Iehoiachim taie și aruncă în foc sulul scris de Ieremia
1În al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a venit următorul cuvânt din partea Domnului la Ieremia: 2„Ia un sul și scrie pe el toate cuvintele pe care ți le‑am spus cu privire la Israel, la Iuda și la toate celelalte neamuri, din ziua când ți‑am vorbit, din perioada lui Iosia și până în ziua aceasta. 3Poate când Casa lui Iuda va auzi toate nenorocirile pe care Eu plănuiesc să le aduc asupra lor, se vor întoarce fiecare de la căile lor rele și le voi ierta astfel nelegiuirea și păcatul.“
4Ieremia l‑a chemat pe Baruc, fiul lui Neria, și acesta a scris într‑un sul, după cum îi dicta Ieremia, toate cuvintele pe care Domnul i le spusese lui Ieremia. 5Apoi Ieremia i‑a poruncit lui Baruc, zicând: „Eu sunt împiedicat să pot să intru în Casa Domnului. 6De aceea, du‑te tu în Casa Domnului, în ziua postului, și citește în auzul poporului cuvintele Domnului, pe care le‑ai scris pe sul întocmai cum ți le‑am dictat. Citește‑le și în auzul tuturor celor din Iuda care vin din cetățile lor. 7Poate vor înălța o cerere înaintea Domnului și se vor întoarce fiecare de la căile lor rele, căci mare este mânia și furia pe care le‑a rostit Domnul împotriva acestui popor.“
8Baruc, fiul lui Neria, a făcut tot ce i‑a poruncit profetul Ieremia. El a citit din sul cuvintele Domnului, în Casa Domnului. 9În al cincilea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua, tot poporul Ierusalimului și tot poporul care venise din cetățile lui Iuda la Ierusalim a fost chemat la un post înaintea Domnului. 10Atunci, din Casa Domnului, din odaia scribului Ghemaria, fiul lui Șafan, care era în curtea de sus, la intrarea Porții Noi a Casei Domnului, Baruc a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor.
11Când Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, a auzit toate cuvintele Domnului scrise pe sul, 12a coborât la palatul regelui, în odaia scribului. Toți conducătorii erau acolo: scribul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toți ceilalți conducători. 13Mica i‑a înștiințat de toate cuvintele pe care le‑a auzit, tot ce citise Baruc din sul în auzul poporului.
14Atunci toți conducătorii l‑au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, ca să‑i spună:
– Ia sulul din care ai citit înaintea poporului și vino!
Baruc, fiul lui Neria, a luat sulul în mâini și s‑a dus la ei.
15Ei i‑au zis:
– Așază‑te, te rugăm, și citește‑ne și nouă.
Baruc le‑a citit și lor.
16Când au auzit ei toate cuvintele, s‑au uitat înfricoșați unii la alții și i‑au zis lui Baruc:
– Trebuie să‑l înștiințăm neapărat pe rege în legătură cu toate cuvintele acestea!
17Apoi l‑au întrebat pe Baruc, zicând:
– Spune‑ne, te rugăm, cum ai scris toate cuvintele acestea? Au ieșit din gura lui Ieremia?
18Baruc le‑a răspuns:
– El mi‑a spus cu gura lui toate cuvintele acestea, iar eu le‑am scris pe sulul acesta cu cerneală.
19Atunci conducătorii i‑au zis lui Baruc:
– Tu și Ieremia duceți‑vă și ascundeți‑vă și nu spuneți nimănui unde sunteți.
20După ce au lăsat sulul în odaia scribului Elișama, s‑au dus la rege, în curte, și l‑au înștiințat în legătură cu toate cuvintele din sul. 21Regele l‑a trimis pe Iehudi ca să aducă sulul. Iehudi s‑a dus și a adus sulul din odaia scribului Elișama și l‑a citit înaintea regelui și înaintea tuturor conducătorilor care stăteau lângă rege. 22Regele locuia în reședința de iarnă, fiindcă era luna a noua, iar în fața lui, în vatră, era aprins un foc. 23După ce Iehudi citea trei sau patru coloane, regele le tăia cu cuțitașul scribului și le arunca în focul din vatră, până ce întregul sul a ars în întregime. 24Regele și toți slujitorii lui au ascultat toate cuvintele acestea, dar nu s‑au înfricoșat și nu și‑au sfâșiat hainele. 25Chiar dacă Elnatan, Delaia și Ghemaria au stăruit pe lângă rege să nu ardă sulul, el nu i‑a ascultat, 26ci i‑a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe scribul Baruc și pe profetul Ieremia. Dar Domnul îi ascunsese.
