Căderea Ierusalimului
(2 Regi 25:1-12; Ier. 52:4-16)
1În al nouălea an al lui Zedechia, regele lui Iuda, în luna a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului cu toată armata sa și l‑a asediat, 2iar în al unsprezecelea an al lui Zedechia, în ziua a noua a lunii a patra, a pătruns în cetate. 3Atunci, toți conducătorii împăratului Babilonului au venit și s‑au așezat lângă Poarta din Mijloc. Erau: Nergal-Șarețer, Samgar-Nebo, Sarsechim, care era Rab‑Saris3, 13 Sau: demnitar superior., Nergal-Sarețer, care era Rab‑Mag3, 13 Sau: comandantul magilor., și toți ceilalți conducători ai împăratului Babilonului. 4Când Zedechia, regele lui Iuda, și toți războinicii lui i‑au văzut, au fugit. Ei au ieșit din cetate în timpul nopții pe drumul grădinii regelui, prin poarta dintre cele două ziduri, și au luat‑o pe drumul spre Araba4 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileei până la Marea Roșie. De obicei se referă la Valea Iordanului..
5Armata caldeenilor i‑a urmărit însă și l‑a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului. L‑au capturat și l‑au dus la Nebucadnețar, împăratul Babilonului, la Ribla, în țara Hamatului. Acesta a rostit o sentință împotriva lui. 6Acolo, la Ribla, împăratul Babilonului i‑a înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. De asemenea, i‑a înjunghiat și pe toți nobilii lui Iuda, 7după care i‑a scos ochii lui Zedechia și l‑a legat cu lanțuri de bronz ca să‑l ducă în Babilon.
8Caldeenii au dat foc atât palatului regelui cât și caselor poporului și au dărâmat zidurile Ierusalimului. 9Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate în Babilon poporul care mai rămăsese în cetate, împreună cu toți cei care i se predaseră și cu toată rămășița poporului. 10Însă Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i‑a lăsat în țara lui Iuda pe unii dintre cei mai săraci din popor, care nu aveau nimic. Tot atunci el le‑a dat vii și ogoare.
Eliberarea lui Ieremia
11Nebucadnețar, împăratul Babilonului, i‑a dat următoarea poruncă lui Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, cu privire la Ieremia, zicând: 12„Ia‑l și poartă‑i de grijă! Să nu‑i faci niciun rău, ci fă‑i tot ceea ce‑ți va cere!“ 13Astfel Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, Nebușazban, care era Rab‑Saris, Nergal-Șarețer, care era Rab‑Mag, și toți ceilalți conducători ai împăratului Babilonului, 14au trimis să‑l aducă pe Ieremia din curtea temniței și l‑au încredințat lui Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan, ca să‑l ducă înapoi acasă. Și Ieremia a rămas în mijlocul poporului.
15Cuvântul Domnului îi vorbise astfel lui Ieremia atunci când era închis în curtea temniței: 16„Du‑te și spune‑i cușitului16 Vezi nota de la 13:23. Ebed-Melek astfel: «Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi împlini cuvintele pe care le‑am rostit împotriva cetății acesteia și voi aduce asupra ei nenorocirea și nu bunăstarea. În ziua aceea, ele se vor împlini înaintea ochilor tăi. 17Pe tine însă te voi scăpa în ziua aceea, zice Domnul, și nu te voi da în mâinile celor de care ți‑e frică. 18Eu te voi scăpa și nu vei cădea lovit de sabie. Prada ta va fi însăși viața ta, pentru că te‑ai încrezut în Mine, zice Domnul.’»“
Jerusalem wird erobert
(2. Könige 24,20–25,21; 2. Chronik 36,16‒21)
1Im 9. Regierungsjahr von König Zedekia, im 10. Monat, zog König Nebukadnezar von Babylonien mit seinem ganzen Heer nach Jerusalem und belagerte die Stadt. 2Im 11. Regierungsjahr von Zedekia, am 9. Tag des 4. Monats, schlugen die Babylonier eine Bresche in die Mauer. 3Alle Heerführer Nebukadnezars zogen in die Stadt zum Mitteltor und übernahmen dort die Befehlsgewalt: Nergal-Sarezer, der Fürst von Sin-Magir, Nebuschasban, ein hoher Offizier, Nergal-Sarezer, ein anderer hoher Beamter, und alle übrigen Würdenträger des babylonischen Königs.
4Als König Zedekia und seine Soldaten das sahen, flüchteten sie in der darauffolgenden Nacht aus der Stadt. Sie nahmen den Weg durch das Tor, das zwischen den beiden Mauern beim Garten des Königs lag, und flohen in Richtung Jordan-Ebene. 5Doch die Babylonier nahmen die Verfolgung auf und holten Zedekia in der Nähe von Jericho ein. Sie nahmen ihn gefangen und brachten ihn zu ihrem König nach Ribla in der Provinz Hamat. Dort sprach Nebukadnezar das Urteil über ihn: 6Zedekia musste zusehen, wie alle seine Söhne grausam hingerichtet wurden. Auch die führenden Männer von Juda ließ der babylonische König töten. 7Danach stach man Zedekia die Augen aus und brachte ihn in Ketten nach Babylon.
8Die Babylonier steckten den Königspalast und die Häuser von Jerusalem in Brand und rissen die Stadtmauer ein. 9Nebusaradan, der Oberbefehlshaber der Leibwache, nahm alle Judäer gefangen, die sich noch in der Stadt befanden oder zu den Babyloniern übergelaufen waren, und brachte sie nach Babylonien. 10Nur die arme Landbevölkerung, die nichts besaß, ließ er zurück und teilte ihnen Weinberge und Äcker zu.
11König Nebukadnezar hatte Nebusaradan angewiesen: 12»Du bist für Jeremia verantwortlich. Nimm ihn unter deinen Schutz und tu ihm kein Leid an! Gewähre ihm alles, worum er dich bittet!«
13Nebusaradan, Nebuschasban, ein hoher Offizier, Nergal-Sarezer, ein hoher Beamter, und die anderen Würdenträger des babylonischen Königs 14ließen Jeremia aus dem Wachhof holen. Sie übergaben ihn Gedalja, dem Sohn von Ahikam und Enkel von Schafan. Gedalja gab ihm die Erlaubnis, in seinen Heimatort zurückzukehren. So wohnte Jeremia mitten unter seinem Volk.
Hoffnung für Ebed-Melech
15Als Jeremia noch im Wachhof gefangen war, empfing er eine Botschaft vom Herrn:
16»Geh zu dem Äthiopier Ebed-Melech und sag ihm: So spricht der Herr, der allmächtige Gott Israels: Ich habe nichts Gutes mit Jerusalem vor, sondern lasse all das Unheil über die Stadt hereinbrechen, das ich ihr angedroht habe! Du wirst es mit eigenen Augen sehen. 17Dich aber werde ich retten, das verspreche ich dir. Du wirst nicht in die Hände der Feinde fallen, vor denen du dich so sehr fürchtest. 18Ich lasse dich entkommen, damit du nicht getötet wirst. Du sollst am Leben bleiben, weil du mir vertraut hast. Darauf gebe ich, der Herr, mein Wort!«
