Iehoiachim taie și aruncă în foc sulul scris de Ieremia
1În al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a venit următorul cuvânt din partea Domnului la Ieremia: 2„Ia un sul și scrie pe el toate cuvintele pe care ți le‑am spus cu privire la Israel, la Iuda și la toate celelalte neamuri, din ziua când ți‑am vorbit, din perioada lui Iosia și până în ziua aceasta. 3Poate când Casa lui Iuda va auzi toate nenorocirile pe care Eu plănuiesc să le aduc asupra lor, se vor întoarce fiecare de la căile lor rele și le voi ierta astfel nelegiuirea și păcatul.“
4Ieremia l‑a chemat pe Baruc, fiul lui Neria, și acesta a scris într‑un sul, după cum îi dicta Ieremia, toate cuvintele pe care Domnul i le spusese lui Ieremia. 5Apoi Ieremia i‑a poruncit lui Baruc, zicând: „Eu sunt împiedicat să pot să intru în Casa Domnului. 6De aceea, du‑te tu în Casa Domnului, în ziua postului, și citește în auzul poporului cuvintele Domnului, pe care le‑ai scris pe sul întocmai cum ți le‑am dictat. Citește‑le și în auzul tuturor celor din Iuda care vin din cetățile lor. 7Poate vor înălța o cerere înaintea Domnului și se vor întoarce fiecare de la căile lor rele, căci mare este mânia și furia pe care le‑a rostit Domnul împotriva acestui popor.“
8Baruc, fiul lui Neria, a făcut tot ce i‑a poruncit profetul Ieremia. El a citit din sul cuvintele Domnului, în Casa Domnului. 9În al cincilea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua, tot poporul Ierusalimului și tot poporul care venise din cetățile lui Iuda la Ierusalim a fost chemat la un post înaintea Domnului. 10Atunci, din Casa Domnului, din odaia scribului Ghemaria, fiul lui Șafan, care era în curtea de sus, la intrarea Porții Noi a Casei Domnului, Baruc a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor.
11Când Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, a auzit toate cuvintele Domnului scrise pe sul, 12a coborât la palatul regelui, în odaia scribului. Toți conducătorii erau acolo: scribul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toți ceilalți conducători. 13Mica i‑a înștiințat de toate cuvintele pe care le‑a auzit, tot ce citise Baruc din sul în auzul poporului.
14Atunci toți conducătorii l‑au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, ca să‑i spună:
– Ia sulul din care ai citit înaintea poporului și vino!
Baruc, fiul lui Neria, a luat sulul în mâini și s‑a dus la ei.
15Ei i‑au zis:
– Așază‑te, te rugăm, și citește‑ne și nouă.
Baruc le‑a citit și lor.
16Când au auzit ei toate cuvintele, s‑au uitat înfricoșați unii la alții și i‑au zis lui Baruc:
– Trebuie să‑l înștiințăm neapărat pe rege în legătură cu toate cuvintele acestea!
17Apoi l‑au întrebat pe Baruc, zicând:
– Spune‑ne, te rugăm, cum ai scris toate cuvintele acestea? Au ieșit din gura lui Ieremia?
18Baruc le‑a răspuns:
– El mi‑a spus cu gura lui toate cuvintele acestea, iar eu le‑am scris pe sulul acesta cu cerneală.
19Atunci conducătorii i‑au zis lui Baruc:
– Tu și Ieremia duceți‑vă și ascundeți‑vă și nu spuneți nimănui unde sunteți.
20După ce au lăsat sulul în odaia scribului Elișama, s‑au dus la rege, în curte, și l‑au înștiințat în legătură cu toate cuvintele din sul. 21Regele l‑a trimis pe Iehudi ca să aducă sulul. Iehudi s‑a dus și a adus sulul din odaia scribului Elișama și l‑a citit înaintea regelui și înaintea tuturor conducătorilor care stăteau lângă rege. 22Regele locuia în reședința de iarnă, fiindcă era luna a noua, iar în fața lui, în vatră, era aprins un foc. 23După ce Iehudi citea trei sau patru coloane, regele le tăia cu cuțitașul scribului și le arunca în focul din vatră, până ce întregul sul a ars în întregime. 24Regele și toți slujitorii lui au ascultat toate cuvintele acestea, dar nu s‑au înfricoșat și nu și‑au sfâșiat hainele. 25Chiar dacă Elnatan, Delaia și Ghemaria au stăruit pe lângă rege să nu ardă sulul, el nu i‑a ascultat, 26ci i‑a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe scribul Baruc și pe profetul Ieremia. Dar Domnul îi ascunsese.
