Ieremia cumpără un teren
1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului în al zecelea an al lui Zedechia, regele lui Iuda, care era al optsprezecelea an al lui Nebucadnețar. 2În acea vreme, armata împăratului Babilonului asedia Ierusalimul, iar profetul Ieremia era închis în curtea temniței din palatul regelui lui Iuda, 3în care Zedechia, regele lui Iuda, îl închisese, zicând: „De ce profețești, zicând: «Așa vorbește Domnul: ‘Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului și el o va cuceri. 4Zedechia, regele lui Iuda, nu va scăpa din mâna caldeenilor, ci, cu siguranță, va fi dat în mâna împăratului Babilonului, căruia îi va vorbi față în față și pe care‑l va vedea cu propriii lui ochi. 5Acesta îl va duce pe Zedechia în Babilon, unde va rămâne până Îmi voi aduce aminte Eu de el, zice Domnul. Chiar dacă vă veți lupta împotriva caldeenilor, nu veți reuși.’»?“
6Ieremia a zis: „Cuvântul Domnului mi‑a vorbit astfel: 7«Hanamel, fiul unchiului tău Șalum, va veni la tine, zicând: ‘Cumpără terenul meu care este în Anatot, deoarece tu ai drept de răscumpărare ca să‑l cumperi.’»“
8Hanamel, fiul unchiului meu, a venit la mine în curtea temniței, după cuvântul Domnului, și mi‑a zis: „Cumpără, te rog, terenul meu care este în Anatot, în teritoriul lui Beniamin, căci tu ai drept de moștenire și de răscumpărare. Cumpără‑l tu!“
Am știut că acesta era Cuvântul Domnului, 9așa că am cumpărat de la Hanamel, fiul unchiului meu, terenul din Anatot și i‑am cântărit șaptesprezece șecheli9 Aproximativ 0,2 kg. de argint. 10Am semnat și pecetluit actul, am pus martori și am cântărit argintul pe talere. 11Am luat apoi actele de cumpărare, atât pe cel pecetluit, în care erau termenii și condițiile cumpărării, cât și pe cel nepecetluit, 12și i le‑am dat lui Baruc, fiul lui Neria, fiul lui Mahseia, înaintea ochilor vărului meu Hanamel, înaintea ochilor martorilor care au semnat actele de cumpărare și sub privirea tuturor iudeilor care se aflau în curtea temniței.
13Înaintea ochilor lor i‑am poruncit lui Baruc, zicând: 14„Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ia aceste documente, atât actul de cumpărare pecetluit, cât și pe cel nepecetluit, și pune‑le într‑un vas de pământ ca să se păstreze multă vreme!» 15Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Se vor mai cumpăra case, terenuri și vii în țara aceasta.»“
16După ce am dat actele de cumpărare a terenului lui Baruc, fiul lui Neria, m‑am rugat Domnului, zicând:
17„Ah, Stăpâne Doamne, Tu ai făcut cerurile și pământul prin puterea Ta cea mare și cu brațul Tău întins. Nimic nu este prea greu pentru Tine! 18Tu arăți îndurare la mii de generații, dar aduci pedeapsa pentru nelegiuirea părinților în sânul copiilor lor. Tu ești Dumnezeul cel Mare și Puternic, al Cărui Nume este Domnul Oștirilor. 19Sfaturile Tale sunt mărețe și faptele Tale sunt puternice. Ochii Tăi sunt deschiși asupra tuturor căilor fiilor omului, ca să dai fiecăruia după căile lui și după rodul faptelor lui. 20Tu ai făcut semne și minuni în țara Egiptului și le‑ai continuat până în ziua de azi, atât în Israel, cât și în întreaga lume, și Ți‑ai făcut un Nume așa cum este astăzi. 21L‑ai scos pe poporul Tău Israel din țara Egiptului cu semne și minuni, cu mână puternică, cu braț întins și cu o mare teamă. 22Tu le‑ai dat țara aceasta, pe care ai jurat părinților lor că le‑o vei da, țară în care curge lapte și miere. 23Ei au venit și au luat‑o în stăpânire, dar nu au ascultat de glasul Tău și n‑au păzit Legea Ta. Tot ce le porunciseși să facă, nu au făcut. Atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri.
