ ne botae ne sɛ ɔbɛsɛe Babilonia.
Awurade bɛtɔ were,
ɔbɛtɔ were ama nʼasɔrefi no.
12Mompagyaw frankaa bi ntia Babilonia afasu!
Mummia bammɔ mu,
momma awɛmfo no nnyinagyina.
Munsiesie ahintawee!
Awurade bɛma nʼatirimpɔw aba mu,
nea wahyɛ atia Babilonia no.
13Mo a motete nsuwansuwa bebree ho
na nnwetɛbona abu mo so,
mo awiei aba,
bere a ɛsɛ sɛ wotwa mo kyene no.
14Asafo Awurade, aka ne ho ntam sɛ:
mede nnipa bɛhyɛ wo ma sɛ tɛwtɛw,
na wɔabɔ ose wɔ wo so.
15“Ɔde ne tumi bɔɔ asase;
ɔtoo wiase fapem wɔ ne nyansa mu
na ɔde ne nhumu trɛw ɔsorosoro mu.
16Sɛ ɔbobɔ mu a, ɔsoro nsu woro so;
ɔma omununkum ma ne ho so fi nsase ano.
Ɔsoma anyinam ka osu ho
na ɔma mframa bɔ fi ne koradan mu.
17“Onipa biara nnim nyansa, na onni nimdeɛ;
sikadwumfo biara anim gu ase, esiane nʼahoni nti.
Ne nsɛsode yɛ atoro;
wonni ɔhome biara wɔ wɔn mu.
18Wɔn so nni mfaso, wɔn ho yɛ serew;
sɛ wɔn atemmu du so a, wɔbɛyera.
19Nea ɔyɛ Yakob Kyɛfa no nte sɛ eyinom,
efisɛ ɔno ne ade nyinaa Yɛfo
a Israel, abusua a ɛyɛ nʼagyapade nso ka ho.
Asafo Awurade ne ne din.
20“Woyɛ me ko abaa,
mʼakode a mede kɔ sa
mede wo dwerɛw amanaman,
mede wo sɛe ahenni bebree,
21mede wo bobɔ ɔpɔnkɔ ne ne sotefo,
teaseɛnam ne ne kafo,
22mede wo dwerɛw ɔbarima ne ɔbea,
mede wo dwerɛw akwakoraa ne ɔbabun,
mede wo dwerɛw aberante ne ababaa,
23mede wo dwerɛw oguanhwɛfo ne nguankuw,
mede wo dwerɛw okuafo ne anantwi,
mede wo dwerɛw amradofo ne adwumayɛfo.
24“Metua Babilonia ne wɔn a wɔtete Babilonia ka wɔ mfomso a, wɔayɛ wɔ Sion nyinaa, wɔ wʼanim,” Awurade na ose.
25“Bepɔw sɛefo, me ne wo anya,
wo a wosɛe asase nyinaa no,”
Awurade na ose.
“Mɛteɛ me nsa wɔ wo so
mepia wo afi abotan no so,
na mayɛ wo sɛ bepɔw a ɛnka hwee.
26Wɔremfa ɔbo biara mfi wo so nyɛ tweatibo
anaasɛ fapem mpo,
efisɛ wobɛda mpan afebɔɔ,”
Awurade na ose.
27“Momma frankaa so wɔ asase no so!
Monhyɛn torobɛnto no wɔ amanaman no mu!
Munsiesie amanaman no mma wontu no so sa;
Momfrɛfrɛ saa ahenni ahorow yi mma wɔnko ntia no:
Ararat, Mini ne Askenas.
Munnyi ɔsahene ntia no;
momfa apɔnkɔ manyamanya te sɛ tɛwtɛw mmra.
28Munsiesie amanaman no mma wontu no so sa,
mo Mede ahemfo,
wɔn amradofo ne wɔn adwumayɛfo nyinaa,
ne aman a wodi so nyinaa.
