Noul legământ
1„În vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor clanurilor lui Israel, iar ei vor fi poporul Meu.“
2Așa vorbește Domnul:
„Poporul care a scăpat de sabie
a găsit bunăvoință în pustie.
Eu voi veni și îi voi da odihnă lui Israel.“
3Domnul i S‑a arătat de departe3 Sau: demult., zicându‑i:
„Te iubesc cu o iubire veșnică;
de aceea Îmi păstrez îndurarea față de tine!
4Te voi zidi din nou
și vei fi rezidită, fecioară Israel!
Te voi împodobi iarăși cu tamburine
și vei ieși la dans cu cei ce te înveselesc.
5Vei planta iarăși vii
pe dealurile Samariei,
iar cei ce le vor planta
se vor bucura de roadele lor,
6căci vine ziua când străjerii vor proclama
pe muntele lui Efraim astfel:
«Haideți să ne suim la Sion,
la Domnul, Dumnezeul nostru!»“
7Așa vorbește Domnul:
„Strigați de bucurie pentru Iacov!
Chiuiți de veselie pentru cel ce este fruntea neamurilor!
Faceți‑vă auziți, cântați laude și ziceți:
«Izbăvește, Doamne, pe poporul Tău,
pe rămășița lui Israel!»
8Iată, îi voi aduce înapoi din țara de nord
și îi voi aduna de la marginile pământului.
Între ei va fi și orbul și șchiopul,
și femeia însărcinată și cea în durerile nașterii.
O mare adunare se va întoarce.
9Vor veni plângând
și îi voi duce în mijlocul rugăciunilor lor.
Îi voi conduce la pâraie9 Lit.: ueduri; Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. de apă
și pe o cale dreaptă,
pe care nu se vor împiedica,
căci Eu sunt Tatăl lui Israel
și Efraim este întâiul Meu născut.
10Ascultați Cuvântul Domnului, neamuri,
și vestiți‑l în insulele de departe!
«Cel Ce l‑a risipit pe Israel îl va aduna
și Își va păzi turma ca un păstor!»
11Căci Domnul îl va răscumpăra pe Iacov
și îl va elibera din mâna unuia mai puternic decât el.
12Atunci vor veni și vor chiui de veselie pe înălțimile Sionului;
ei vor alerga la bunătățile Domnului:
la grâne, la must, la ulei,
la miei și la viței.
Sufletul lor va fi ca o grădină bine udată
și nu se vor mai osteni.
13Atunci fecioarele se vor veseli la dans,
iar tinerii și bătrânii la fel.
Le voi preface bocetul în veselie
și îi voi mângâia și le voi da bucurie,
după durerea lor.
14Voi sătura cu grăsime sufletul preoților,
iar poporul Meu se va sătura cu bunătatea Mea,
zice Domnul.“
15Așa vorbește Domnul:
„Un glas a fost auzit în Rama,
bocet și plânset mult.
Rahela își plânge copiii
și nu vrea să fie mângâiată pentru copiii ei,
căci ei nu mai sunt.“
16Așa vorbește Domnul:
„Oprește‑ți plânsul
și lacrimile din ochi,
căci munca îți va fi răsplătită,
zice Domnul;
ei se vor întoarce din țara dușmanului.
17Există speranță pentru viitorul tău,
zice Domnul.
Fiii tăi se vor întoarce în teritoriul lor.
18L‑am auzit într-adevăr pe Efraim văitându‑se:
«M‑ai disciplinat ca pe un vițel nedeprins la jug
și am fost disciplinat.
Întoarce‑mă Tu și mă voi întoarce,
căci Tu ești Domnul, Dumnezeul meu.
19După ce am rătăcit, m‑am căit;
ajungând să cunosc, mă bat pe coapsă.
Am fost făcut de rușine și umilit,
căci port disprețul tinereții mele.»
20Nu este Efraim fiul Meu cel scump,
copilul în care‑Mi găsesc plăcerea?
Căci deși vorbesc adesea împotriva lui,
tot Îmi aduc aminte de el.
Inima Îmi tânjește după el;
sigur voi avea milă de el,
zice Domnul.
21Ridică‑ți semne pe drum,
pune‑ți stâlpi
și ia seama la calea,
la drumul pe care‑l urmezi.
Întoarce‑te, fecioară Israel,
întoarce‑te în cetățile tale.
22Până când vei rătăci,
fiică necredincioasă?
Căci Domnul va crea un lucru nou în țară:
femeia va da târcoale22 Sensul ultimului vers este nesigur. Sau va proteja. bărbatului.“
23Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Când le voi aduce înapoi captivii, cei din țara și din cetățile lui Iuda vor zice iarăși aceste cuvinte: «Domnul să te binecuvânteze, locuință a dreptății, munte sfânt!» 24Oamenii vor locui împreună în Iuda și în toate cetățile ei, atât plugarii, cât și cei ce le pasc turmele, 25căci voi sătura cu apă sufletul însetat și voi îndestula orice suflet flămând.“
26La aceste lucruri m‑am trezit și am privit în jur. Somnul îmi fusese plăcut.