27După ce regele a ars sulul care conținea cuvintele scrise de Baruc, așa cum i le dictase Ieremia, Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 28„Ia un alt sul și scrie pe el toate cuvintele care erau pe primul sul, pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, l‑a ars. 29Iar lui Iehoiachim, regele lui Iuda, să‑i spui că așa vorbește Domnul: «Ai ars sulul acela și ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că împăratul Babilonului va veni, va distruge țara aceasta și va nimici din mijlocul ei oamenii și animalele?’» 30De aceea, așa vorbește Domnul despre Iehoiachim, regele lui Iuda: «Nimeni dintre ai lui nu va mai ședea pe tronul lui David. Cadavrul lui va fi aruncat și va fi lăsat ziua la căldură și noaptea la frig. 31Îl voi pedepsi atât pe el, cât și pe sămânța lui și pe slujitorii lui, din cauza nelegiuirilor lor. Voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului și peste bărbații din Iuda, toate nenorocirile pe care le‑am rostit împotriva lor și cărora ei nu le‑au dat atenție.»“
32Ieremia a luat un alt sul și i l‑a dat scribului Baruc, fiul lui Neria. Baruc a scris pe sul, după cum i‑a dictat Ieremia, toate cuvintele care fuseseră scrise pe sulul pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, îl arsese în foc. Pe acest al doilea sul au mai fost adăugate multe alte asemenea cuvinte.
Les souffrances de Jérémie
La destruction du rouleau
1La quatrième année du règne de Yehoyaqim, fils de Josias, roi de Juda36.1 605 av. J.-C., l’Eternel adressa ce message à Jérémie : 2Prends un rouleau de parchemin. Tu y inscriras toutes les paroles que je t’ai dites au sujet d’Israël, de Juda et de tous les autres peuples, depuis le jour où j’ai commencé à te parler sous le règne de Josias, et jusqu’à ce jour. 3Lorsque les gens de Juda entendront tous les maux que j’ai décidé de leur infliger, peut-être chacun d’eux abandonnera-t-il sa conduite mauvaise, et alors je pardonnerai leurs fautes et leurs péchés.
4Alors Jérémie fit appel à Baruch36.4 Voir 32.12 et note., fils de Nériya, et Baruch écrivit, sous la dictée de Jérémie, sur un rouleau de parchemin, tout ce que l’Eternel lui avait dit. 5Puis Jérémie donna les instructions suivantes à Baruch : Je suis retenu et je me trouve dans l’impossibilité de me rendre au Temple. 6Va donc toi-même au temple de l’Eternel, un jour de jeûne36.6 Voir v. 9 et note., et lis, dans ce rouleau que tu as écrit sous ma dictée, les paroles de l’Eternel pour les faire entendre à tout le peuple ainsi qu’à tous les gens de Juda qui seront venus de leurs différentes villes. 7Peut-être se mettront-ils alors à supplier l’Eternel et chacun d’eux abandonnera-t-il sa conduite mauvaise, puisque l’Eternel a menacé ce peuple avec une grande colère et une forte indignation.
8Baruch, fils de Nériya, fit tout ce que le prophète Jérémie lui avait ordonné. Il lut au temple de l’Eternel les paroles de l’Eternel consignées dans le livre. 9Cela se passait la cinquième année du règne de Yehoyaqim, fils de Josias, roi de Juda, au neuvième mois36.9 C’est-à-dire en novembre-décembre 604 (on comptait les mois à partir du printemps), à la saison froide (v. 22). : on avait publié un jeûne36.9 Peut-être suite à l’invasion babylonienne de 605 av. J.-C. (voir Dn 1.1 et note). devant l’Eternel pour tout le peuple de Jérusalem et pour tous les gens des villes de Juda qui venaient à Jérusalem.
10Baruch lut dans le rouleau les paroles de Jérémie, dans le temple de l’Eternel, dans la salle de Guemaria36.10 Guemaria: voir 26.24 et note., fils de Shaphân, le secrétaire, dans le parvis supérieur, à l’entrée de la porte Neuve du Temple. Tout le peuple pouvait l’entendre.
11Michée, le fils de Guemaria, fils de Shaphân, entendit toutes les paroles de l’Eternel contenues dans le livre. 12Il se rendit au palais royal, entra dans le bureau du secrétaire où tous les ministres étaient en séance. Il y avait là Elishama, le secrétaire, Delaya, fils de Shemaya, Elnathan, fils d’Akbor, Guemaria, fils de Shaphân, Sédécias, fils de Hanania et tous les autres ministres. 13Michée leur rapporta toutes les paroles qu’il avait entendues de Baruch lorsque celui-ci avait lu au peuple ce qui était écrit dans le rouleau.