24Iată cum se înalță rampe de asalt împotriva cetății ca să fie cucerită! Din cauza sabiei, a foametei și a molimei cetatea va cădea în mâinile caldeenilor, care o atacă. Ce ai spus Tu s‑a întâmplat, după cum vezi Tu Însuți. 25Stăpâne Doamne, Tu mi‑ai zis: «Cumpără‑ți cu argint un teren și pune martori!», dar iată că cetatea este dată în mâinile caldeenilor!“
26Atunci Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 27„Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva prea greu pentru Mine? 28De aceea, așa vorbește Domnul: «Dau cetatea aceasta în mâinile caldeenilor și în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și ei o vor cuceri. 29Caldeenii, care luptă împotriva acestei cetăți, vor intra, îi vor da foc și o vor arde. Vor arde toate casele pe acoperișul cărora poporul a ars tămâie pentru Baal și a turnat jertfe de băutură în cinstea altor dumnezei ca să Mă mânie. 30Căci fiii lui Israel și fiii lui Iuda au făcut numai rău în ochii Mei încă din tinerețea lor. Da, fiii lui Israel M‑au mâniat întruna prin lucrările mâinilor lor, zice Domnul. 31Căci cetatea aceasta n‑a încetat să‑Mi provoace mânia și furia, din ziua când au zidit‑o și până în ziua aceasta; prin urmare, o îndepărtez din fața Mea. 32Fiii lui Israel și fiii lui Iuda M‑au provocat la mânie prin tot răul pe care l‑au săvârșit, atât ei, cât și regii și conducătorii lor, preoții și profeții lor, oamenii din Iuda și locuitorii Ierusalimului. 33S‑au întors cu ceafa la Mine și nu cu fața. I‑am învățat dis‑de‑dimineaţă, dar ei nu au ascultat și nu au primit îndrumarea. 34Și‑au așezat spurcăciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu și au pângărit‑o. 35Au construit înălțimi lui Baal în valea Ben‑Hinom, ca să‑și treacă fiii și fiicele prin foc35 Sau: să‑și sacrifice fiii și fiicele în foc. în cinstea lui Moleh, lucru pe care Eu nu li l‑am poruncit și nici nu Mi‑a trecut prin minte că ei vor săvârși asemenea urâciuni ca să‑l facă pe Iuda să păcătuiască.»
36Acum însă, așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cetatea aceasta despre care voi ziceți că va fi dată în mâinile împăratului Babilonului prin sabie, foamete și molimă: 37«Iată, îi voi aduna din toate țările unde i‑am alungat în mânia, furia și înverșunarea Mea cea mare, îi voi aduce înapoi în locul acesta și‑i voi face să locuiască în siguranță. 38Ei vor fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul lor. 39Le voi da o singură inimă și o singură cale, ca să se teamă de Mine tot timpul, spre fericirea lor și a copiilor lor după ei. 40Voi încheia cu ei un legământ veșnic, potrivit căruia nu Mă voi opri din a le face bine. Voi pune în inima lor teama de Mine, ca să nu se mai îndepărteze de Mine. 41Mă voi bucura să le fac bine și îi voi planta cu adevărat în țara aceasta din toată inima și din tot sufletul Meu.»
42Căci așa vorbește Domnul: «După cum am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot așa voi aduce peste el tot binele pe care îl promit. 43Se vor cumpăra din nou terenuri în țara aceasta despre care ziceți că a devenit o pustie fără oameni și fără animale, din cauză că a fost dată în mâinile caldeenilor. 44Se vor cumpăra din nou terenuri pe argint, se vor semna acte și se vor pecetlui cu martori în teritoriul lui Beniamin, în împrejurimile Ierusalimului, în cetățile lui Iuda, în cetățile de la munte, în cetățile din zona deluroasă44 Vezi nota de la 17:26. și în cetățile din Neghev44 Vezi nota de la 13:19., căci le voi aduce înapoi captivii, zice Domnul.»“