27„Iată, vin zile, zice Domnul, când voi însămânța Casa lui Israel și Casa lui Iuda cu o sămânță de oameni și o sămânță de animale. 28Așa cum am vegheat asupra lor ca să‑i smulg, să‑i tai, să‑i dărâm, să‑i nimicesc și să le fac rău, tot așa voi veghea asupra lor ca să‑i zidesc și să‑i plantez, zice Domnul. 29În zilele acelea nu se va mai zice:
«Părinții au mâncat struguri necopți
și copiilor li s‑au tocit dinții»,
30ci fiecare va muri pentru propria lui nelegiuire. Fiecărui om care va mânca struguri necopți i se vor toci dinții.“
Noul legământ
31„Iată, vin zile, zice Domnul,
când voi încheia cu Casa lui Israel
și cu Casa lui Iuda
un nou legământ,
32nu ca legământul
pe care l‑am încheiat cu strămoșii lor,
în ziua când i‑am luat de mână
ca să‑i scot din țara Egiptului,
legământ pe care l‑au rupt,
cu toate că le eram Stăpân32 Sau: cu toate că le eram Soț.,
zice Domnul.
33Ci acesta este legământul
pe care‑l voi încheia cu Casa lui Israel,
după acele zile, zice Domnul:
voi pune Legea Mea înăuntrul lor
și o voi scrie în inimile lor.
Eu voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu.
34Și niciunul nu va mai învăța pe semenul
sau pe fratele său, zicând:
«Cunoaște‑L pe Domnul!»,
pentru că toți Mă vor cunoaște,
de la cel mai mic până la cel mai mare,
zice Domnul,
căci le voi ierta nelegiuirea
și nu‑Mi voi mai aminti de păcatul lor.“
35Așa vorbește Domnul,
Cel Care a pus soarele
să lumineze ziua,
Cel Care a rânduit luna și stelele
să lumineze noaptea,
Cel Care stârnește marea
și face să‑i urle valurile,
– Domnul Oștirilor este Numele Său:
36„Dacă vor dispărea aceste hotărâri dinaintea Mea,
zice Domnul,
atunci și sămânța36 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui Israel va înceta pe vecie
să mai fie un neam înaintea Mea!“
37Așa vorbește Domnul:
„Dacă cerurile de sus vor putea fi măsurate
și temeliile de jos ale pământului vor putea fi cercetate,
atunci voi lepăda și Eu întregul neam al lui Israel
pentru tot ce a făcut, zice Domnul.
38Iată, vin zile, zice Domnul, când cetatea aceasta va fi rezidită pentru Domnul, de la Turnul lui Hananel până la Poarta Unghiului. 39Frânghia de măsurat va trece pe dinaintea ei până la dealul Gareb și apoi se va întoarce spre Goa. 40Toată valea, unde sunt aruncate cadavrele și cenușa și toate terenurile până la uedul40 Vale sau albie de râu secată, din ținuturile aride, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. Chidron, până la unghiul Porții Cailor, spre răsărit, vor fi dedicate Domnului. Cetatea nu va mai fi niciodată nimicită sau dărâmată.“
1«En aquel tiempo —afirma el Señor— seré el Dios de todas las familias de Israel, y ellos serán mi pueblo».
2Así dice el Señor:
«El pueblo que escapó de la espada
ha hallado gracia en el desierto;
Israel va en busca de su reposo».
3Hace mucho tiempo31:3 Hace mucho tiempo. Alt. Desde lejos. se me apareció el Señor y me dijo:
«Con amor eterno te he amado;
por eso te sigo con fidelidad,
4oh virginal Israel.
Te edificaré de nuevo;
¡sí, serás reedificada!
De nuevo tomarás panderetas
y saldrás a bailar con alegría.
5Volverás a plantar viñedos
en las colinas de Samaria,
y quienes los planten
gozarán de sus frutos
6Vendrá un día en que los centinelas
gritarán por las colinas de Efraín:
“¡Venid, subamos a Sión,
al monte del Señor, nuestro Dios!”»
7Así dice el Señor:
«Cantad jubilosos en honor de Jacob;
gritad de alegría por la mejor de las naciones.
Haced oír vuestras alabanzas y clamad:
“Salva, Señor, a tu pueblo;
salva al remanente de Israel”.
8Yo los traeré del país del norte;
los reuniré de los confines de la tierra.
¡Volverá una gran multitud!
Entre ellos vendrán ciegos y cojos,
embarazadas y parturientas.
9Entre llantos vendrán,
y entre consuelos los conduciré.
Los guiaré a corrientes de agua
por un camino llano
en el que no tropezarán.
Yo soy el padre de Israel;
mi primogénito es Efraín.
10»Naciones, escuchad la palabra del Señor,
y anunciad en las costas más lejanas:
“El que dispersó a Israel lo reunirá;
lo cuidará como un pastor a su rebaño”.
11Porque el Señor rescató a Jacob;
lo redimió de una mano más poderosa.
12Vendrán y cantarán jubilosos en las alturas de Sión;
disfrutarán de las bondades del Señor:
el trigo, el vino nuevo y el aceite,
las crías de las ovejas y las vacas.