14Alors tous les ministres envoyèrent Yehoudi, fils de Netania, fils de Shélémia, fils de Koushi, à Baruch pour lui dire : Prends avec toi le rouleau que tu as lu au peuple, et viens ici.
Baruch, fils de Nériya, prit le rouleau et se rendit auprès d’eux. 15Ils lui dirent : Assieds-toi, s’il te plaît, et lis-nous cet écrit.
Baruch leur en fit donc lecture. 16Lorsqu’ils entendirent toutes ces paroles, ils se regardèrent l’un l’autre avec effroi et ils dirent à Baruch : Il faut absolument que nous rapportions toutes ces paroles au roi.
17Puis ils interrogèrent Baruch : Dis-nous donc comment tu as écrit toutes ces paroles. Etait-ce sous la dictée de Jérémie36.17 Les mots : sous la dictée de Jérémie ne figurent pas dans l’ancienne version grecque. ?
18Baruch leur répondit : Il m’a dicté personnellement toutes ces paroles et moi je les ai transcrites avec de l’encre sur ce rouleau.
19Alors les ministres dirent à Baruch : Va te cacher quelque part, de même que Jérémie. Que personne ne sache où vous êtes !
20Puis ils se rendirent auprès du roi dans la cour de son palais, en laissant le rouleau dans le bureau du secrétaire Elishama, et ils informèrent le roi de tout ce qui s’était passé. 21Celui-ci envoya Yehoudi chercher le rouleau. Quand Yehoudi l’eut pris dans le bureau du secrétaire Elishama, il le lut au roi et à tous les ministres qui se tenaient debout autour de lui.
22Cela se passait au neuvième mois ; le roi se trouvait dans son palais d’hiver et un brasero brûlait devant lui. 23Chaque fois que Yehoudi avait lu trois ou quatre colonnes du rouleau, le roi les coupait avec le canif du secrétaire et les jetait au feu dans le brasero, jusqu’à ce que tout le rouleau soit passé au feu dans le brasero.
24Mais ni le roi ni aucun de ses hauts fonctionnaires qui entendaient toutes ces paroles, ne furent alarmés, et aucun d’eux ne déchira ses vêtements en signe de consternation. 25Pourtant Elnathan, Delaya et Guemaria avaient prié le roi avec insistance de ne pas brûler le rouleau, mais il ne les avait pas écoutés. 26Au contraire, le roi ordonna à Yerahméel, prince de sang36.26 Autre traduction : officier royal ou haut fonctionnaire du roi (voir de même en 38.6)., à Seraya, fils d’Azriel, et à Shélémia, fils d’Abdéel, d’arrêter Baruch le secrétaire et le prophète Jérémie ; mais l’Eternel les tint cachés.
27Après que le roi eut brûlé le rouleau contenant les paroles que Baruch avait écrites sous la dictée de Jérémie, l’Eternel adressa la parole à Jérémie en ces termes : 28Prends un autre rouleau sur lequel tu écriras toutes les paroles qui figuraient sur le premier rouleau que Yehoyaqim, roi de Juda a brûlé. 29Tu diras à Yehoyaqim, roi de Juda : Voici ce que déclare l’Eternel : Tu as brûlé ce rouleau en demandant : « Pourquoi y as-tu écrit que le roi de Babylone viendra détruire ce pays et en faire disparaître hommes et bêtes ? »
30C’est pourquoi voici ce que l’Eternel déclare au sujet de Yehoyaqim, roi de Juda : Aucun de ses descendants ne lui succédera sur le trône de David36.30 Son fils Yehoyakîn ne régna que trois mois (2 R 24.8), puis il fut déporté à Babylone (2 R 24.15) où il mourut probablement (voir 52.33-34).. Son cadavre sera jeté dehors et exposé à la chaleur du jour et au froid de la nuit. 31Je le punirai, lui, ses descendants et tous ses hauts fonctionnaires pour leurs crimes, et je ferai venir sur eux, sur les habitants de Jérusalem et sur les gens de Juda, tous les malheurs que je leur ai annoncés et dont ils ont refusé d’entendre parler.
32Alors Jérémie prit un autre rouleau et le donna au secrétaire Baruch, fils de Nériya. Celui-ci y écrivit, sous la dictée de Jérémie, toutes les paroles contenues dans le rouleau que Yehoyaqim, roi de Juda, avait brûlé. Il y ajouta encore beaucoup d’autres paroles semblables.
