Profeție împotriva Moabului
1Cu privire la Moab:
Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel:
„Vai de Nebo, căci va fi distrus!
Chiriatayim va fi acoperit de rușine și cucerit!
Întăritura1 Sau: Misgab. va fi acoperită de rușine și zdrobită!
2Moab nu va mai fi lăudat;
la Heșbon2 Heșbon sună asemănător cu termenul ebraic pentru a pune la cale. se plănuiește nimicirea lui:
«Să mergem și să‑l distrugem dintre neamuri!»
Și tu, Madmen2 Madmen sună asemănător cu termenul ebraic pentru a fi redus la tăcere., vei fi redus la tăcere,
căci sabia te va urmări!
3Un strigăt se aude din Horonaim:
«Este prăpăd și mare distrugere!»
4Moab este zdrobit;
se aude strigătul celor mici ai lui.
5Căci pe suișul spre Luhit
plânsul se întețește întruna,
iar pe coborâșul spre Horonaim
se aude strigătul de distrugere al vrăjmașilor.
6Fugiți! Scăpați‑vă viața
și fiți ca un tufar6 Sau: ca Aroer. în pustie!
7Veți fi capturați
pentru că vă încredeți în lucrările și în bogățiile voastre.
Chemoș va merge în captivitate
împreună cu preoții și conducătorii lui.
8Pustiitorul va veni împotriva fiecărei cetăți
și niciuna nu va scăpa.
Valea va deveni o ruină
și podișul va fi nimicit,
căci Domnul a vorbit.
9Presărați sare asupra Moabului,
căci va fi pustiit!9 Sensul celor două versuri este nesigur. Sau Dați niște aripi Moabului / ca să plece zburând!
Cetățile lui vor deveni o pustie
și nimeni nu va mai locui în ele.
10Blestemat să fie cel ce face cu neglijență lucrarea Domnului!
Blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel!
11Încă din tinerețea lui, Moabul a fost liniștit,
ca vinul lăsat în drojdia lui;
nu a fost vărsat dintr‑un vas în altul,
nu a fost dus în captivitate.
De aceea i s‑a păstrat gustul
și nu i s‑a schimbat aroma.
12Dar, iată, vin zile, zice Domnul,
când voi trimite oameni să‑l verse din vasul lui,
și ei îl vor vărsa;
îi vor goli vasele
și‑i vor sparge urcioarele.
13Atunci Moabului îi va fi rușine cu Chemoș,
așa cum și Casei lui Israel i‑a fost rușine
de încrederea lor în vițelul de la Betel13 Vezi 1 Regi 12:25-33..
14Cum puteți să ziceți: «Noi suntem viteji,
bărbați curajoși în luptă!»?
15Moabul va fi distrus și cetățile lui vor fi invadate.
Tinerii lui aleși vor fi înjunghiați,
zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oștirilor.
16Pieirea Moabului este aproape,
nenorocirea lui vine în grabă mare.
17Bociți‑l, voi, toți cei din jurul lui,
toți aceia care‑i cunoașteți faima!
Ziceți: «Cum a fost sfărâmat sceptrul cel puternic,
toiagul cel glorios!»
18Coboară‑te din slava ta
și așază‑te pe pământ uscat,
locuitor al fiicei Dibonului,
căci pustiitorul Moabului
se va ridica împotriva ta
și‑ți va distruge fortărețele!
19Stai lângă drum și pândește,
locuitoare a Aroerului!
Întreabă pe cel ce fuge
și pe cea care‑și scapă viața,
întreabă: «Ce se întâmplă?»
20Moabul este făcut de rușine, căci este zdrobit.
Gemeți și strigați!
Vestiți de‑a lungul Arnonului
că Moabul este distrus.
21A venit judecata împotriva țării din podiș,
împotriva Holonului, Iahței și Mefaatului,
22împotriva Dibonului,
Neboului și Bet‑Diblataimului,
23împotriva Chiriatayimului,
Bet‑Gamulului și Bet‑Meonului,
24împotriva Cheriotului, împotriva Boțrei,
împotriva tuturor cetăților din țara Moabului,
de departe sau de aproape.
25Cornul25 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). Moabului este tăiat
și brațul lui este zdrobit,
zice Domnul.“
26Îmbătați‑l,
căci s‑a îngâmfat împotriva Domnului!
