Avertizare împotriva plecării în Egipt
1Apoi toți conducătorii oștirilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hoșaia, și tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare, s‑au apropiat 2de profetul Ieremia și i‑au zis:
– Te rugăm, fie bine primită înaintea ta cererea noastră! Mijlocește în favoarea noastră la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toată rămășița aceasta, căci, după cum bine vezi tu însuți, am mai rămas puțini din câți am fost. 3Roagă‑te ca Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate calea pe care trebuie să mergem și ce trebuie să facem.
4Profetul Ieremia le‑a răspuns:
– V‑am auzit și voi mijloci în favoarea voastră la Domnul, Dumnezeul vostru, după cum mi‑ați cerut. Vă voi descoperi tot ce‑mi va spune Domnul și n‑am să vă ascund nimic.
5Atunci, ei i‑au zis lui Ieremia:
– Domnul să fie un martor adevărat și credincios împotriva noastră dacă nu vom împlini tot ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, te va trimite să ne spui. 6Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, la care te trimitem, ca să ne meargă bine ascultând de Domnul, Dumnezeul nostru.
7După zece zile, Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia. 8El a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toți conducătorii oștirilor care erau cu el și pe tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare, 9și le‑a zis:
– Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, la Care voi m‑ați trimis să‑I prezint cererile voastre: 10„Dacă veți rămâne în țara aceasta, Eu vă voi zidi și nu vă voi dărâma, vă voi planta și nu vă voi smulge, căci Îmi pare rău de răul pe care vi l‑am făcut. 11Nu vă temeți de împăratul Babilonului, de care acum vă este teamă. Nu vă temeți de el, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi ca să vă scap și să vă izbăvesc din mâna lui. 12Îmi voi arăta mila față de voi, făcându‑l pe împărat să aibă milă de voi, și vă va aduce înapoi în țara voastră.“
13Dacă nu veți asculta însă de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, și veți zice: „Nu vrem să locuim în țara aceasta!“, 14dacă veți zice: „Nu, ci vom merge în țara Egiptului, unde nu vom vedea nici război, nu vom auzi nici sunetul trâmbiței14 Vezi nota de la 4:5. și unde nu vom duce lipsă de pâine, și vom locui acolo!“, 15atunci Domnul are un cuvânt pentru tine, rămășiță a lui Iuda. Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă vă veți hotărî să mergeți în Egipt și să locuiți acolo, 16atunci sabia de care vă temeți vă va ajunge acolo, în țara Egiptului, și foametea de care vă este groază vă va urmări în Egipt și veți muri acolo. 17Toți cei ce se vor hotărî să meargă în Egipt și să locuiască acolo vor muri uciși de sabie, de foamete și de molimă; niciunul din ei nu va mai supraviețui și nimeni nu va scăpa de nenorocirea pe care Eu o voi aduce asupra lor.“
18Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „După cum mânia și furia Mea s‑au revărsat asupra locuitorilor Ierusalimului, tot așa se va revărsa furia Mea peste voi când vă veți duce în Egipt. Veți fi o pricină de scârbă și de groază, o pricină de blestem și de dispreț. Nu veți mai vedea niciodată locul acesta.“
19Rămășiță a lui Iuda, Domnul vă spune să nu mergeți în Egipt. Să fiți siguri de lucrul aceasta, fiindcă eu vă avertizez astăzi! 20Căci ați fost necinstiți20 Sau: ați greșit. când m‑ați trimis la Domnul, Dumnezeul vostru, zicând: „Mijlocește în favoarea noastră înaintea Domnului, Dumnezeul nostru! Descoperă‑ne tot ce‑ți va spune Domnul, Dumnezeul nostru, iar noi vom împlini ceea ce‑ți va zice.“ 21Astăzi eu v‑am înștiințat, însă voi nu vreți să ascultați de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, în tot ceea ce m‑a trimis să vă spun. 22Acum, fiți siguri că veți muri uciși de sabie, de foamete și de molimă în locul acela în care vă găsiți plăcerea să mergeți și să locuiți.
1Then all the captains of the forces, and Johanan the son of Kareah, and Jezaniah the son of Hoshaiah, and all the people from the least even unto the greatest, came near, 2And said unto Jeremiah the prophet, Let, we beseech thee, our supplication be accepted before thee, and pray for us unto the LORD thy God, even for all this remnant; (for we are left but a few of many, as thine eyes do behold us:)42.2 Let…: or, Let our supplication fall before thee 3That the LORD thy God may shew us the way wherein we may walk, and the thing that we may do. 4Then Jeremiah the prophet said unto them, I have heard you; behold, I will pray unto the LORD your God according to your words; and it shall come to pass, that whatsoever thing the LORD shall answer you, I will declare it unto you; I will keep nothing back from you. 5Then they said to Jeremiah, The LORD be a true and faithful witness between us, if we do not even according to all things for the which the LORD thy God shall send thee to us. 6Whether it be good, or whether it be evil, we will obey the voice of the LORD our God, to whom we send thee; that it may be well with us, when we obey the voice of the LORD our God.
7¶ And it came to pass after ten days, that the word of the LORD came unto Jeremiah. 8Then called he Johanan the son of Kareah, and all the captains of the forces which were with him, and all the people from the least even to the greatest, 9And said unto them, Thus saith the LORD, the God of Israel, unto whom ye sent me to present your supplication before him; 10If ye will still abide in this land, then will I build you, and not pull you down, and I will plant you, and not pluck you up: for I repent me of the evil that I have done unto you. 11Be not afraid of the king of Babylon, of whom ye are afraid; be not afraid of him, saith the LORD: for I am with you to save you, and to deliver you from his hand. 12And I will shew mercies unto you, that he may have mercy upon you, and cause you to return to your own land.
13¶ But if ye say, We will not dwell in this land, neither obey the voice of the LORD your God, 14Saying, No; but we will go into the land of Egypt, where we shall see no war, nor hear the sound of the trumpet, nor have hunger of bread; and there will we dwell: 15And now therefore hear the word of the LORD, ye remnant of Judah; Thus saith the LORD of hosts, the God of Israel; If ye wholly set your faces to enter into Egypt, and go to sojourn there; 16Then it shall come to pass, that the sword, which ye feared, shall overtake you there in the land of Egypt, and the famine, whereof ye were afraid, shall follow close after you there in Egypt; and there ye shall die.42.16 shall follow…: Heb. shall cleave after you 17So shall it be with all the men that set their faces to go into Egypt to sojourn there; they shall die by the sword, by the famine, and by the pestilence: and none of them shall remain or escape from the evil that I will bring upon them.42.17 So…: Heb. So shall all the men be 18For thus saith the LORD of hosts, the God of Israel; As mine anger and my fury hath been poured forth upon the inhabitants of Jerusalem; so shall my fury be poured forth upon you, when ye shall enter into Egypt: and ye shall be an execration, and an astonishment, and a curse, and a reproach; and ye shall see this place no more.
19¶ The LORD hath said concerning you, O ye remnant of Judah; Go ye not into Egypt: know certainly that I have admonished you this day.42.19 admonished…: Heb. testified against you 20For ye dissembled in your hearts, when ye sent me unto the LORD your God, saying, Pray for us unto the LORD our God; and according unto all that the LORD our God shall say, so declare unto us, and we will do it.42.20 ye dissembled…: or, ye have used deceit against your souls 21And now I have this day declared it to you; but ye have not obeyed the voice of the LORD your God, nor any thing for the which he hath sent me unto you. 22Now therefore know certainly that ye shall die by the sword, by the famine, and by the pestilence, in the place whither ye desire to go and to sojourn.42.22 to go…: or, to go to sojourn
