Profeție împotriva Babilonului
1Acesta este cuvântul rostit de Domnul prin profetul Ieremia, cu privire la Babilon și la țara caldeenilor1 Caldeea (Babilonia) [peste tot în carte].:
2„Dați de știre și vestiți printre neamuri!
Înălțați un steag și vestiți!
Nu ascundeți nimic, ci spuneți:
«Babilonul va fi cucerit,
Bel va fi dat de rușine,
Marduk2 Cunoscut și sub numele simplu de Bel, era zeul suprem al Babilonului. va fi zdrobit!
Imaginile lui cioplite vor fi date de rușine
și idolii lui vor fi zdrobiți!»
3Căci un neam din nord se va sui împotriva lui
și îi va preface țara într‑un pustiu.
Nimeni nu va mai locui în ea!
De la oameni până la animale, toți vor fugi și vor pleca.
4În zilele acelea și în vremea aceea, zice Domnul,
fiii lui Israel împreună cu fiii lui Iuda
vor veni și vor umbla plângând
și‑L vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor.
5Vor întreba care este drumul Sionului
și își vor întoarce privirile spre el.
Vor veni și se vor alipi de Domnul
printr‑un legământ veșnic,
care nu va fi uitat niciodată!
6Poporul Meu era o turmă de oi pierdute.
Păstorii lor le făceau să rătăcească,
abătându‑le prin munți.
Umblau de pe munți pe dealuri.
Își uitaseră locul de odihnă.
7Toți cei ce le găseau le devorau.
Vrăjmașii lor ziceau: «Noi nu suntem vinovați,
căci ele au păcătuit împotriva Domnului, staulul dreptății,
împotriva Domnului, speranța părinților lor.»
8Fugiți din Babilon,
ieșiți din țara caldeenilor
și fiți ca niște țapi în fruntea turmei!
9Căci, iată, voi stârni și voi aduce împotriva Babilonului
o mulțime de neamuri mari din țara de nord.
Ele se vor înșira la luptă împotriva lui
și îl vor cuceri.
Săgețile lor sunt ca ale unui viteaz priceput
care nu se întoarce cu mâinile goale.
10Astfel, Caldeea va fi prada lor
și toți jefuitorii ei se vor sătura,
zice Domnul.
11Pentru că v‑ați bucurat și v‑ați veselit
când ați jefuit moștenirea Mea,
pentru că ați sărit ca o juncană pe pășune
și ați nechezat ca armăsarii,
12mama voastră va fi într‑o mare rușine;
cea care v‑a născut va fi făcută de rușine.
Iată, ea va fi cea mai de pe urmă dintre neamuri –
un pustiu, un pământ uscat și fără apă.
13Din cauza mâniei Domnului,
ea nu va mai fi locuită,
ci va deveni un pustiu.
Toți cei ce vor trece prin Babilon
se vor îngrozi și vor fluiera
din cauza tuturor rănilor lui.
14Așezați‑vă în linie de luptă împrejurul Babilonului,
voi toți cei ce întindeți arcul!
Trageți împotriva lui, nu vă cruțați săgețile,
căci a păcătuit împotriva Domnului.
15Strigați împotriva lui din toate părțile!
El se predă, întăriturile îi cad
și zidurile îi sunt dărâmate.
De vreme ce este răzbunarea Domnului,
răzbunați‑vă pe el
și faceți‑i cum a făcut și el!
16Nimiciți din Babilon pe semănător
și pe cel ce mânuiește secera la vremea secerișului!
Din cauza sabiei asupritorului,
fiecare să se întoarcă la poporul său,
fiecare să fugă în țara sa!
17Israel este o oaie rătăcită
pe care au vânat‑o leii.
Primul care a devorat‑o
a fost împăratul Asiriei,
iar ultimul care i‑a sfărâmat oasele
a fost Nebucadnețar, împăratul Babilonului.“
18De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel:
„Iată, îl voi pedepsi pe împăratul Babilonului și țara lui,
așa cum l‑am pedepsit și pe împăratul Asiriei.
19Pe Israel însă îl voi aduce înapoi la pășunea lui;
el va paște pe Carmel și pe Bașan;
își va potoli foamea
pe dealurile Efraimului și Ghiladului.
