Prezicerea morții lui Zedechia
1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului în timp ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, împreună cu toată armata lui, cu toate regatele pământului aflate sub dominația lui și cu toate celelalte popoare luptau împotriva Ierusalimului și împotriva cetăților dimprejurul lui: 2„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Du‑te la Zedechia, regele lui Iuda, și spune‑i că așa vorbește Domnul: ‘Iată, dau această cetate în mâinile împăratului Babilonului și el îi va da foc! 3Iar tu nu vei scăpa din mâna lui, ci vei fi prins și predat lui. Îl vei vedea pe împăratul Babilonului față în față, iar el îți va vorbi gură către gură, și astfel vei fi dus în Babilon.’»“
4Ascultă Cuvântul Domnului, Zedechia, rege al lui Iuda! Așa vorbește Domnul cu privire la tine: „Nu vei muri ucis de sabie, 5ci vei muri în pace. Așa cum au ars mirodenii5 Cu referire la o practică veche de a arde mirodenii (printre acestea aflându‑se și tămâia) cu ocazia procesiunilor funerare de la moartea regilor. în cinstea părinților tăi, cei dintâi regi care au fost înaintea ta, tot așa vor arde și în cinstea ta și te vor jeli, zicând: «Vai, stăpâne!» Eu Însumi fac această promisiune, zice Domnul.“
6Profetul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, regele lui Iuda, la Ierusalim, 7în timp ce armata împăratului Babilonului lupta împotriva Ierusalimului și împotriva celorlalte cetăți ale lui Iuda care încă mai rezistau – împotriva Lachișului și împotriva Azekăi, căci acestea mai erau singurele cetăți fortificate rămase în Iuda.
Poporul calcă legământul în privința robiei
8Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce regele Zedechia a încheiat un legământ cu tot poporul din Ierusalim, prin care vestea eliberarea robilor. 9Fiecare trebuia să‑și elibereze robul și roaba, evreu sau evreică. Nimeni nu mai avea voie să țină pe fratele său iudeu în robie. 10Toți conducătorii și întregul popor care a intrat în legământ au acceptat fiecare să‑și elibereze robul și roaba și să nu‑i mai țină în robie. Ei au ascultat și le‑au dat drumul. 11Dar mai târziu s‑au răzgândit, au adus înapoi robii și roabele pe care îi lăsaseră liberi și i‑au forțat să le fie iarăși robi și roabe.
12Atunci Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 13„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu am încheiat un legământ cu părinții voștri în ziua când i‑am scos din țara Egiptului, din casa robilor, și le‑am zis: 14‘După șapte ani, fiecare din voi să îl lase să plece liber pe fratele său evreu, care i se vinde lui ca rob. Șase ani să‑ți slujească, după care să‑l eliberezi!’14 Vezi Deut. 15:12. Însă părinții voștri nu M‑au ascultat și nu și‑au plecat urechea la ce le‑am spus. 15Nu demult, voi v‑ați întors și ați făcut ce este drept în ochii Mei, fiecare dintre voi vestind eliberarea semenului său și încheind un legământ înaintea Mea în Casa peste care este chemat Numele Meu. 16Dar acum, v‑ați răzgândit și astfel Mi‑ați batjocorit Numele. Fiecare dintre voi și‑a luat înapoi robul și roaba pe care îi lăsase liberi, în voia lor, și i‑ați forțat să devină iarăși robii și roabele voastre.»
17De aceea, așa vorbește Domnul: «Pentru că nu M‑ați ascultat și nu ați vestit eliberarea pentru fratele și pentru semenul vostru, iată, vestesc și Eu împotriva voastră ‘eliberarea’, zice Domnul, ‘eliberarea’ sabiei, a molimei și a foametei. Vă voi face o pricină de groază pentru toate regatele pământului. 18Oamenilor care au încălcat legământul Meu și care n‑au împlinit cuvintele legământului pe care l‑au încheiat înaintea Mea, le voi face întocmai ca vițelului pe care l‑au tăiat în două și au trecut printre cele două jumătăți ale lui. 19Pe conducătorii lui Iuda și ai Ierusalimului, pe demnitari, pe preoți și pe toți cei din poporul țării care au trecut printre cele două părți ale vițelului, 20îi voi da în mâna dușmanilor lor și a celor ce caută să le ia viața. Cadavrele lor vor deveni mâncare pentru păsările cerului și pentru fiarele pământului.