Tăvălească‑se Moab în vărsătura lui
și să ajungă o pricină de râs!
27N‑a fost Israel o pricină de râs pentru tine?
Se găsește el oare printre hoți
pentru ca ori de câte ori vorbești despre el
să clatini din cap în semn de batjocură?
28Părăsiți cetățile și sălășluiți printre stânci,
locuitori ai Moabului!
Fiți ca un porumbel care‑și face cuib
chiar la marginile unui defileu!
29Noi am auzit de trufia Moabului –
el este foarte mândru.
Am auzit de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui
și de îngâmfarea inimii lui.
30„Știu, zice Domnul.
Aroganța lui este fără temei;
flecăriile lui au înfăptuit ceea ce este fără temei.
31De aceea, gem pentru Moab
și strig pentru întregul Moab.
El suspină pentru oamenii din Chir-Hareset31, 36 Ebr.: Chir Heres o variantă a lui Chir-Hareset..
32Plâng pentru tine, vie din Sibma,
mai mult decât pentru Iazer.
Ramurile tale se întindeau până dincolo de mare,
ajungând până la Iazer32 Cf. Is. 16:8; TM: până la marea Iazerului.,
dar pustiitorul s‑a năpustit
asupra fructelor tale de vară și asupra strugurilor tăi.
33S‑a dus bucuria și veselia
din livezile și de pe câmpiile Moabului.
Am secat vinul din teascuri
și nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie.
Se aud strigăte de război,
nu strigăte de bucurie.
34Vuietul strigătului lor răsună
din Heșbon până la Eleale și Iahaț,
din Țoar până la Horonaim și Eglat-Șelișia,
căci până și apele Nimrimului sunt secate.
35În Moab voi face ca oamenii să înceteze
să mai aducă jertfe pe înălțimi
și să mai ardă tămâie în cinstea dumnezeilor lor,
zice Domnul.
36De aceea, inima mea jelește ca un fluier pentru Moab,
jelește ca un fluier pentru oamenii din Chir-Hareset,
căci averile pe care le‑au strâns au pierit.
37Toate capetele sunt rase,
toate bărbile sunt tăiate;
toate mâinile au tăieturi
și toate coapsele sunt acoperite cu saci.
38Pe toate acoperișurile Moabului
și în piețe este doar jale,
căci am sfărâmat Moabul
ca pe un vas disprețuit,
zice Domnul.
39Cât este de zdrobit!
Ei gem!
Cum își întoarce Moabul ceafa rușinat!
Moab a devenit o pricină de râs
și de groază pentru toți cei din jur.“
40Așa vorbește Domnul:
„Iată, un vultur se năpustește
și își întinde aripile peste Moab.
41Cheriotul41 Sau: cetățile. va fi cucerit
și fortărețele îi vor fi capturate.
În ziua aceea, inima vitejilor Moabului
va fi ca inima unei femei în durerile nașterii.
42Moabul va fi nimicit dintre popoare
pentru că s‑a îngâmfat împotriva Domnului.
43Groaza, groapa și lațul te așteaptă,
locuitor al Moabului,
zice Domnul.
44Cine va fugi de groază
va cădea în groapă,
și cine se va ridica din groapă
va fi prins în laț,
căci Eu aduc asupra Moabului
anul pedepsei lui,
zice Domnul.
45Fugarii stau fără putere
la umbra Heșbonului,
căci un foc iese din Heșbon,
o flacără iese din mijlocul lui Sihon,
care mistuie fruntea Moabului
și capetele fiilor tumultului.
46Vai de tine, Moabule!
Poporul lui Chemoș este nimicit!
Fiii tăi sunt luați în captivitate
și fiicele tale în exil.
47Dar, în zilele de pe urmă,
îi voi aduce înapoi pe captivii Moabului,
zice Domnul.“
Aici se sfârșește judecata asupra Moabului.
