Atrocitățile lui Ismael și fuga poporului în Egipt
1În luna a șaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, care era de sămânță regală și fusese un conducător al regelui, a venit împreună cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahikam, la Mițpa. În timp ce mâncau împreună acolo, la Mițpa, 2Ismael, fiul lui Netania, s‑a ridicat împreună cu cei zece oameni care erau cu el și l‑au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan. Astfel, el l‑a omorât pe cel pe care împăratul Babilonului l‑a pus conducător peste țară. 3Ismael i‑a ucis pe toți iudeii care erau cu Ghedalia la Mițpa, precum și pe toți războinicii caldeeni care se aflau acolo.
4A doua zi, după asasinarea lui Ghedalia, pe când nimeni nu știa nimic, 5optzeci de bărbați cu barba rasă, cu hainele rupte și cu tăieturi în piele, au venit din Șechem, din Șilo și din Samaria ca să aducă daruri de mâncare și tămâie la Casa Domnului. 6Ismael, fiul lui Netania, a ieșit din Mițpa înaintea lor și mergea plângând. Când i‑a întâlnit le‑a zis:
– Veniți la Ghedalia, fiul lui Ahikam!
7Când au ajuns ei în mijlocul cetății, Ismael, fiul lui Netania, și bărbații care erau cu el i‑au ucis și i‑au aruncat într‑un puț. 8Dar zece dintre ei i‑au zis lui Ismael:
– Nu ne omorî căci mai avem grâu, orz, ulei și miere ascunse în câmpie.
Atunci el i‑a lăsat în viață și nu i‑a ucis împreună cu frații lor. 9Puțul în care a aruncat Ismael toate cadavrele celor care fuseseră cu Ghedalia și pe care îi ucisese, era puțul cel mare pe care l‑a făcut regele Asa ca apărare împotriva lui Bașa, regele lui Israel. Puțul acesta l‑a umplut Ismael, fiul lui Netania, cu cei uciși.
10Ismael i‑a luat captivi pe toți cei din popor care mai rămăseseră la Mițpa: pe fiicele regelui și pe toți aceia din popor care mai rămăseseră la Mițpa și pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, îi încredințase lui Ghedalia, fiul lui Ahikam. Ismael, fiul lui Netania, i‑a luat captivi și a plecat să treacă la fiii lui Amon.
11Când Iohanan, fiul lui Careah, și toți conducătorii oștirilor care erau cu el, au auzit despre tot răul pe care‑l făcuse Ismael, fiul lui Netania, 12i‑au luat pe toți oamenii care erau cu ei și au mers să lupte împotriva lui Ismael, fiul lui Netania. Ei l‑au ajuns lângă apele cele mari ale Ghivonului. 13Întreg poporul care era cu Ismael s‑a bucurat când l‑a văzut pe Iohanan, fiul lui Careah, și pe toți conducătorii oștirilor care erau cu el. 14Tot poporul, pe care‑l luase captiv Ismael din Mițpa, s‑a întors și s‑a dus la Iohanan, fiul lui Careah. 15Dar Ismael, fiul lui Netania, împreună cu opt din oamenii lui, au scăpat de Iohanan și au fugit la fiii lui Amon.
16Iohanan, fiul lui Careah, și toți conducătorii oștirilor care erau cu el, au luat toată rămășița poporului din Mițpa, pe care o eliberaseră din mâinile lui Ismael, fiul lui Netania, după ce acesta îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahikam: războinicii, femeile, copiii și demnitarii pe care‑i adusese din Ghivon. 17După ce au mers o vreme, s‑au oprit la Gherut-Chimham17 Sau: locuințele lui Chimham., lângă Betleem; apoi au plecat în Egipt, 18departe de caldeeni, pentru că se temeau de ei, deoarece Ismael, fiul lui Netania, îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, pe care împăratul Babilonului îl pusese conducător peste țară.
1Mas no sétimo mês41.1 Mês de Tisri ou Etanim. Entre a lua nova do mês de setembro e o mês de outubro. daquele ano, Ismael, filho de Netanias e neto de Elisama, membro da família real, que tinha sido um dos membros mais evidentes do conselho do rei, chegou a Mizpá, acompanhado de dez homens. Gedalias convidou-o para uma refeição juntos. 2Enquanto comiam, Ismael e os dez homens, seus companheiros, saltaram-lhe repentinamente em cima e, puxando das espadas, mataram Gedalias. 3Seguidamente, saíram e assassinaram todos os judeus chefes da administração pública e os soldados caldeus que viviam ali em Mizpá com Gedalias.
4No dia seguinte, antes que toda a gente tomasse conhecimento do que tinha acontecido, 5oitenta homens aproximaram-se de Mizpá, vindos de Siquem, de Silo e de Samaria, dirigindo-se ao local onde estivera o templo do Senhor para o adorar. Todos eles tinham rapado a barba, rasgado os vestidos e também ferido a si mesmos; vinham com dádivas e com incenso para oferecerem. 6Ismael saiu da cidade e foi ao encontro deles, chorando à medida que se aproximavam. Quando chegaram junto dele, disse-lhes: “Oh! Venham até onde se encontra Gedalias!”
7Então, quando todos estavam dentro da povoação, Ismael e os seus homens mataram-nos, deixando apenas dez com vida; os corpos dos outros setenta atiraram-nos para dentro dum poço. 8Os dez que não foram mortos foi porque prometeram trazer-lhes grandes quantidades de trigo, cevada, azeite e mel que tinham escondido no campo. 9A cisterna em que Ismael lançou os corpos dos que foram assassinados tinha sido construída pelo rei Asa, quando este fortificou Mizpá, para se proteger contra os ataques de Bacha, rei de Israel.
10Ismael prendeu as filhas do rei, assim como o resto do povo que Nebuzaradão, o comandante da guarda, tinha deixado em Mizpá, ao cuidado de Gedalias. Pouco tempo depois, levou aquela gente consigo, quando decidiu ir para a terra dos amonitas.
11No entanto, Joanã, filho de Careá, e os outros oficiais do exército, ao saberem o que Ismael tinha feito, 12reuniram os seus homens e foram detê-lo, e apanharam-no no tanque que está junto de Gibeão. 13-14Aqueles que iam presos, com Ismael, começaram a gritar de alegria, quando viram Joanã e os companheiros, e correram ao seu encontro.
15Entretanto, Ismael conseguiu escapar-se com oito dos seus homens para os amonitas.
Fuga para o Egito
16-17Então Joanã e os seus homens foram para a povoação de Gerute-Quimã, perto de Belém, levando consigo os que tinham livrado das mãos de Ismael, soldados, mulheres, crianças e eunucos, preparando-se para se passarem para o Egito. 18Eles tinham receio do que poderiam fazer os caldeus, quando soubessem da notícia que Ismael tinha matado Gedalias, o governador, pois este tinha sido escolhido e nomeado pelo próprio imperador da Babilónia.
