Profeție împotriva Moabului
1Cu privire la Moab:
Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel:
„Vai de Nebo, căci va fi distrus!
Chiriatayim va fi acoperit de rușine și cucerit!
Întăritura1 Sau: Misgab. va fi acoperită de rușine și zdrobită!
2Moab nu va mai fi lăudat;
la Heșbon2 Heșbon sună asemănător cu termenul ebraic pentru a pune la cale. se plănuiește nimicirea lui:
«Să mergem și să‑l distrugem dintre neamuri!»
Și tu, Madmen2 Madmen sună asemănător cu termenul ebraic pentru a fi redus la tăcere., vei fi redus la tăcere,
căci sabia te va urmări!
3Un strigăt se aude din Horonaim:
«Este prăpăd și mare distrugere!»
4Moab este zdrobit;
se aude strigătul celor mici ai lui.
5Căci pe suișul spre Luhit
plânsul se întețește întruna,
iar pe coborâșul spre Horonaim
se aude strigătul de distrugere al vrăjmașilor.
6Fugiți! Scăpați‑vă viața
și fiți ca un tufar6 Sau: ca Aroer. în pustie!
7Veți fi capturați
pentru că vă încredeți în lucrările și în bogățiile voastre.
Chemoș va merge în captivitate
împreună cu preoții și conducătorii lui.
8Pustiitorul va veni împotriva fiecărei cetăți
și niciuna nu va scăpa.
Valea va deveni o ruină
și podișul va fi nimicit,
căci Domnul a vorbit.
9Presărați sare asupra Moabului,
căci va fi pustiit!9 Sensul celor două versuri este nesigur. Sau Dați niște aripi Moabului / ca să plece zburând!
Cetățile lui vor deveni o pustie
și nimeni nu va mai locui în ele.
10Blestemat să fie cel ce face cu neglijență lucrarea Domnului!
Blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel!
11Încă din tinerețea lui, Moabul a fost liniștit,
ca vinul lăsat în drojdia lui;
nu a fost vărsat dintr‑un vas în altul,
nu a fost dus în captivitate.
De aceea i s‑a păstrat gustul
și nu i s‑a schimbat aroma.
12Dar, iată, vin zile, zice Domnul,
când voi trimite oameni să‑l verse din vasul lui,
și ei îl vor vărsa;
îi vor goli vasele
și‑i vor sparge urcioarele.
13Atunci Moabului îi va fi rușine cu Chemoș,
așa cum și Casei lui Israel i‑a fost rușine
de încrederea lor în vițelul de la Betel13 Vezi 1 Regi 12:25-33..
14Cum puteți să ziceți: «Noi suntem viteji,
bărbați curajoși în luptă!»?
15Moabul va fi distrus și cetățile lui vor fi invadate.
Tinerii lui aleși vor fi înjunghiați,
zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oștirilor.
16Pieirea Moabului este aproape,
nenorocirea lui vine în grabă mare.
17Bociți‑l, voi, toți cei din jurul lui,
toți aceia care‑i cunoașteți faima!
Ziceți: «Cum a fost sfărâmat sceptrul cel puternic,
toiagul cel glorios!»
18Coboară‑te din slava ta
și așază‑te pe pământ uscat,
locuitor al fiicei Dibonului,
căci pustiitorul Moabului
se va ridica împotriva ta
și‑ți va distruge fortărețele!
19Stai lângă drum și pândește,
locuitoare a Aroerului!
Întreabă pe cel ce fuge
și pe cea care‑și scapă viața,
întreabă: «Ce se întâmplă?»
20Moabul este făcut de rușine, căci este zdrobit.
Gemeți și strigați!
Vestiți de‑a lungul Arnonului
că Moabul este distrus.
21A venit judecata împotriva țării din podiș,
împotriva Holonului, Iahței și Mefaatului,
22împotriva Dibonului,
Neboului și Bet‑Diblataimului,
23împotriva Chiriatayimului,
Bet‑Gamulului și Bet‑Meonului,
24împotriva Cheriotului, împotriva Boțrei,
împotriva tuturor cetăților din țara Moabului,
de departe sau de aproape.