21Pe Zedechia, regele lui Iuda, și pe conducătorii lui îi voi da în mâna dușmanilor lor, în mâna celor ce caută să le ia viața, în mâna oștirii împăratului Babilonului, care s‑a retras de la voi. 22Iată, voi da poruncă, zice Domnul, și‑i voi aduce înapoi la cetatea aceasta. Se vor lupta împotriva ei, o vor cuceri și îi vor da foc. Voi preface cetățile lui Iuda într‑o pustie lipsită de locuitori.»“
Warning to Zedekiah
1While Nebuchadnezzar king of Babylon and all his army and all the kingdoms and peoples in the empire he ruled were fighting against Jerusalem and all its surrounding towns, this word came to Jeremiah from the Lord: 2“This is what the Lord, the God of Israel, says: Go to Zedekiah king of Judah and tell him, ‘This is what the Lord says: I am about to give this city into the hands of the king of Babylon, and he will burn it down. 3You will not escape from his grasp but will surely be captured and given into his hands. You will see the king of Babylon with your own eyes, and he will speak with you face to face. And you will go to Babylon.
4“ ‘Yet hear the Lord’s promise to you, Zedekiah king of Judah. This is what the Lord says concerning you: You will not die by the sword; 5you will die peacefully. As people made a funeral fire in honor of your predecessors, the kings who ruled before you, so they will make a fire in your honor and lament, “Alas, master!” I myself make this promise, declares the Lord.’ ”
6Then Jeremiah the prophet told all this to Zedekiah king of Judah, in Jerusalem, 7while the army of the king of Babylon was fighting against Jerusalem and the other cities of Judah that were still holding out—Lachish and Azekah. These were the only fortified cities left in Judah.
Freedom for Slaves
8The word came to Jeremiah from the Lord after King Zedekiah had made a covenant with all the people in Jerusalem to proclaim freedom for the slaves. 9Everyone was to free their Hebrew slaves, both male and female; no one was to hold a fellow Hebrew in bondage. 10So all the officials and people who entered into this covenant agreed that they would free their male and female slaves and no longer hold them in bondage. They agreed, and set them free. 11But afterward they changed their minds and took back the slaves they had freed and enslaved them again.
12Then the word of the Lord came to Jeremiah: 13“This is what the Lord, the God of Israel, says: I made a covenant with your ancestors when I brought them out of Egypt, out of the land of slavery. I said, 14‘Every seventh year each of you must free any fellow Hebrews who have sold themselves to you. After they have served you six years, you must let them go free.’34:14 Deut. 15:12 Your ancestors, however, did not listen to me or pay attention to me. 15Recently you repented and did what is right in my sight: Each of you proclaimed freedom to your own people. You even made a covenant before me in the house that bears my Name. 16But now you have turned around and profaned my name; each of you has taken back the male and female slaves you had set free to go where they wished. You have forced them to become your slaves again.
17“Therefore this is what the Lord says: You have not obeyed me; you have not proclaimed freedom to your own people. So I now proclaim ‘freedom’ for you, declares the Lord—‘freedom’ to fall by the sword, plague and famine. I will make you abhorrent to all the kingdoms of the earth. 18Those who have violated my covenant and have not fulfilled the terms of the covenant they made before me, I will treat like the calf they cut in two and then walked between its pieces. 19The leaders of Judah and Jerusalem, the court officials, the priests and all the people of the land who walked between the pieces of the calf, 20I will deliver into the hands of their enemies who want to kill them. Their dead bodies will become food for the birds and the wild animals.
21“I will deliver Zedekiah king of Judah and his officials into the hands of their enemies who want to kill them, to the army of the king of Babylon, which has withdrawn from you. 22I am going to give the order, declares the Lord, and I will bring them back to this city. They will fight against it, take it and burn it down. And I will lay waste the towns of Judah so no one can live there.”