Jeremia kauft einen Acker
1Im 10. Regierungsjahr des judäischen Königs Zedekia empfing Jeremia eine Botschaft vom Herrn. Es war das 18. Regierungsjahr König Nebukadnezars, 2und das babylonische Heer belagerte damals gerade Jerusalem. Der Prophet Jeremia wurde im Wachhof beim Königspalast gefangen gehalten. 3Zedekia hatte ihn verhaften lassen, weil er immer wieder verkündet hatte: »So spricht der Herr: Ich gebe diese Stadt in die Gewalt des babylonischen Königs, er wird sie erobern. 4Auch König Zedekia entkommt ihm nicht, er wird Nebukadnezar ganz sicher in die Hände fallen. Dann wird er ihm Auge in Auge gegenüberstehen und ihm Rechenschaft ablegen müssen. 5Anschließend verschleppt man Zedekia nach Babylon, und dort wird er bleiben, bis ich, der Herr, mich wieder seiner annehme. Ihr könnt noch so sehr gegen die Babylonier kämpfen, ihr werdet doch nicht siegen!«
6Dort im Wachhof empfing Jeremia also eine Botschaft vom Herrn. Er selbst berichtet darüber:
Der Herr sprach zu mir: 7»Hanamel, der Sohn deines Onkels Schallum, wird zu dir kommen und dich auffordern, seinen Acker in Anatot zu kaufen, weil du als nächster Verwandter das Vorkaufsrecht hast.« 8Genau wie der Herr es angekündigt hatte, kam Hanamel zu mir in den Wachhof und sagte: »Ich muss meinen Acker verkaufen, der in Anatot im Gebiet von Benjamin liegt. Du bist der nächste Verwandte und hast das Vorkaufs- und Besitzrecht. Nimm den Acker, damit er unserer Sippe nicht verloren geht!«
Ich wusste, dass durch ihn der Herr zu mir sprach, 9darum kaufte ich Hanamel den Acker ab und gab ihm 17 Silberstücke dafür. 10Ich unterzeichnete den Kaufvertrag, ließ die Zeugen unterschreiben und versiegelte das Schriftstück. Die Silberstücke wog ich auf der Waage ab. 11-12In Gegenwart von Hanamel, der Zeugen, die den Vertrag beglaubigt hatten, und der anderen Judäer, die sich im Wachhof aufhielten, gab ich dann den versiegelten Vertrag und eine unversiegelte Abschrift Baruch, dem Sohn von Nerija und Enkel von Machseja. 13Ich befahl ihm:
14»So spricht der Herr, der allmächtige Gott Israels: Nimm diesen versiegelten Kaufvertrag und die offene Abschrift und bewahre sie in einem Tonkrug auf, damit sie lange erhalten bleiben. 15Denn ich, der Herr, der allmächtige Gott Israels, verspreche: Es kommt die Zeit, in der man in diesem Land wieder Häuser, Äcker und Weinberge kaufen wird!«
Jeremias Gebet
16Nachdem ich den Kaufvertrag Baruch, dem Sohn von Nerija, übergeben hatte, betete ich:
17»Ach, Herr, mein Gott, durch deine starke Hand und deine große Macht hast du den Himmel und die Erde geschaffen. Nichts ist dir unmöglich. 18Die Söhne strafst du für die Schuld ihrer Väter, aber Tausende von Generationen lässt du deine Liebe erfahren. Du bist groß und unüberwindlich; ›der Herr, der allmächtige Gott‹ wirst du genannt. 19Deine Gedanken sind weise, und alles, was du tust, zeigt deine unerschöpfliche Macht. Vor deinen Augen liegen die Wege aller Menschen offen da, du gibst jedem, was er für seine Taten verdient.
20Du hast damals in Ägypten Zeichen und Wunder vollbracht, und so tust du es noch immer an Israel und an allen Menschen. Darum ist dein Name heute in aller Welt bekannt. 21Du hast dein Volk Israel mit starker Hand aus Ägypten befreit, durch deine Wunder und die Zeichen deiner Macht hast du ihre Feinde in Angst und Schrecken versetzt. 22Deinem Volk gabst du dieses Land, das du schon ihren Vorfahren mit einem Eid versprochen hattest, ein Land, wo es selbst Milch und Honig im Überfluss gibt.