20În zilele acelea și în vremea aceea, zice Domnul,
se va căuta nelegiuirea lui Israel,
dar aceasta nu va mai fi,
se va căuta păcatul lui Iuda,
dar el nu se va mai găsi,
căci voi ierta rămășița pe care am cruțat‑o.
21Suie‑te împotriva țării Meratayim21 Lit.: de două ori rebelă, nume simbolic pentru Babilon; joc de cuvinte cu mat marrati (Țara Râului Sălciu), denumire antică a sudului Babiloniei.
și împotriva celor ce locuiesc în Pekod21 Lit.: Pedeapsă; joc de cuvinte cu Pukdu, trib arameu din S‑E Babiloniei (vezi Eze. 23:23).
Urmărește‑i, ucide‑i și dă‑i spre nimicire21, 26 Vezi nota de la 25:9.,
zice Domnul!
Fă‑i tot ceea ce ți‑am poruncit!
22Zgomotul războiului este în țară
și prăpădul este mare.
23Cum s‑a rupt și s‑a sfărâmat
ciocanul întregului pământ!
Cum a ajuns Babilonul
o pricină de groază printre neamuri!
24Ți‑am întins o cursă, Babilonule,
și ai fost prins fără să te aștepți!
Ai fost găsit și cucerit,
căci te‑ai împotrivit Domnului.
25Domnul Și‑a deschis odaia cu arme
și a scos armele mâniei Lui,
căci Stăpânul, Domnul Oștirilor, are o lucrare de făcut
în țara caldeenilor.
26Veniți împotriva ei de departe,
deschideți‑i grânarele,
ridicați‑o ca pe niște snopi.
Dați‑o spre nimicire
și nu lăsați niciun supraviețuitor în ea.
27Ucideți‑i toți tăurașii!
Să se coboare la înjunghiere!
Vai de ei, căci le‑a venit ziua!
A sosit vremea pedepsei lor!
28Ascultați! Se aude glasul fugarilor
și al celor ce scapă din țara Babilonului
ca să proclame în Sion
răzbunarea Domnului, Dumnezeul nostru,
răzbunarea pentru Templul Său.
29Chemați arcașii împotriva Babilonului,
chemați‑i pe toți cei ce întind arcul.
Ridicați‑vă tabăra de jur împrejurul lui;
nu lăsați pe nimeni să scape!
Răsplătiți‑i după faptele lui;
faceți‑i potrivit cu tot ce a făcut și el,
căci s‑a îngâmfat față de Domnul,
față de Sfântul lui Israel.
30De aceea, tinerii lor vor cădea în piețe;
toți războinicii lor vor fi reduși la tăcere în ziua aceea,
zice Domnul.
31Iată, sunt împotriva ta, îngâmfatule,
zice Stăpânul, Domnul Oștirilor,
căci ți‑a sosit ziua,
ți‑a venit vremea să fii pedepsit!
32Îngâmfatul acela se va împiedica și va cădea
și nimeni nu‑l va ajuta să se ridice.
Voi aprinde un foc în cetățile lui,
care îi va mistui toate împrejurimile.“
33Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Fiii lui Israel sunt asupriți
și fiii lui Iuda la fel.
Toți cei care i‑au luat captivi îi țin strâns
și refuză să le dea drumul.
34Dar Răscumpărătorul lor este puternic,
Domnul Oștirilor este Numele Lui.
El le va apăra cauza
ca să aducă odihnă țării
și să facă pe locuitorii Babilonului să se agite.
35Sabie împotriva caldeenilor! zice Domnul –
împotriva celor ce locuiesc în Babilon,
împotriva conducătorilor și înțelepților lor.
36Sabie împotriva descântătorilor!
Ei vor deveni nebuni.
Sabie împotriva vitejilor lor!
Ei vor fi înspăimântați.
37Sabie împotriva cailor și carelor lor
și împotriva tuturor străinilor care sunt în mijlocul lor!
Ei se vor înfricoșa ca niște femei.
Sabie împotriva comorilor lor!
Ele vor fi prădate.
38Uscăciune38 Sau: sabie. peste apele lor!
Ele vor seca.
Căci este o țară de chipuri cioplite,
și au înnebunit de groaza idolilor lor38 Sau: idoli, / sunt înnebuniți după idolii lor; sau: idoli, / idoli care au înnebunit de teroare..