27După ce regele a ars sulul care conținea cuvintele scrise de Baruc, așa cum i le dictase Ieremia, Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 28„Ia un alt sul și scrie pe el toate cuvintele care erau pe primul sul, pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, l‑a ars. 29Iar lui Iehoiachim, regele lui Iuda, să‑i spui că așa vorbește Domnul: «Ai ars sulul acela și ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că împăratul Babilonului va veni, va distruge țara aceasta și va nimici din mijlocul ei oamenii și animalele?’» 30De aceea, așa vorbește Domnul despre Iehoiachim, regele lui Iuda: «Nimeni dintre ai lui nu va mai ședea pe tronul lui David. Cadavrul lui va fi aruncat și va fi lăsat ziua la căldură și noaptea la frig. 31Îl voi pedepsi atât pe el, cât și pe sămânța lui și pe slujitorii lui, din cauza nelegiuirilor lor. Voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului și peste bărbații din Iuda, toate nenorocirile pe care le‑am rostit împotriva lor și cărora ei nu le‑au dat atenție.»“
32Ieremia a luat un alt sul și i l‑a dat scribului Baruc, fiul lui Neria. Baruc a scris pe sul, după cum i‑a dictat Ieremia, toate cuvintele care fuseseră scrise pe sulul pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, îl arsese în foc. Pe acest al doilea sul au mai fost adăugate multe alte asemenea cuvinte.
Gibasa ni Baruc ang Mensahe sa Ginoo
1Sa ikaupat nga tuig sa paghari sa Juda ni Jehoyakim nga anak ni Josia, miingon ang Ginoo kang Jeremias, 2“Pagkuha ug linukot nga sulatanan ug isulat ang tanang gisulti ko kanimo bahin sa Israel, sa Juda, ug sa tanang nasod. Isulat ang tanang gisulti ko gikan sa unang higayon nga nakigsulti ako kanimo sa dihang si Josia pa ang hari sa Juda, hangtod karon. 3Basin pag maghinulsol ang katawhan sa Juda kon makadungog sila bahin sa mga katalagman nga giplano kong ipahamtang kanila, ug mobiya sila sa ilang daotang gawi. Kon mahitabo kini, pasayloon ko sila sa ilang mga kalapasan ug sa ilang mga sala.”
4Busa gipatawag ni Jeremias si Baruc nga anak ni Neria ug gidikta kaniya ang tanang giingon sa Ginoo, ug gisulat kini ni Baruc sa linukot nga sulatanan. 5Unya miingon si Jeremias kang Baruc, “Gidid-an ako sa pag-adto sa templo sa Ginoo. 6Busa ikaw na lay adto sa templo sa adlaw sa pagpuasa. Magtigom didto ang mga katawhan sa Juda nga gikan sa ilang mga lungsod. Basaha ngadto kanila ang mensahe sa Ginoo niining kasulatan nga gisulat mo samtang gidikta ko kanimo. 7Basin pag pinaagi niini modangop sila sa Ginoo, ug mobiya na sila sa ilang daotang gawi. Kay gipasidan-an na sila sa Ginoo nga silotan niya sila tungod sa iyang hilabihang kasuko.”
8Busa gibasa ni Baruc ang mensahe sa Ginoo didto sa templo sumala sa gisugo kaniya ni Jeremias. 9Nahitabo kini sa adlaw sa pagpuasa sa presensya sa Ginoo, niadtong ikasiyam nga bulan sa ikalimang tuig sa paghari sa Juda ni Jehoyakim, nga anak ni Josia. Nagtigom didto sa templo ang mga lumulupyo sa Jerusalem ug sa mga lungsod sa Juda. 10Ug samtang naminaw ang mga tawo, gibasa ni Baruc ang mensahe ni Jeremias nga nasulat sa linukot nga kasulatan. Gihimo kini ni Baruc didto sa templo, sa may kuwarto sa sekretaryo nga si Gemaria nga anak ni Shafan. Kining kuwarto ni Gemaria anaa sa ibabaw nga hawanan sa templo, duol sa agianan nga gitawag ug Bag-o nga Pultahan.
11Sa dihang nadungog ni Micaya nga anak ni Gemaria ug apo ni Shafan ang mensahe sa Ginoo nga gibasa ni Baruc, 12miadto siya sa palasyo, didto sa kuwarto sa sekretaryo diin nagatigom ang tanang opisyal. Atua didto si Elishama nga sekretaryo, si Delaya nga anak ni Shemaya, si Elnatan nga anak ni Acbor, si Gemaria nga anak ni Shafan, si Zedekia nga anak ni Hanania, ug ang uban pang mga opisyal. 13Gisugilon kanila ni Micaya ang tanan niyang nadunggan nga gibasa ni Baruc sa mga tawo. 14Gisugo dayon sa mga opisyal si Jehudi nga anak ni Netania ug apo ni Shelemia ug apo sa tuhod ni Cushi sa pag-adto kang Baruc ug sultihan kini nga moadto kanila dala ang linukot nga kasulatan nga iyang gibasa ngadto sa katawhan. Busa miadto si Baruc dala ang linukot nga kasulatan.
