1„Dacă te vei întoarce, Israel,
zice Domnul,
dacă te vei întoarce la Mine,
dacă vei îndepărta spurcăciunile tale dinaintea Mea
și nu vei mai rătăci,
2dacă vei jura: «Viu este Domnul!»,
făcând lucrul acesta cu credincioșie,
cu judecată și cu dreptate,
atunci neamurile vor fi binecuvântate în El
și se vor lăuda cu El.
3Căci așa vorbește Domnul bărbaților din Iuda și din Ierusalim:
«Desțeleniți‑vă un ogor nou
și nu semănați între spini!
4Tăiați‑vă împrejur pentru Domnul,
circumcideți‑vă inimile,
bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului!
Altfel, mânia Mea va izbucni ca un foc
și va arde fără să mai poată fi stinsă,
din cauza răutății faptelor voastre.
Invazie din nord
5Dați de știre în Iuda, vestiți în Ierusalim și spuneți:
‘Sunați din trâmbiță5 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război [peste tot în capitol]. în țară!’
Strigați în gura mare și ziceți:
‘Strângeți‑vă și să mergem în cetățile fortificate!’
6Înălțați un steag îndreptat spre Sion!
Fugiți și nu vă opriți!
Căci Eu aduc, din nord, nenorocirea
și un mare prăpăd!»“
7Leul a ieșit din tufișul său
și cel ce distruge neamurile a pornit la drum.
El a ieșit din locul său
ca să prefacă țara într‑o pustie.
Cetățile tale vor zăcea în ruină,
fără niciun locuitor.
8De aceea, incingeți‑vă cu saci,
jeliți și gemeți,
căci mânia aprigă a Domnului
nu s‑a îndepărtat de la noi.
9„În ziua aceea, zice Domnul,
regele și conducătorii își vor pierde curajul,
preoții vor fi îngroziți
și profeții vor rămâne înmărmuriți.“
10Eu am zis:
– O, Stăpâne Doamne! Într-adevăr ai înșelat poporul acesta și Ierusalimul când ai zis: „Veți avea pace!“ Iată că sabia este la gâtul lor!
11– În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului că un vânt arzător suflă din înălțimile pleșuve ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe. 12Totuși, un vânt și mai puternic va veni de la Mine! Acum însă Îmi voi rosti judecățile împotriva lor.
13Iată, nimicitorul înaintează ca norii,
carele lui sunt ca o vijelie,
iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii.
Vai de noi, căci vom fi distruși!
14Curățește‑ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii izbăvit!
Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
15Căci o voce strigă din Dan
și anunță nenorocirea din muntele lui Efraim.
16„Aduceți aminte neamurilor lucrul acesta!
Iată, vestiți în Ierusalim
că niște asediatori vin dintr‑o țară îndepărtată
și își ridică glasurile împotriva cetăților lui Iuda.
17Ca paznicii unui ogor, așa înconjoară ei Ierusalimul,
căci s‑a răzvrătit împotriva Mea,
zice Domnul.
18Căile și faptele tale
au adus acestea asupra ta.
Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta.
Ce amară este
și cum te pătrunde până în inimă!“
19Măruntaiele mele! Măruntaiele mele!
Mă zvârcolesc de durere!
Ah, zidurile inimii mele!
Cum îmi zvâcnește inima!
Nu pot rămâne tăcut!
Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței
și strigătul de război.
20Se vestește dărâmare după dărâmare,
căci toată țara este devastată.
Corturile îmi sunt dărâmate deodată,
iar acoperișul într‑o clipă.
21Până când voi vedea steagul
și voi auzi sunetul trâmbiței?
22„Cei din poporul Meu sunt nebuni22 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici și aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral.;
ei nu Mă cunosc.
Sunt niște copii fără minte,
lipsiți de discernământ.
Sunt pricepuți să facă răul;
nu știu să facă binele.“
23Mă uit la pământ
și iată că este pustiu și gol.
Mă uit la ceruri
și iată că lumina lor nu mai este.
24Mă uit la munți
și iată că ei se cutremură
iar toate dealurile se clatină.
25Mă uit și iată că nu mai este niciun om
și toate păsările cerului au fugit.
26Mă uit și iată că livada este un pustiu
și toate cetățile ei sunt dărâmate
înaintea Domnului și înaintea aprigei Lui mânii.