Serán como un jardín bien regado,
y no volverán a desmayar.
13Entonces las jóvenes danzarán con alegría,
y los jóvenes junto con los ancianos.
Convertiré su duelo en gozo, y los consolaré;
transformaré su dolor en alegría.
14Colmaré de abundancia a los sacerdotes,
y saciaré con mis bienes a mi pueblo»,
afirma el Señor.
15Así dice el Señor:
«Se oye un grito en Ramá,
lamentos y amargo llanto.
Es Raquel, que llora por sus hijos
y no quiere ser consolada;
¡sus hijos ya no existen!»
16Así dice el Señor:
«Reprime tu llanto,
las lágrimas de tus ojos,
pues tus obras tendrán su recompensa:
tus hijos volverán del país enemigo
—afirma el Señor—.
17Se vislumbra esperanza en tu futuro:
tus hijos volverán a su patria
—afirma el Señor—.
18»Por cierto, he escuchado el lamento de Efraín:
“Me has escarmentado como a un ternero sin domar,
y he aceptado tu corrección.
Hazme volver, y seré restaurado;
porque tú, mi Dios, eres el Señor.
19Yo me aparté, pero me arrepentí;
al comprenderlo me di golpes de pecho.31:19 de pecho. Lit. en el muslo.
Me siento avergonzado y humillado
porque cargo con el oprobio de mi juventud”.
20»¿Acaso no es Efraín mi hijo amado?
¿Acaso no es mi niño preferido?
Cada vez que lo reprendo,
vuelvo a acordarme de él.
Por él mi corazón se conmueve;
por él siento mucha compasión
—afirma el Señor—.
21»Ponte señales en el camino,
coloca marcas por donde pasaste,
fíjate bien en el sendero.
¡Vuelve, virginal Israel;
vuelve a tus ciudades!
22¿Hasta cuándo andarás errante,
hija infiel?
El Señor creará algo nuevo en la tierra,
la mujer regresará a su esposo».31:22 regresará a su esposo. Frase de difícil traducción.
23Así dice el Señor Todopoderoso, el Dios de Israel: «Cuando yo cambie su suerte, en la tierra de Judá y en sus ciudades volverá a decirse:
»“Monte santo, morada de justicia:
¡que el Señor te bendiga!”
24Allí habitarán juntos Judá y todas sus ciudades, los agricultores y los pastores de rebaños. 25Daré de beber a los sedientos y saciaré a los que estén agotados».
26En ese momento me desperté, y abrí los ojos. Había tenido un sueño agradable.
27«Vienen días —afirma el Señor— en que con la simiente de hombres y de animales sembraré el pueblo de Israel y la tribu de Judá. 28Y así como he estado vigilándolos para arrancar y derribar, para destruir y demoler, y para traer calamidad, así también habré de vigilarlos para construir y plantar —afirma el Señor—. 29En aquellos días no volverá a decirse:
»“Los padres comieron uvas agrias,
y a los hijos les dio dentera”.
30Al contrario, al que coma uvas agrias le dará dentera, es decir, que cada uno morirá por su propia iniquidad.
31»Vienen días —afirma el Señor— en que haré un nuevo pacto con el pueblo de Israel y con la tribu de Judá. 32No será un pacto como el que hice con sus antepasados el día en que los tomé de la mano y los saqué de Egipto, ya que ellos lo quebrantaron a pesar de que yo era su esposo —afirma el Señor—.
33»Este es el pacto que después de aquel tiempo haré con el pueblo de Israel —afirma el Señor—: Pondré mi ley en su mente, y la escribiré en su corazón. Yo seré su Dios, y ellos serán mi pueblo. 34Ya no tendrá nadie que enseñar a su prójimo, ni dirá nadie a su hermano: “¡Conoce al Señor!”, porque todos, desde el más pequeño hasta el más grande, me conocerán —afirma el Señor—. Yo les perdonaré su iniquidad, y nunca más me acordaré de sus pecados».
35Así dice el Señor,
cuyo nombre es el Señor Todopoderoso,
quien estableció el sol para alumbrar el día,
y la luna y las estrellas para alumbrar la noche,
y agita el mar para que rujan sus olas:
36«Si alguna vez fallaran estas leyes
—afirma el Señor—,
entonces la descendencia de Israel
ya nunca más sería mi nación especial».
37Así dice el Señor:
«Si se pudieran medir los cielos en lo alto,
y en lo bajo explorar los cimientos de la tierra,
entonces yo rechazaría a la descendencia de Israel
por todo lo que ha hecho
—afirma el Señor—.
38»Vienen días —afirma el Señor—, en que la ciudad del Señor será reconstruida, desde la torre de Jananel hasta la puerta de la Esquina. 39El cordel para medir se extenderá en línea recta, desde allí hasta la colina de Gareb, y luego girará hacia Goa. 40Y todo el valle donde se arrojan los cadáveres y las cenizas, y todos los campos, hasta el arroyo de Cedrón y hasta la puerta de los Caballos, en la esquina oriental, estarán consagrados al Señor. ¡Nunca más la ciudad será arrancada ni derribada!»