23Doch als unsere Vorfahren es betreten und in Besitz genommen hatten, hörten sie nicht mehr auf dich, ihren Gott, sie richteten sich nicht nach deinen Geboten, und was du ihnen sagtest, war ihnen völlig gleichgültig. Darum hast du nun das Unheil über sie hereinbrechen lassen. 24Schau, die Belagerungswälle reichen schon bis dicht an die Stadtmauer! Die Babylonier werden Jerusalem erobern, und wir halten ihrem Angriff nicht mehr stand, denn wir sind von Hunger und Seuchen geschwächt. Herr, sieh doch, es ist alles so gekommen, wie du es angedroht hast. 25Und obwohl die Stadt bald den Babyloniern in die Hände fallen wird, hast du, Herr, mein Gott, mir noch befohlen, den Acker zu kaufen und den Vertrag von Zeugen beglaubigen zu lassen!«
Gottes Antwort
26Da gab mir der Herr folgende Botschaft: 27»Ich bin der Herr, der Gott über alle Menschen. Nichts ist für mich unmöglich! 28Ihr werdet sehen: Ich liefere diese Stadt König Nebukadnezar und den Babyloniern aus. 29Noch belagern sie Jerusalem, doch dann werden sie es erobern und niederbrennen. Alle Häuser, auf deren Dächern man für Baal Räucheropfer darbrachte und anderen Göttern Trankopfer ausgoss, werden in Flammen aufgehen. Denn die Einwohner haben meinen Zorn damit herausgefordert.
30Die Israeliten und die Judäer haben von Anfang an nur das getan, was ich verabscheue, ständig haben sie mich, den Herrn, zornig gemacht. 31Schon als Jerusalem gegründet wurde, haben die Menschen dort mich bis aufs Äußerste gereizt, und so ist es bis heute geblieben! Darum lasse ich diese Stadt nun vom Erdboden verschwinden. 32Ja, mich haben sie herausgefordert mit ihrer Bosheit, die Könige und führenden Männer, die Priester, Propheten und das ganze Volk von Juda und Jerusalem. 33Sie haben mir den Rücken gekehrt und wollten nichts mehr von mir wissen. Obwohl ich ihnen immer wieder meine Weisungen gab, blieben sie unbelehrbar und weigerten sich, auf mich zu hören. 34Sogar im Tempel, der meinen Namen trägt, haben sie ihre abscheulichen Götzen aufgestellt und ihn so entweiht. 35Und nicht genug damit: Im Hinnomtal errichteten sie Opferstätten für Baal und verbrannten ihre Kinder als Opfer für den Gott Moloch. Niemals habe ich ihnen so etwas Abscheuliches befohlen, mit keinem Gedanken je daran gedacht, dass sie sich in so große Schuld verstricken sollten! Damit haben sie ganz Juda zur Sünde verführt.
36Ihr sagt: ›Jerusalem wird dem König von Babylonien in die Hände fallen, denn die Kämpfe, der Hunger und die Seuchen haben unseren Widerstand gebrochen.‹ Doch hört, was ich dieser Stadt verkünde, ich, der Herr und Gott Israels:
37Zwar zerstreue ich ihre Einwohner voll glühendem Zorn in ferne Länder, aber ich will sie von dort sammeln und wieder zurückbringen, damit sie hier in Ruhe und Frieden wohnen können. 38Sie sollen mein Volk sein, und ich will wieder ihr Gott sein. 39Dann werden sie nur ein Ziel haben: mich ihr Leben lang zu achten und zu ehren, denn ich selbst lege ihnen diesen Wunsch ins Herz. Darum wird es ihnen und ihren Nachkommen gut gehen.
40Ich will einen Bund mit ihnen schließen, der für alle Zeiten gilt: Nie werde ich aufhören, ihnen Gutes zu tun. Ich gebe ihnen Ehrfurcht vor mir, damit sie sich nie mehr von mir abwenden. 41Es wird mir Freude bereiten, ihnen Gutes zu tun, und wenn ich sie wieder in diesem Land wohnen lasse32,41 Wörtlich: einpflanze. – Vgl. Kapitel 24,6; 31,28; 42,10., dann tue ich dies von ganzem Herzen und bleibe auch dabei. 42Ich, der Herr, verspreche: Ich lasse all das Gute eintreffen, das ich diesem Volk angekündigt habe, so wie ich auch das schreckliche Unheil über sie hereinbrechen ließ. 43Jetzt klagt ihr noch: ›Unser Land wird verwüstet und bald von Menschen und Tieren verlassen sein, denn es fällt den Babyloniern in die Hände.‹ Doch ich sage euch: Man wird im ganzen Land wieder Felder kaufen 44und verkaufen, den Preis aushandeln und Verträge abschließen, sie von Zeugen bestätigen lassen und versiegeln: im Stammesgebiet von Benjamin, in den Dörfern um Jerusalem, in den Städten Judas und des Berglandes, in den Städten des Hügellandes im Westen und der Wüste Negev im Süden. Ich, der Herr, werde das Schicksal meines Volkes wieder zum Guten wenden. Mein Wort gilt!«