29Asase no wosow, na onukunuku ne mu,
efisɛ Awurade atirimpɔw a etia Babilonia
sɛ ɔbɛsɛe Babilonia asase a
obiara rentumi ntena so no nsakraa ɛ.
30Babilonia dɔmmarima agyae ko
wɔhyehyɛ wɔn aban mu.
Wɔn ahoɔden asa;
wɔayɛ sɛ mmea.
Wɔatoto nʼatenae ahorow no mu gya,
na wɔabubu nʼapon akyi adaban.
31Abɔfo didi so
na asomafo didi so a
wɔrekɔbɔ Babiloniahene amanneɛ se,
wɔafa ne kuropɔn no,
32wɔagye asutwabea ahorow a ɛdeda asubɔnten no ano no afa,
na wɔde ogya ato ɔwora no mu,
na asraafo no abɔ huboa.”
33Sɛɛ na Asafo Awurade, Israel Nyankopɔn, se:
“Babilonia Babea ayɛ sɛ, awiporowbea
wɔ bere a wɔretiatia hɔ.
Aka kakraa bi, na bere a ɛsɛ sɛ wotwa no sɛ nnɔbae no adu.”
34“Babiloniahene Nebukadnessar adwerɛw yɛn,
ɔde yɛn ato ɔhaw mu,
wayɛ yɛn sɛ ahina a hwee nni mu.
Wamene yɛn sɛ ɔwɔ no
na ɔde yɛn nneɛma a ɛyɛ dɛ ahyɛ ne yafunu ma,
na wapuw yɛn afi nʼanom agu.
35Ma ayakayakade a wɔde dii yɛn honam no mmra Babilonia so,”
nnipa a wɔtete Sion na wɔka.
“Ma yɛn mogya ngu wɔn a wɔtete Babilonia so,”
Yerusalem na ɔka.
36Enti sɛɛ na Awurade se:
“Hwɛ, medi mo asɛm ama mo
na matɔ were ama mo;
Mɛma po a ɛyɛ ne de no ayow
na mama ne nsubɔnten ayoyow.
37Babilonia bɛyɛ mmubui siw,
sakraman atu
ahodwiriwde ne fɛwdi,
baabi a obiara nte.
38Ne nkurɔfo nyinaa bobɔ mu sɛ gyata,
wɔbobɔ mu te sɛ gyatamma.
39Nanso bere a wɔahwanyan wɔn ho no,
mɛto pon ama wɔn
na mama wɔabobow nsa,
sɛnea wɔde nteɛteɛmu bedi ahurusi,
na wɔadeda a wɔrennyan bio,”
Awurade na ose.
40“Mede wɔn bɛba
te sɛ nguantenmma a wɔrekokum wɔn,
te sɛ adwennini ne mpapo.
41“Sɛnea wɔbɛfa Sesak,
wɔbɛfa asase nyinaa so ahohoahoa!
Babilonia bɛyɛ ahodwiriwde
wɔ amanaman no mu!
42Po bebunkam afa Babilonia so;
na nʼasorɔkye bɛkata ne so.
43Ne nkurow bɛda mpan,
nweatam a so awo,
asase a obiara nte so,
na obiara ntu kwan mfa so.
44Mɛtwe Bel aso wɔ Babilonia
na mama wapuw nea wamene agu.
Amanaman no rento santen nkɔ ne nkyɛn bio.
Na Babilonia fasu bebubu.
45“Me nkurɔfo, mumfi ne mu!
Muntu mmirika mpere mo nkwa!
Munguan mfi Awurade abufuwhyew ano.
46Mommma mo koma ntu na munnsuro
sɛ mote huhuhuhu wɔ asase no so a;
huhuhuhu ba afe yi na foforo ba afe a ɛbɛba,
basabasayɛ ho huhuhuhu wɔ asase no so
ɛfa ɔhene a ɔsɔre tia ɔfoforo ho.
47Na ampa ara bere no bɛba
a mɛtwe Babilonia ahoni aso;
nʼasase no nyinaa anim begu ase
na nʼatɔfo nyinaa bɛtotɔ ase wɔ ne so.
