Ieremia este aruncat într‑un puț
1Șefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Pașhur, Iehucal, fiul lui Șelemia și Pașhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care Ieremia le rostea înaintea întregului popor. El spunea:
2„Așa vorbește Domnul: «Cel care va mai rămâne în cetatea aceasta va fi ucis de sabie, de foamete și de molimă, dar cel care va ieși și se va duce la caldeeni va trăi. Prada lui va fi însăși viața lui și astfel el va trăi.»“ 3„Așa vorbește Domnul: «Această cetate va fi dată cu siguranță în mâinile oștirii împăratului Babilonului, care o va cuceri.»“
4Atunci conducătorii poporului i‑au zis regelui:
– Omul acesta ar trebui omorât, căci descurajează războinicii care au mai rămas în cetate și întreg poporul prin cuvântările pe care le ține. Omul acesta nu caută binele poporului, ci nenorocirea lui.
5Regele Zedechia le‑a răspuns:
– Iată, el este în mâinile voastre, căci nu este ceva ce regele ar putea să vă facă.
6Ei l‑au luat pe Ieremia și l‑au aruncat în puțul lui Malchia, fiul regelui, care era în curtea temniței. Ei l‑au coborât înăuntru cu niște funii. Acolo nu era apă, ci doar noroi, astfel că Ieremia s‑a afundat în noroi.
7Însă cușitul7, 10, 12 Vezi nota de la 13:23. Ebed-Melek, un demnitar de la palatul regelui, auzise că Ieremia fusese aruncat într‑un puț. În timp ce regele stătea la Poarta lui Beniamin, 8Ebed-Melek a ieșit din palat și i‑a zis:
9– O, rege, stăpânul meu, oamenii aceștia s‑au purtat cu răutate prin tot ce i‑au făcut profetului Ieremia. Ei l‑au aruncat într‑un puț și va muri de foame acolo, căci nu mai este pâine în cetate!
10Atunci regele a poruncit cușitului Ebed-Melek, zicând:
– Ia de aici treizeci de oameni cu tine și scoate‑l pe profetul Ieremia din puț, până nu moare!
11Ebed-Melek i‑a luat cu el pe oamenii aceia, s‑au dus într‑o odaie aflată sub vistieria palatului și au luat de acolo niște zdrențe vechi și niște haine purtate, pe care le‑au coborât apoi cu niște funii în puțul în care era Ieremia. 12Atunci cușitul Ebed-Melek i‑a zis lui Ieremia: „Pune‑ți, te rog, aceste zdrențe și aceste haine vechi sub subsuori și apoi leagă‑ți funia de jur împrejur.“ Ieremia a făcut așa, 13iar ei l‑au tras cu funiile și l‑au scos din puț. Ieremia a rămas în curtea temniței.
Zedechia îi cere iarăși sfatul lui Ieremia
14După aceea, regele Zedechia a trimis după profetul Ieremia și acesta a fost adus la intrarea a treia a Casei Domnului.
Regele i‑a zis lui Ieremia:
– Te voi întreba ceva, dar să nu ascunzi de mine nimic.
15Ieremia i‑a răspuns lui Zedechia:
– Dacă‑ți voi răspunde, oare nu mă vei omorî tu sigur? Iar dacă te voi sfătui, nu mă vei asculta.
16Regele Zedechia i‑a jurat lui Ieremia în secret, zicând:
– Viu este Domnul, Care ne‑a dat viață, că nu te voi omorî și nu te voi da în mâinile celor ce caută să‑ți ia viața!
17Atunci Ieremia i‑a zis lui Zedechia:
– Așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă te vei preda conducătorilor împăratului Babilonului, vei rămâne în viață și cetății acesteia nu i se va da foc; astfel tu și familia ta veți trăi. 18Dar, dacă nu te vei preda conducătorilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile caldeenilor, care îi vor da foc, iar tu nu vei scăpa din mâna lor!“
19Regele Zedechia i‑a zis lui Ieremia:
– Mi‑e frică de iudeii care s‑au dus de partea caldeenilor, ca nu cumva să fiu dat în mâinile lor, iar ei să mă maltrateze.
20Ieremia a răspuns:
– Nu te vor da. Ascultă, te rog, glasul Domnului în ceea ce‑ți spun. Atunci îți va merge bine și vei rămâne în viață. 21Dar, dacă refuzi să te predai, iată ce mi‑a descoperit Domnul: 22„Iată, toate femeile care au mai rămas în palatul regelui lui Iuda vor fi duse la conducătorii împăratului Babilonului. Ele îți vor zice:
«Prietenii tăi de încredere
te‑au ademenit și te‑au învins!
Acum că ți s‑au afundat picioarele în noroi,
prietenii tăi ți‑au întors spatele!»
23Toate soțiile și toți copiii tăi vor fi duși la caldeeni. Nici tu nu vei scăpa din mâna lor, căci vei fi prins de împăratul Babilonului, iar cetății acesteia i se va da foc.“
24Zedechia i‑a zis lui Ieremia:
– Să nu știe nimeni despre cuvintele acestea și nu vei muri. 25Iar dacă conducătorii vor auzi că am vorbit cu tine și dacă vor veni și îți vor zice: „Spune‑ne ce i‑ai zis regelui! Nu ne ascunde nimic și nu te vom omorî! Și ce ți‑a spus regele?“, 26să le răspunzi astfel: „L‑am rugat pe rege să nu mă trimită iarăși în casa lui Ionatan, ca nu cumva să mor acolo.“
27Toți conducătorii au venit la Ieremia și l‑au întrebat, iar el le‑a zis toate cuvintele pe care regele i‑a poruncit să le spună. Atunci ei nu i‑au mai spus nimic, căci niciunul nu auzise discuția cu regele.