25Cornul25 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). Moabului este tăiat
și brațul lui este zdrobit,
zice Domnul.“
26Îmbătați‑l,
căci s‑a îngâmfat împotriva Domnului!
Tăvălească‑se Moab în vărsătura lui
și să ajungă o pricină de râs!
27N‑a fost Israel o pricină de râs pentru tine?
Se găsește el oare printre hoți
pentru ca ori de câte ori vorbești despre el
să clatini din cap în semn de batjocură?
28Părăsiți cetățile și sălășluiți printre stânci,
locuitori ai Moabului!
Fiți ca un porumbel care‑și face cuib
chiar la marginile unui defileu!
29Noi am auzit de trufia Moabului –
el este foarte mândru.
Am auzit de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui
și de îngâmfarea inimii lui.
30„Știu, zice Domnul.
Aroganța lui este fără temei;
flecăriile lui au înfăptuit ceea ce este fără temei.
31De aceea, gem pentru Moab
și strig pentru întregul Moab.
El suspină pentru oamenii din Chir-Hareset31, 36 Ebr.: Chir Heres o variantă a lui Chir-Hareset..
32Plâng pentru tine, vie din Sibma,
mai mult decât pentru Iazer.
Ramurile tale se întindeau până dincolo de mare,
ajungând până la Iazer32 Cf. Is. 16:8; TM: până la marea Iazerului.,
dar pustiitorul s‑a năpustit
asupra fructelor tale de vară și asupra strugurilor tăi.
33S‑a dus bucuria și veselia
din livezile și de pe câmpiile Moabului.
Am secat vinul din teascuri
și nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie.
Se aud strigăte de război,
nu strigăte de bucurie.
34Vuietul strigătului lor răsună
din Heșbon până la Eleale și Iahaț,
din Țoar până la Horonaim și Eglat-Șelișia,
căci până și apele Nimrimului sunt secate.
35În Moab voi face ca oamenii să înceteze
să mai aducă jertfe pe înălțimi
și să mai ardă tămâie în cinstea dumnezeilor lor,
zice Domnul.
36De aceea, inima mea jelește ca un fluier pentru Moab,
jelește ca un fluier pentru oamenii din Chir-Hareset,
căci averile pe care le‑au strâns au pierit.
37Toate capetele sunt rase,
toate bărbile sunt tăiate;
toate mâinile au tăieturi
și toate coapsele sunt acoperite cu saci.
38Pe toate acoperișurile Moabului
și în piețe este doar jale,
căci am sfărâmat Moabul
ca pe un vas disprețuit,
zice Domnul.
39Cât este de zdrobit!
Ei gem!
Cum își întoarce Moabul ceafa rușinat!
Moab a devenit o pricină de râs
și de groază pentru toți cei din jur.“
40Așa vorbește Domnul:
„Iată, un vultur se năpustește
și își întinde aripile peste Moab.
41Cheriotul41 Sau: cetățile. va fi cucerit
și fortărețele îi vor fi capturate.
În ziua aceea, inima vitejilor Moabului
va fi ca inima unei femei în durerile nașterii.
42Moabul va fi nimicit dintre popoare
pentru că s‑a îngâmfat împotriva Domnului.
43Groaza, groapa și lațul te așteaptă,
locuitor al Moabului,
zice Domnul.
44Cine va fugi de groază
va cădea în groapă,
și cine se va ridica din groapă
va fi prins în laț,
căci Eu aduc asupra Moabului
anul pedepsei lui,
zice Domnul.
45Fugarii stau fără putere
la umbra Heșbonului,
căci un foc iese din Heșbon,
o flacără iese din mijlocul lui Sihon,
care mistuie fruntea Moabului
și capetele fiilor tumultului.
46Vai de tine, Moabule!
Poporul lui Chemoș este nimicit!
Fiii tăi sunt luați în captivitate
și fiicele tale în exil.
47Dar, în zilele de pe urmă,
îi voi aduce înapoi pe captivii Moabului,
zice Domnul.“
Aici se sfârșește judecata asupra Moabului.