Ang Mensahe tungkol sa Moab
1Ito ang sinabi ng Panginoong Makapangyarihan, ang Dios ng Israel, tungkol sa Moab:
“Nakakaawa ang Nebo dahil wawasakin ito. Mapapahiya at bibihagin ang Kiriataim at matitibag ang mga muog nito. 2Hindi na papupurihan ang Moab; ang mga kaaway sa Heshbon ay nagbabalak na wasakin ang Moab. At ikaw naman Madmen ay sasalakayin ng mga kaaway at magiging mapanglaw. 3Pakinggan nʼyo ang sigawan sa Horonaim, dahil sa matinding digmaan at kapahamakan. 4Mawawasak ang Moab at mag-iiyakan ang mga bata. 5Ang mga mamamayan ng Moab ay mag-iiyakan nang malakas habang paakyat sila sa Luhit at pababa sa Honoraim. Mag-iiyakan sila dahil sa kapahamakan.
6“Iligtas ninyo ang inyong sarili! Tumakas kayo papuntang ilang. 7Mga taga-Moab, nagtitiwala kayo sa kakayahan at kayamanan ninyo kaya bibihagin kayo pati ang dios-diosan ninyong si Kemosh at ang mga pari at mga pinuno nito.
8“Darating ang manlilipol sa bawat bayan at walang bayan na makakaligtas. Mawawasak ang mga bayan sa lambak at talampas. Mangyayari ito dahil sinabi mismo ng Panginoon. 9May pakpak sana ang Moab para makalipad siya papalayo,48:9 May pakpak … papalayo: o, Lagyan ng asin ang Moab para wala nang tumubong halaman dito. dahil wala nang kabuluhan ang mga bayan nito at wala nang maninirahan dito. 10Sumpain ang taong pabaya sa paggawa ng gawain ng Panginoon laban sa Moab. Sumpain ang taong hindi papatay sa mga taga-Moab. 11Tahimik ang pamumuhay ng Moab mula pa noon. Hindi pa ito nakaranas ng pagkabihag. Parang alak ito na hindi nagagalaw o naisasalin man sa isang sisidlan. Kaya ang lasa at amoy nitoʼy hindi nagbabago.
12“Pero darating ang araw na isusugo ko ang mga kaaway para ibuhos ang Moab mula sa kanyang lalagyan at pagkatapos ay babasagin ang lalagyan nito. 13At ikakahiya ng mga taga-Moab ang dios-diosan nilang si Kemosh, gaya ng nangyari sa Betel nang ikahiya ng mga Israelita ang dios-diosan nila. 14Ipinagmamalaki ng mga taga-Moab na matatapang ang sundalo nila sa pakikipaglaban. 15Pero mawawasak ang Moab at ang mga bayan nito. Papatayin ang kanilang matatapang na kabataan. Ako, ang Panginoon na Haring Makapangyarihan, ang nagsasabi nito.
16“Malapit na ang kapahamakan ng Moab. 17Umiyak kayo, kayong lahat na kakampi ng Moab!48:17 kakampi ng Moab: o, nakatira sa paligid ng Moab. Sabihin nʼyo, ‘Wala na ang Moab! Nabali na ang tungkod niya, ang tungkod na sagisag ng kapangyarihan at katanyagan niya.’
18“Kayong mga taga-Dibon, magpakumbaba kayo at maupo sa lupa dahil ang nagwasak sa Moab ay sasalakay din sa inyo at gigibain ang mga lungsod nʼyo na napapalibutan ng mga pader. 19Kayong mga nasa Aroer, tumayo kayo sa tabi ng daan at magbantay. Magtanong kayo sa mga nakatakas kung ano ang nangyari. 20Sasagot sila, ‘Nawasak at napahiya ang Moab. Humiyaw kayo at umiyak. Isigaw nʼyo sa Arnon na nawasak ang Moab.’
21“Parurusahan din ang mga bayan sa talampas: ang Holon, Jaza, Mefaat, 22Dibon, Nebo, Bet Diblataim, 23Kiriataim, Bet Gamul, Bet Meon, 24Keriot at Bozra. Darating na ang parusa sa lahat ng bayan ng Moab, sa malayo at malapit. 25Wala nang kapangyarihan ang Moab at mahina na ito ngayon. Ako, ang Panginoon, ang nagsasabi nito.