15Pag-abot ni Baruc, miingon ang mga opisyal kaniya, “Palihog lingkod, ug basahi kami sa nasulat sa linukot nga kasulatan.” Busa gibasa kini ni Baruc ngadto kanila. 16Pagkadungog nila niining tanan, nagtinan-away sila sa kahadlok ug miingon kang Baruc, “Kinahanglan nga ibalita gayod namo kini sa hari.” 17Unya gipangutana nila si Baruc, “Sultihi kami kon giunsa mo kini pagsulat. Gidiktahan ka ba ni Jeremias?”
18Mitubag si Baruc, “Oo, gidikta niya kining tanan kanako, ug gisulat ko kini niining kasulatan gamit ang tinta.” 19Unya miingon ang mga opisyal kang Baruc, “Panago kamo ni Jeremias ug ayaw kamo pagpahibalo ni bisan kinsa kon hain kamo.”
20Gibutang sa mga opisyal ang linukot nga kasulatan sa kuwarto ni Elishama nga sekretaryo ug nangadto dayon sila sa hari didto sa hawanan sa palasyo, ug gibalita ang tanan. 21Gisugo dayon sa hari si Jehudi nga kuhaon ang linukot nga kasulatan. Gikuha kini ni Jehudi gikan sa kuwarto ni Elishama ug gibasa ngadto sa hari ug sa tanang opisyal nga nagtindog duol kaniya. 22Bulan kadto sa tingtugnaw, ug ang hari didto sa kuwarto alang sa tingtugnaw, ug naglingkod atubangan sa kalayo. 23Kada makahuman ug basa si Jehudi ug tulo o upat ka linya, putlon kini sa hari ginamit ang kutsilyo ug ilabay sa kalayo, hangtod nga nahurot ug kasunog ang tibuok linukot nga kasulatan. 24Wala gayod mahadlok ang hari ug ang tanan niyang opisyal nga nakadungog sa mensahe sa kasulatan. Wala usab nila gisia ang ilang bisti sa pagpakita sa ilang pagsubo. 25Bisan pag gihangyo nila ni Elnatan, Delaya, ug Gemaria ang hari nga dili sunogon ang kasulatan, wala gayod mamati ang hari. 26Gimandoan hinuon sa hari si Jerameel nga iyang anak, si Beria nga anak ni Azriel, ug si Shelemia nga anak ni Abdeel sa pagdakop kang Baruc nga sekretaryo ug kang Propeta Jeremias. Apan gitagoan sila sa Ginoo.
27Human sunoga sa hari ang linukot nga kasulatan nga gisulatan sa mensahe nga gidikta ni Jeremias kang Baruc, miingon ang Ginoo kang Jeremias, 28“Pagkuha ug laing linukot nga sulatanan ug isulat pag-usab ang tanang nahisulat sa nahaunang kasulatan nga gisunog ni Jehoyakim nga hari sa Juda. 29Unya ingna ang hari nga mao kini ang akong giingon, ‘Gisunog mo ang linukot nga kasulatan kay giingon didto nga laglagon gayod sa hari sa Babilonia kining yutaa ug pamatyon ang mga tawo ug mga kahayopan. 30Busa mao kini ang akong giingon bahin kanimo, Jehoyakim nga hari sa Juda: Wala kay kaliwat nga magahari sa gingharian ni David. Patyon ka, ug ilabay ang imong patayng lawas; mainitan kini kon adlaw ug maton-ogan kon gabii. 31Silotan ko ikaw ug ang imong mga anak, apil ang imong mga opisyal, tungod sa inyong pagkadaotan. Ipahiagom ko kamo ug ang katawhan sa Jerusalem ug Juda sa tanang katalagman nga akong giingon nga akong ipahamtang kaninyo, tungod kay wala kamo mamati kanako.’ ”
32Busa nagkuha si Jeremias ug laing linukot nga sulatanan ug gihatag kini kang Baruc. Gisulat ni Baruc ang tanang gidikta kaniya ni Jeremias—ang mao gihapong mensahe nga nahisulat sa nahaunang kasulatan nga gisunog ni Jehoyakim nga hari sa Juda. Gidugangan kini ni Jeremias ug mga mensahe nga susama sa unang gisulat.