27Căci așa vorbește Domnul:
„Toată țara va fi pustiită,
însă nu o voi distruge complet.
28Din cauza aceasta pământul va boci,
iar cerurile de sus se vor întuneca.
Eu am vorbit și am plănuit aceasta!
Nu‑Mi pare rău și nici nu Mă voi răzgândi!“
29La vuietul călăreților și la strigătul arcașilor
toți cei din cetăți o iau la fugă;
se ascund în păduri
și se urcă pe stânci.
Toate cetățile sunt părăsite
și nimeni nu mai locuiește în ele.
30Iar tu, cea pustiită, ce vei face?
Te vei îmbrăca în roșu30 Aluzie la îmbrăcămintea prostituatelor.,
te vei împodobi cu giuvaiere de aur
și îți vei machia ochii cu antimoniu?
Degeaba te vei înfrumuseța!
Iubiții tăi te disprețuiesc
și vor să‑ți ia viața.
31Căci aud niște strigăte ca ale unei femei în chinurile nașterii,
strigăte ale unei femei care naște pentru prima oară.
Este glasul fiicei Sionului care răsuflă greu
și își întinde mâinile, zicând:
„Vai de mine! Căci mi‑e sufletul epuizat
din cauza ucigașilor!“
1“Sɛ wobɛsane wʼakyi a Ao, Israel,
sane bra me nkyɛn,”
sei na Awurade seɛ.
“Sɛ woyi wʼahoni a ɛyɛ akyiwadeɛ firi mʼani so
na sɛ woammane bio,
2na sɛ, nokorɛ, pɛyɛ ne tenenee mu
woka ntam sɛ, ‘Sɛ Awurade te ase yi,’ a
afei mobɛyɛ nhyira ama aman no
na ne mu na wɔbɛnya animuonyam.”
3Yei ne asɛm a Awurade ka kyerɛ Yuda mmarima ne Yerusalem:
“Monsiesie mo asase a wɔmfuntum da
na monnnua wɔ nkasɛɛ mu.
4Montwitwa mo ho twetia mma Awurade
montwitwa mo akoma twetia,
mo Yuda mmarima ne Yerusalemfoɔ,
anyɛ saa a mʼabufuhyeɛ bɛsɔre na adɛre sɛ ogya.
Mo bɔne a moayɛ enti,
ɛbɛhye a obiara rennum.”
Amanehunu A Ɛfiri Atifi Fam
5“Bɔ nkaeɛ wɔ Yuda na pae mu ka wɔ Yerusalem sɛ,
‘Hyɛn totorobɛnto no wɔ asase no nyinaa so!’
Team denden sɛ:
‘Mommoaboa mo ho ano!
Momma yɛn nnwane nkɔ kuropɔn a wɔabɔ ho ban no so!’
6Momma frankaa so na monkɔ Sion
monnwane nkɔbɔ mo ho adwaa!
Ɛfiri sɛ mede amanehunu firi atifi fam reba,
ɔsɛeɛ a ɛyɛ hu.”
7Gyata bi afiri ne tu mu;
ɔbɔaman bi asi mu.
Wafiri ne tenabea
sɛ ɔrebɛsɛe wʼasase.
Wo nkuro bɛbubu
na ada mpan.
8Enti fira ayitoma,
di awerɛhoɔ na twa adwo,
ɛfiri sɛ Awurade abufuhyeɛ no
nnane mfirii yɛn so.
9“Saa ɛda no,” Awurade na ɔseɛ,
“ɔhene no ne adwumayɛfoɔ no bɛbɔ hu,
asɔfoɔ no bo bɛtu,
na adiyifoɔ no ho bɛdwiri wɔn.”
10Afei, mekaa sɛ, “Aa, Otumfoɔ Awurade, woadaadaa nnipa yi ne Yerusalem. Wokaa sɛ, ‘Mobɛnya asomdwoeɛ,’ wɔ ɛberɛ a akofena da yɛn mene mu.”
11Saa ɛberɛ no wɔbɛka akyerɛ nnipa yi ne Yerusalem sɛ, “Mframa a emu yɛ hyeɛ bɛbɔ afiri nkokoɔ wesee a ɛwɔ anweatam so aba me nkurɔfoɔ so, ɛnyɛ deɛ ɛpɔ ho anaa ɛhuhu soɔ; 12mframa a ano yɛ den boro saa no firi me nkyɛn. Afei, mepae mu ka mʼatemmuo a ɛtia wɔn.”