48Ɔsoro ne asase ne nea ɛwɔ mu nyinaa
de ahosɛpɛw bɛteɛ mu agu Babilonia so,
efisɛ ɔsɛefo befi atifi fam
abɛtow ahyɛ ne so,”
Awurade na ose.
49“Ɛsɛ sɛ Babilonia hwe ase, esiane Israel atɔfo nti
sɛnea atɔfo a wɔwɔ wiase nyinaa ahwehwe ase
esiane Babilonia nti no.
50Mo a mo aguan afi afoa ano,
monkɔ, na monntwentwɛn mo nan ase!
Monkae Awurade wɔ akyirikyiri asase so,
na munnwen Yerusalem ho.”
51“Wɔagu yɛn anim ase,
efisɛ wayeyaw yɛn
na fɛre akata yɛn anim,
efisɛ ananafo ahyɛn
Awurade fi kronkronbea ahorow hɔ.”
52“Nanso nna bi reba,” Awurade na ose,
“a mɛtwe nʼahoni aso,
na nʼasase so nyinaa
apirafo besi apini.
53Sɛ Babilonia kɔka soro mpo,
na omiamia nʼaban tenten bammɔ mu a,
mɛsoma ɔsɛefo ne no abedi asi,”
Awurade na ose.
54“Osu nnyigyei bi fi Babilonia,
ɔsɛe kɛse bi nnyigyei
fi Babiloniafo asase so.
55Awurade bɛsɛe Babilonia;
ɔbɛma nʼasotuatua nnyigyei no agyae.
Atamfo a wɔte sɛ ahum betu sɛ nsu akɛse;
wɔn mmubomu bɛyɛ gyegyeegye.
56Ɔsɛefo bi bɛsɔre atia Babilonia;
wɔbɛfa ne dɔmmarima nnommum
na wobebubu wɔn tadua mu.
Efisɛ Awurade yɛ Onyankopɔn a ɔhyɛ anan mu;
obetua so ka pɛpɛɛpɛ.
57Mɛma nʼadwumayɛfo ne nʼanyansafo abow nsa
nʼamradonom, ne mpanyimfo ne dɔmmarima nso saa ara;
wɔbɛdeda afebɔɔ a wɔrennyan,”
sɛɛ na ɔhempɔn a ne din ne Asafo Awurade, no se.
58Sɛɛ na Asafo Awurade, se:
“Wobedwiriw Babilonia afasu a ɛtrɛw no agu fam
na wɔbɛto nʼapon atenten no mu gya;
nnipa no haw wɔn ho kwa,
ɔman no adwumayɛ ma ogya no dɛw mmom.”
59Eyi ne asɛm a Yeremia ka kyerɛɛ Neria babarima Seraia a ɔyɛ adwumayɛfo panyin na ɔyɛ Maseia nena no, bere a ɔne Yudahene Sedekia kɔɔ Babilonia wɔ nʼadedi afe a ɛto so anan no mu. 60Na Yeremia akyerɛw amanehunu a ɛbɛba Babilonia so no nyinaa agu nhoma mmobɔwee so, nea wakyerɛw a ɛfa Babilonia ho nyinaa. 61Ɔka kyerɛɛ Seraia se, “Sɛ wudu Babilonia a, hwɛ sɛ wobɛkenkan saa nsɛm yi nyinaa sɛnea obiara bɛte. 62Afei ka se, ‘Awurade, woaka se wobɛsɛe beae yi sɛnea onipa anaa aboa biara rentumi ntena so; na ɛbɛda mpan afebɔɔ.’ 63Sɛ wokenkan nhoma mmobɔwee yi wie a, kyekyere fam ɔbo ho, na tow kyene Asubɔnten Eufrate mu. 64Afei ka se, ‘Sɛɛ na Babilonia ne ne nkurɔfo bɛmem a wɔrensɔre bio, esiane amanehunu a mede bɛba ne so no nti.’ ”
Yeremia nsɛm no awiei ni.
