Restaurarea este promisă încă o dată
1În timp ce Ieremia era încă închis în curtea temniței, Cuvântul Domnului i‑a vorbit a doua oară, zicând: 2„Așa vorbește Domnul, Cel Care a făcut pământul, Domnul, Care l‑a întocmit ca să‑l statornicească, al Cărui Nume este Domnul: 3«Cheamă‑Mă și‑ți voi răspunde! Îți voi face cunoscute lucruri mari, lucruri neînțelese, pe care nu le știi.» 4Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre casele acestei cetăți și despre palatele regilor lui Iuda, pe care ei le dărâmă ca să slujească drept apărare împotriva rampelor de asalt și împotriva sabiei 5când vor înainta să lupte împotriva caldeenilor, și care se vor umple de cadavrele celor pe care îi voi lovi în mânia și în furia Mea, deoarece, din cauza răutății lor, Îmi voi ascunde fața de cetatea aceasta: 6«Iată, le voi aduce vindecare și sănătate. Eu îi voi vindeca și îi voi face să descopere belșug de pace și credincioșie. 7Îi voi aduce înapoi pe captivii lui Iuda și pe captivii lui Israel și îi voi așeza iarăși ca odinioară. 8Îi voi curăți de toată nelegiuirea pe care au săvârșit‑o împotriva Mea și le voi ierta toate nelegiuirile prin care au păcătuit și s‑au răzvrătit împotriva Mea. 9Atunci Ierusalimul va fi pentru Mine un nume care‑Mi va aduce bucurie, un motiv de laudă și onoare înaintea tuturor neamurilor pământului, care vor auzi toate lucrurile bune pe care le‑am făcut pentru el. Ele se vor înfricoșa și vor fi uimite de toată fericirea și pacea pe care i‑o voi da.»“
10Așa vorbește Domnul: „În locul acesta, despre care ziceți că este pustiu, în care nu mai sunt nici oameni, nici animale, în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, devastate, lipsite de oameni, fără locuitori și fără animale, se vor auzi din nou 11strigăte de bucurie și strigăte de veselie, glasul mirelui și al miresei, precum și glasul celor ce aduc jertfe de mulțumire în Casa Domnului, zicând:
«Mulțumiți Domnului Oștirilor,
căci Domnul este bun,
căci în veac ține îndurarea Lui!»
Fiindcă îi voi aduce înapoi pe cei luați captivi din țară și vor fi ca la început, zice Domnul.“
12Așa vorbește Domnul Oștirilor: „În locul acesta pustiu, fără oameni și fără animale și în toate cetățile lui, vor exista iarăși pășuni pentru păstori, unde să‑și odihnească turmele. 13În cetățile de la munte și în cetățile din zona deluroasă13 Vezi nota de la 17:26., în cetățile din Neghev13 Vezi nota de la 13:19. și în teritoriul lui Beniamin, în împrejurimile Ierusalimului și în cetățile din Iuda, turmele vor trece iarăși prin mâinile celor ce le numără, zice Domnul.
14Iată, vin zile, zice Domnul, când voi împlini promisiunea cea bună pe care am făcut‑o Casei lui Israel și Casei lui Iuda.
15În zilele acelea și în vremea aceea
voi face să‑i răsară lui David un Vlăstar drept,
Care va face judecată și dreptate în țară.
16În zilele acelea, Iuda va fi izbăvit
și Ierusalimul va locui în siguranță.
Acesta este numele cu care o vor chema:
«Domnul – Dreptatea noastră».