26“Lasingin nʼyo ang Moab dahil naghimagsik siya sa akin. Gugulong siya sa sariling suka at magiging katawa-tawa. 27Kayong mga taga-Moab, hindi baʼt kinutya ninyo ang Israel? Bakit, nahuli ba siyang nagnakaw? Bakit iiling-iling pa kayo sa pagkutya nʼyo sa kanya? 28Umalis na kayo sa bayan nʼyo at tumira sa mababatong lugar, na parang mga kalapating nagpupugad sa mga bitak ng matatarik at mababatong lugar. 29Napakayabang ninyo. Narinig ko kung gaano kayo kayabang at kapalalo. 30Ako, ang Panginoon, nalalaman ko kung gaano kayo kayabang, pero iyan ay walang kabuluhan. 31Kaya iiyak ako para sa mga taga-Moab at mga taga-Kir Hareset.48:31 Kir Hareset: o, Kir Heres. 32Iiyak din ako para sa mga taga-Sibna ng higit kaysa sa pag-iyak ko sa mga taga-Jazer. Sibma, para kang halamang ubas na ang mga sanga ay umabot sa kabila ng Dagat na Patay hanggang sa Jazer. Pero ngayon, inubos ng mga maninira ang bunga mo. 33Wala nang maririnig na kasayahan at katuwaan sa mga bukid at mga ubasan sa lupain ng Moab. Hindi na umaagos ang katas ng ubas sa mga pisaan. Wala ng mga pumipisa ng ubas na sumisigaw sa tuwa. May mga sumisigaw nga, pero hindi na sigaw ng tuwa. 34Ang iyakan ng mga taga-Heshbon ay naririnig hanggang sa Eleale at Jahaz. Ang iyakan ng mga taga-Zoar ay naririnig hanggang sa Horonaim at sa Eglat Shelishiya. Sapagkat kahit ang batis ng Nimrim ay tuyo na. 35Patitigilin ko sa Moab ang mga naghahandog sa mga sambahan sa matataas na lugar48:35 sambahan sa matataas na lugar: Tingnan sa Talaan ng mga Salita sa likod. at nagsusunog ng insenso sa mga dios-diosan nila. Ako, ang Panginoon, ang nagsasabi nito.
36“Kaya umiiyak ang aking puso para sa Moab at sa mga taga-Kir Hareset, gaya ng malungkot na tugtog ng plauta sa patay. Wala na ang mga kayamanang nakamit nila. 37Ang bawat isaʼy nagpahayag ng kalungkutan nila sa pamamagitan ng pagpapakalbo, pag-aahit, pagsugat sa mga kamay nila at pagsusuot ng damit na pangluksa. 38Nag-iiyakan ang mga tao sa mga bahay nila at sa mga plasa, dahil winasak ko ang Moab na parang banga na binasag at wala nang pumapansin. 39Gayon na lamang ang pagkawasak ng Moab! Pakinggan nʼyo ang iyakan ng mga mamamayan. Nakakahiya ang Moab. Kinukutya at kinamumuhian ito ng mga bansa sa palibot nito.”
40Sinabi pa ng Panginoon, “Tingnan nʼyo! Ang kaaway ng Moab ay parang agila na lumilipad para dagitin ito. 41Sasakupin ang mga lungsod48:41 mga lungsod: o, Keriot. at ang mga kampo ng Moab. Sa mga araw na iyon, matatakot ang mga sundalo ng Moab katulad ng isang babaeng malapit nang manganak. 42Mawawasak ang Moab dahil sa paghihimagsik niya sa Panginoon. 43Ang sasapitin ng mga taga-Moab ay takot, hukay at bitag.
44“Ang sinumang tatakas dahil sa takot ay mahuhulog sa hukay. At ang sinumang makakaligtas sa hukay ay mahuhuli sa bitag, dahil talagang parurusahan ko ang Moab sa takdang panahon. Ako, ang Panginoon, ang nagsasabi nito. 45Ang mga kawawang nakatakas ay nais magtago sa Heshbon. Pero ang Heshbon na pinagharian ni Haring Sihon ay nagliliyab sa apoy at nilamon pati ang mga kabundukan na pinagtataguan ng mga taga-Moab na ang gusto ay digmaan. 46Hala! Tapos na kayo, kayong mga taga-Moab! Kayong mga sumasamba sa dios-diosang si Kemosh ay bibihagin ang inyong mga anak. 47Pero darating ang araw na ibabalik ko ang mabuting kalagayan ng Moab. Ako, ang Panginoon, ang nagsasabi nito.” Ito ang mensahe tungkol sa Moab.