13Hwɛ! Ɔreba sɛ omununkum,
ne nteaseɛnam reba sɛ, ntwahoframa,
nʼapɔnkɔ ho yɛ herɛ sene akɔdeɛ.
Yɛnnue! Yɛawu!
14Ao, Yerusalem, yi bɔne firi wʼakoma mu na woanya nkwa.
Wode adwemmɔne bɛhyɛ wo mu akɔsi da bɛn?
15Ɛnne bi rebɔ kaseɛ firi Dan,
ɛrebɔ amanehunu ho dawuro firi Efraim nkokoɔ so.
16“Monka yei nkyerɛ aman no,
mommɔ no dawuro nkyerɛ Yerusalem sɛ,
‘Atuafoɔ dɔm firi akyirikyiri asase bi so reba,
wɔma ɔko nteamu so de tia Yuda nkuropɔn.
17Wɔtwa kuropɔn no ho hyia sɛ mmarima a wɔrewɛn afuo,
ɛfiri sɛ me nkurɔfoɔ ate me so atua,’ ”
sei na Awurade seɛ.
18“Wʼankasa abrabɔ ne nneyɛeɛ
na ɛde yei aba wo so.
Yei yɛ wʼasotwe.
Ɛyɛ nwono!
Ɛwowɔ akoma!”
19Ao mʼahoyera, mʼahoyera!
Mede ɔyea nukanuka me mu.
Ao mʼakoma ɔyeadie!
Mʼakoma bɔ paripari wɔ me mu,
mentumi nyɛ komm.
Ɛfiri sɛ, mate totorobɛnto no nnyegyeɛ;
mate ɔko frɛ no.
20Amanehunu di amanehunu akyi;
asase no nyinaa asɛe.
Wɔasɛe me ntomadan prɛko pɛ,
ne me hintabea mpofirim.
21Ɛsɛ sɛ mehwɛ ɔko frankaa no
na metie totorobɛnto no nnyegyeeɛ kɔsi da bɛn?
22“Me nkurɔfoɔ yɛ nkwaseafoɔ;
wɔnnim me.
Wɔyɛ mma a wɔnni adwen;
wɔnte hwee ase.
Wɔwɔ bɔneyɛ ho nyansa;
na wɔnnim sɛdeɛ wɔyɛ papa.”
23Mehwɛeɛ asase no,
na ɛnni bɔbea na hwee nni so;
mehwɛɛ ɔsorosoro, na wɔn hann no nni hɔ.
24Mehwɛeɛ mmepɔ no,
na wɔrewosowoso,
na nkokoɔ no nyinaa rehinhim.
25Mehwɛeɛ, na nnipa nni hɔ;
ewiem anomaa biara atu kɔ.
26Mehwɛeɛ, na nsasebereɛ no adane anweatam
na ne nkuro nyinaa asɛe
wɔ Awurade anim, wɔ nʼabufuhyeɛ anim.
27Sei na Awurade seɛ:
“Wɔbɛsɛe asase no nyinaa,
mmom merensɛe no korakora.
28Enti asase bɛdi awerɛhoɔ
na ɔsorosoro bɛduru sum,
ɛfiri sɛ makasa na merentwe nsan.
Masi gyinaeɛ na mennane no.”
29Apɔnkɔsotefoɔ ne agyantofoɔ nnyegyeeɛ
ma kuro biara sofoɔ dwane.
Ebinom kɔhyɛ nkyɛkyerɛ mu
ebinom foro kɔ abotan mu.
Nkuro no nyinaa so ada mpan;
na obiara nte so.
30Ɛdeɛn na woreyɛ Ao wo a woasɛe woɔ?
Adɛn na wofira kɔben
de sikakɔkɔɔ agudeɛ asiesie wo ho?
Adɛn na wode nnuro keka wʼani?
Wohyehyɛ wo ho kwa.
Wʼadɔfoɔ bu wo animtia;
wɔrepɛ wo akum wo.
31Mete osu bi te sɛ ɔbaa a awoɔ aka no,
mete apinisie te sɛ ɔbaa a ɔrebɔne awoɔ,
Ɔbabaa Sion su te sɛ deɛ nisupɔporɔ ahini no,
ɔtrɛ ne nsa mu na ɔka sɛ,
“Afei deɛ, meretɔ baha;
wɔde me kra ama awudifoɔ.”