39De aceea, fiarele pustiei vor locui acolo împreună cu hienele,
și struții vor locui în ea.
Nu va mai fi locuit pentru totdeauna
și nu va mai fi sălășluit din generație în generație.
40Așa cum a distrus Dumnezeu Sodoma și Gomora
și cetățile vecine,
zice Domnul,
tot astfel niciun om nu va mai locui acolo
și niciun fiu al omului nu se va mai stabili în el.
41Iată, un popor vine din nord!
Un mare neam și regi mulți
au fost stârniți de la marginile pământului.
42Ei sunt înarmați cu arcuri și cu lănci;
sunt cruzi și fără milă.
Vuietul lor este ca marea învolburată
când vin călare pe cai;
sunt pregătiți de luptă
împotriva ta, fiică a Babilonului!
43Împăratul Babilonului a auzit vestea
și mâinile i‑au slăbit.
L‑a cuprins neputința,
durerea ca pe o femeie care naște.
44Iată, ca un leu care se suie din desișul Iordanului
împotriva unui staul trainic,
așa Mă voi repezi și‑l voi pune pe fugă din locul unde este.
Cine este cel ales de Mine ca să facă aceasta?
Cine este ca Mine și cine Mă va înfrunta?
Ce păstor Îmi poate sta împotrivă?
45De aceea, ascultați planul Domnului,
pe care l‑a hotărât împotriva Babilonului,
și gândurile pe care le are
împotriva țării caldeilor:
sigur îi vor târî pe cei mici ai turmei;
sigur El le va distruge staulul.
46La vuietul cuceririi Babilonului pământul se cutremură
și un strigăt se aude printre neamuri.“
A message about Babylon
1This is the word the Lord spoke through Jeremiah the prophet concerning Babylon and the land of the Babylonians50:1 Or Chaldeans; also in verses 8, 25, 35 and 45:
2‘Announce and proclaim among the nations,
lift up a banner and proclaim it;
keep nothing back, but say,
“Babylon will be captured;
Bel will be put to shame,
Marduk filled with terror.
Her images will be put to shame
and her idols filled with terror.”
3A nation from the north will attack her
and lay waste her land.
No-one will live in it;
both people and animals will flee away.
4‘In those days, at that time,’ declares the Lord,
‘the people of Israel and the people of Judah together
will go in tears to seek the Lord their God.
5They will ask the way to Zion
and turn their faces towards it.
They will come and bind themselves to the Lord
in an everlasting covenant
that will not be forgotten.
6‘My people have been lost sheep;
their shepherds have led them astray
and caused them to roam on the mountains.
They wandered over mountain and hill
and forgot their own resting-place.
7Whoever found them devoured them;
their enemies said, “We are not guilty,
for they sinned against the Lord, their verdant pasture,
the Lord, the hope of their ancestors.”
8‘Flee out of Babylon;
leave the land of the Babylonians,
and be like the goats that lead the flock.
9For I will stir up and bring against Babylon
an alliance of great nations from the land of the north.
They will take up their positions against her,
and from the north she will be captured.
Their arrows will be like skilled warriors
who do not return empty-handed.
10So Babylonia50:10 Or Chaldea will be plundered;
all who plunder her will have their fill,’
declares the Lord.
11‘Because you rejoice and are glad,
you who pillage my inheritance,
because you frolic like a heifer threshing corn
and neigh like stallions,
12your mother will be greatly ashamed;
she who gave you birth will be disgraced.
She will be the least of the nations –
a wilderness, a dry land, a desert.
13Because of the Lord’s anger she will not be inhabited
but will be completely desolate.
All who pass Babylon will be appalled;
they will scoff because of all her wounds.
14‘Take up your positions round Babylon,
all you who draw the bow.
Shoot at her! Spare no arrows,
for she has sinned against the Lord.
15Shout against her on every side!
She surrenders, her towers fall,
her walls are torn down.
Since this is the vengeance of the Lord,
take vengeance on her;
do to her as she has done to others.
16Cut off from Babylon the sower,
and the reaper with his sickle at harvest.
Because of the sword of the oppressor
let everyone return to their own people,
let everyone flee to their own land.
17‘Israel is a scattered flock
that lions have chased away.