17Căci așa vorbește Domnul: «David nu va fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea pe tronul Casei lui Israel. 18Nici preoții leviți nu vor fi lipsiți înaintea Mea de un urmaș care să aducă arderi‑de‑tot, să ardă tămâie și daruri de mâncare și să aducă jertfe în fiecare zi.»“
19Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 20„Așa vorbește Domnul: «Dacă veți putea rupe legământul Meu cu ziua și legământul Meu cu noaptea, astfel încât ziua și noaptea să nu mai fie la vremea lor, 21atunci se va putea rupe și legământul Meu cu David, robul Meu, așa încât să nu mai aibă fii care să domnească pe tronul lui, și legământul Meu cu preoții leviți, slujitorii Mei. 22Ca oștirea cerurilor, care nu se poate număra, și ca nisipul mării, care nu se poate măsura, așa voi înmulți sămânța22 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui David, robul Meu, și a leviților, care slujesc înaintea Mea.»“
23Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 24„N‑ai băgat de seamă că poporul acesta zice: «Domnul a lepădat cele două clanuri24 Se referă fie la cele două regate, Israel și Iuda, fie la cele două familii, regală și levitică. pe care le‑a ales!»? Astfel, ei Îmi disprețuiesc poporul și nu‑l mai consideră a fi un neam.“
25Așa vorbește Domnul: „Dacă n‑ar fi existat legământul Meu cu ziua și cu noaptea și n‑aș fi rânduit legi cerurilor și pământului, 26atunci aș fi respins și sămânța lui Iacov și a lui David, robul Meu, și n‑aș fi luat din sămânța lui conducători peste urmașii26 Lit.: sămânța. lui Avraam, Isaac și Iacov. Eu însă le voi aduce înapoi captivii și voi avea milă de ei.“
Ang mga Saad sa Pagpanalangin
1Samtang gipriso pa si Jeremias sulod sa hawanan sa mga guwardya sa palasyo, may gisulti ang Ginoo kaniya sa ikaduhang higayon. 2Mao kini ang gisulti sa Ginoo nga naghimo ug nagpahimutang sa kalibotan—Ginoo ang iyang ngalan:
3“Panawag kanako kay tubagon ko ikaw. Ipadayag ko kanimo ang katingalahan ug sekretong mga butang nga wala mo pa masayri. 4Kay ako, ang Ginoo, ang Dios sa Israel nagaingon: Gipangguba ninyo ang mga balay sa Jerusalem ug ang palasyo sa hari sa Juda aron himuong depensa batok sa pagsulong sa mga kaaway. 5Walay kapuslanan ang pagsukol sa mga taga-Babilonia. Mapuno lang ang siyudad sa mga patayng lawas sa mga tawo nga akong laglagon tungod sa akong labihan nga kasuko kaninyo. Isalikway ko kini nga siyudad tungod sa labihan nga kadaotan niini.
6“Apan moabot ang panahon nga ayohon ko kini nga siyudad ug ang mga lumulupyo niini. Unya magkinabuhi sila nga mauswagon ug malinawon. 7Pabalikon ko ang mga taga-Israel ug mga taga-Juda sa ilang yuta,33:7 Pabalikon… sa ilang yuta: o, Ibalik ko ang maayo nga kahimtang sa mga taga-Israel ug mga taga-Juda. ug pabarogon ko pag-usab ang ilang mga lungsod ug ibalik sa ilang kahimtang sa una. 8Hinloan ko sila ug pasayloon sa tanang kalapasan ug sala nga ilang nahimo batok kanako. 9Kon mahitabo na kini, ang siyudad sa Jerusalem mohatag kanakog kadungganan, kalipay, ug pagdayeg. Ug ang kanasoran sa kalibotan mangurog sa kahadlok inigkadungog nila sa mga maayong butang nga ako unyang pagahimuon niini nga siyudad, ug sa kauswagan ug kalinaw nga ihatag ko unya niini.”