28Ieremia a rămas astfel în curtea temniței până în ziua în care a fost cucerit Ierusalimul.
Jeremia befrias
1Shefatja, Mattans son, Gedalja, Pashchurs son, Jukal, Shelemjas son, och Pashchur, Malkias son, hörde Jeremia säga till allt folket: 2”Så säger Herren: ’Den som blir kvar i denna stad ska dö genom svärd, hunger eller pest, men den som överlämnar sig till kaldéerna får behålla sitt liv som byte, han får leva.’ 3Så säger Herren: ’Denna stad ska överlämnas åt den babyloniske kungen, och han ska inta den.’ ”
4Då sa furstarna till kungen: ”Den mannen måste dö. Han gör ju soldaterna som finns kvar i denna stad och allt folket missmodiga, när han talar så till dem. Denne man söker inte folkets väl utan dess fördärv.”
5Kung Sidkia svarade: ”Gör vad ni vill med honom. Kungen kan inte hindra er.”38:5 I den sista satsen är grundtextens innebörd osäker. Kungen kan ha känt sig maktlös mot dem, förmådde ingenting mot dem som ville förgöra profeten. 6De tog då Jeremia och kastade honom i kungasonen Malkias brunn på vaktgården. De sänkte ner Jeremia med rep. Det fanns inget vatten i brunnen, bara gyttja, som Jeremia sjönk ner i.
7Nubiern Eved-Melek, en hovman som befann sig i kungapalatset, hörde att Jeremia kastats ner i brunnen. Kungen satt då i Benjaminporten. 8Eved-Melek gick ut från kungapalatset och sa till kungen: 9”Min herre och kung, dessa män har gjort illa i allt som de gjort mot profeten Jeremia, som de sänkt ner i brunnen. Där kommer han att svälta ihjäl, för det finns inte längre något bröd i staden.”
10Kungen befallde då nubiern Eved-Melek att ta med sig trettio38:10 Enligt en handskrift tre. män och dra upp Jeremia så att han inte skulle dö. 11Eved-Melek tog med sig männen till ett förråd under kungapalatsets skattkammare, tog därifrån trasor och utslitna kläder och sänkte ner dem med rep till Jeremia i brunnen. 12Nubiern Eved-Melek sa till Jeremia: ”Lägg trasorna och de utslitna kläderna under armarna, mellan dem och repet.” Jeremia gjorde så, 13och de drog upp honom med repen ur brunnen. Jeremia fick sedan stanna på vaktgården.
Jeremia och Sidkia
14Kung Sidkia skickade efter profeten Jeremia och lät hämta honom till sig vid tredje ingången till Herrens hus. Kungen sa till Jeremia: ”Det är något jag vill fråga dig om. Dölj inget för mig.” 15Jeremia svarade Sidkia: ”Om jag säger dig något, kommer du då inte att döda mig? Och om jag ger dig ett råd kommer du inte att lyssna på mig.” 16Kung Sidkia svor då i hemlighet en ed till Jeremia och sa: ”Så sant Herren lever, han som gett oss livet, jag ska inte döda dig eller överlämna dig åt dem som är ute efter ditt liv.”
17Då sa Jeremia till Sidkia: ”Så säger härskarornas Herre, Israels Gud: ’Om du överlämnar dig åt den babyloniske kungens furstar ska du få leva, och denna stad ska inte brännas ner, utan du och din familj ska få leva. 18Men om du inte överlämnar dig åt den babyloniske kungens furstar, ska denna stad ges i kaldéernas händer, och de ska bränna ner den, och du själv ska inte kunna komma undan dem.’ ”
19Kung Sidkia sa till Jeremia: ”Jag är rädd för dem från Juda som gått över till kaldéerna, att man ska överlämna mig åt dem och de ska misshandla mig.” 20Jeremia svarade: ”De kommer inte att överlämna dig. Lyssna nu bara till Herren, till det jag säger dig. Då ska det gå dig väl och ditt liv kommer att skonas. 21Men om du vägrar kapitulera, är detta vad Herren har uppenbarat för mig: 22Alla kvinnor som finns kvar i Juda kungs palats ska föras ut till den babyloniske kungens furstar. Dessa kvinnor ska säga:
’Dina vänner har förlett dig
och fått makt över dig.
När dina fötter sjönk i gyttjan
vände de dig ryggen.’
23Alla dina hustrur och barn ska föras ut till kaldéerna, och du ska inte komma undan dem. Du kommer att bli tillfångatagen av kungen av Babylonien, och denna stad kommer att brännas ner.”
24Då sa Sidkia till Jeremia: ”Låt inte någon få veta om detta samtal, så att du inte riskerar att dö. 25Om furstarna får höra att jag har talat med dig, kommer de till dig och säger: ’Tala om för oss vad du sa till kungen! Dölj ingenting för oss, annars dödar vi dig. Berätta också vad kungen sa till dig!’ 26Då ska du bara säga till dem: ’Jag vädjade till kungen att inte sända mig tillbaka till Jonatans hus, för att dö där.’ ”
27Så kom alla furstarna till Jeremia och frågade ut honom. Han svarade precis som kungen hade befallt honom, och sedan sa de inget mer. Ingen hade ju hört samtalet. 28Jeremia blev kvar på vaktgården, till den dag då Jerusalem intogs.