The first to devour them
was the king of Assyria;
the last to crush their bones
was Nebuchadnezzar king of Babylon.’
18Therefore this is what the Lord Almighty, the God of Israel, says:
‘I will punish the king of Babylon and his land
as I punished the king of Assyria.
19But I will bring Israel back to their own pasture,
and they will graze on Carmel and Bashan;
their appetite will be satisfied
on the hills of Ephraim and Gilead.
20In those days, at that time,’ declares the Lord,
‘search will be made for Israel’s guilt,
but there will be none,
and for the sins of Judah,
but none will be found,
for I will forgive the remnant I spare.
21‘Attack the land of Merathaim
and those who live in Pekod.
Pursue, kill and completely destroy50:21 The Hebrew term refers to the irrevocable giving over of things or persons to the Lord, often by totally destroying them; also in verse 26. them,’
declares the Lord.
‘Do everything I have commanded you.
22The noise of battle is in the land,
the noise of great destruction!
23How broken and shattered
is the hammer of the whole earth!
How desolate is Babylon
among the nations!
24I set a trap for you, Babylon,
and you were caught before you knew it;
you were found and captured
because you opposed the Lord.
25The Lord has opened his arsenal
and brought out the weapons of his wrath,
for the Sovereign Lord Almighty has work to do
in the land of the Babylonians.
26Come against her from afar.
Break open her granaries;
pile her up like heaps of grain.
Completely destroy her
and leave her no remnant.
27Kill all her young bulls;
let them go down to the slaughter!
Woe to them! For their day has come,
the time for them to be punished.
28Listen to the fugitives and refugees from Babylon
declaring in Zion
how the Lord our God has taken vengeance,
vengeance for his temple.
29‘Summon archers against Babylon,
all those who draw the bow.
Encamp all round her;
let no-one escape.
Repay her for her deeds;
do to her as she has done.
For she defied the Lord,
the Holy One of Israel.
30Therefore, her young men will fall in the streets;
all her soldiers will be silenced in that day,’
declares the Lord.
31‘See, I am against you, you arrogant one,’
declares the Lord, the Lord Almighty,
‘for your day has come,
the time for you to be punished.
32The arrogant one will stumble and fall
and no-one will help her up;
I will kindle a fire in her towns
that will consume all who are around her.’
33This is what the Lord Almighty says:
‘The people of Israel are oppressed,
and the people of Judah as well.
All their captors hold them fast,
refusing to let them go.
34Yet their Redeemer is strong;
the Lord Almighty is his name.
He will vigorously defend their cause
so that he may bring rest to their land,
but unrest to those who live in Babylon.
35‘A sword against the Babylonians!’
declares the Lord –
‘against those who live in Babylon
and against her officials and wise men!
36A sword against her false prophets!
They will become fools.
A sword against her warriors!
They will be filled with terror.
37A sword against her horses and chariots
and all the foreigners in her ranks!
They will become weaklings.
A sword against her treasures!
They will be plundered.
38A drought on50:38 Or A sword against her waters!
They will dry up.
For it is a land of idols,
idols that will go mad with terror.
39‘So desert creatures and hyenas will live there,
and there the owl will dwell.
It will never again be inhabited
or lived in from generation to generation.
40As I overthrew Sodom and Gomorrah
along with their neighbouring towns,’
declares the Lord,
‘so no-one will live there;
no people will dwell in it.
41‘Look! An army is coming from the north;
a great nation and many kings
are being stirred up from the ends of the earth.
42They are armed with bows and spears;
they are cruel and without mercy.
They sound like the roaring sea
as they ride on their horses;
they come like men in battle formation
to attack you, Daughter Babylon.
43The king of Babylon has heard reports about them,
and his hands hang limp.
Anguish has gripped him,
pain like that of a woman in labour.
44Like a lion coming up from Jordan’s thickets
to a rich pasture-land,
I will chase Babylon from its land in an instant.
Who is the chosen one I will appoint for this?
Who is like me and who can challenge me?
And what shepherd can stand against me?’
45Therefore, hear what the Lord has planned against Babylon,
what he has purposed against the land of the Babylonians:
the young of the flock will be dragged away;
their pasture will be appalled at their fate.
46At the sound of Babylon’s capture the earth will tremble;
its cry will resound among the nations.