10Nagpadayon ang Ginoo sa pag-ingon, “Nagaingon kamo nga awaaw ang Juda ug Jerusalem ug wala nay mga tawo ug mga mananap nga nagpuyo niini. Apan moabot ang adlaw nga madungog na usab dinhi niining dapita 11ang mga kalipay ug kasadya. Madungog ang paglipay sa bag-ong kasal ug sa mga tawo nga nagadalag mga halad sa pagpasalamat ngadto sa templo sa Ginoo. Moingon sila, ‘Pasalamati ninyo ang Ginoo nga Makagagahom, kay maayo kaayo siya. Ang iyang gugma walay kataposan. Oo, maglipay ang mga tawo kay ibalik ko ang kanhing maayong kahimtang niini nga yuta.’ Ako, ang Ginoo, ang nagaingon niini.”
12Mipadayon pag-ingon ang Ginoo nga Makagagahom, “Niining awaaw nga yuta nga walay mga tawo ug kahayopan, aduna na unyay mga sabsabanan sa tanang mga lungsod diin dad-on sa mga magbalantay ang ilang mga karnero. 13Modaghan pag-usab ang ilang mga kahayopan diha sa mga lungsod nga anaa sa mga bukid, sa kabungtoran sa kasadpan,33:13 kabungtoran sa kasadpan: sa Hebreo, Shefela. sa Negev, sa kayutaan ni Benjamin, sa mga baryo sa palibot sa Jerusalem, ug sa mga lungsod sa Juda. Ako, ang Ginoo, ang nagaingon niini.”
14“Moabot ang panahon nga tumanon ko ang tanang kaayohan nga gisaad ko sa katawhan sa Israel ug Juda. 15Nianang higayona, padumalahon ko ang usa ka matarong nga hari nga kaliwat ni David. Buhaton niya ang matarong ug husto diha sa tibuok yuta. 16Maluwas ang taga-Juda nianang higayona ug magkinabuhi nga malinawon ang taga-Jerusalem. Ang Jerusalem pagatawgon na nga, ‘Ang Ginoo mao ang nagahatag kanatog kaluwasan.33:16 kaluwasan: o, pagkamatarong.’ ”
17Nagpadayon sa pag-ingon ang Ginoo, “Kanunayng adunay kaliwat si David nga maghari sa katawhan sa Israel. 18Ug kanunay usab nga adunay mga pari nga mga kaliwat ni Levi nga magaalagad kanako ug maghalad sa mga halad nga sinunog, mga halad sa pagpasidungog sa Ginoo, ug uban pang mga halad.”
19Unya miingon ang Ginoo kang Jeremias, 20“Naghimo akog kasabotan sa adlaw ug sa gabii nga mogawas sila sa ilang husto nga panahon; ug kini nga kasabotan dili na mausab. 21Sama usab niana ang akong kasabotan kang David nga akong alagad—aduna siyay kaliwat nga magahari kanunay. Ingon usab niana ang mga pari nga kaliwat ni Levi, magpadayon sila sa pag-alagad kanako. 22Padaghanon ko ang mga kaliwat ni David ug ang akong mga alagad nga mga Levita. Himuon ko silang sama kadaghan sa mga bitoon sa langit ug sa balas sa baybayon nga dili maihap.”
23Nagaingon pa gayod ang Ginoo kang Jeremias, 24“Wala ka ba makamatikod sa gipanulti sa mga tawo bahin sa akong katawhan? Nagaingon sila, ‘Gisalikway sa Ginoo ang duha ka gingharian nga iyang pinili.’ Busa gitamay nila ang akong katawhan ug wala na nila kini isipa nga usa ka nasod. 25Apan nagaingon ako nga maingon nga dili na mausab ang akong kasabotan sa adlaw ug sa gabii ug ang akong mga balaod sa kinaiyahan nga nagagahom sa langit ug yuta, 26dili usab mausab ang akong kasabotan sa mga kaliwat ni Jacob ug kang David nga akong alagad. Magpili akog hari gikan sa mga kaliwat ni David nga modumala sa mga kaliwat ni Abraham, Isaac, ug Jacob. Kaloy-an ko ang akong katawhan, ug ibalik ko sila sa ilang yuta ug sa ilang maayong kahimtang.”
