Nouă Traducere În Limba Română

Ieremia 31

Noul legământ

1„În vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor clanurilor lui Israel, iar ei vor fi poporul Meu.“

„Aşa vorbeşte Domnul:

«Poporul care a scăpat de sabie
    a găsit milă în pustie.
        Eu voi veni şi îi voi da odihnă lui Israel.»“

Domnul i[a] S-a arătat de departe[b], zicându-i:

«Te iubesc cu o iubire veşnică;
    de aceea Îmi păstrez îndurarea faţă de tine!
Te voi zidi din nou
    şi vei fi rezidită, fecioară Israel!
Te voi împodobi iarăşi cu tamburine
    şi vei ieşi la dans cu cei ce te înveselesc.
Vei planta iarăşi vii
    pe dealurile Samariei,
iar cei ce le vor planta
    se vor bucura de roadele lor,
căci vine ziua când străjerii vor proclama
    pe muntele lui Efraim astfel:
‘Haideţi să ne suim la Sion,
    la Domnul, Dumnezeul nostru!’»“

„Aşa vorbeşte Domnul:

«Strigaţi de bucurie pentru Iacov!
    Chiuiţi de veselie pentru cel ce este fruntea neamurilor!
        Faceţi-vă auziţi, cântaţi laude şi ziceţi:
‘Izbăveşte, Doamne, pe poporul Tău,
    pe rămăşiţa lui Israel!’
Îi voi aduce înapoi din ţara de nord
    şi îi voi aduna de la marginile pământului.
Între ei va fi şi orbul şi şchiopul,
    şi femeia însărcinată şi cea în durerile naşterii.
        O mare mulţime se va întoarce.
Vor veni plângând
    şi îi voi duce în mijlocul rugăciunilor lor.
Îi voi conduce la râuri de apă
    şi pe o cale netedă, pe care nu se vor împiedica,
căci Eu sunt Tatăl lui Israel
    şi Efraim este întâiul Meu născut.»“

10 „Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri,
    şi vestiţi-l în ostroavele de departe!
Spuneţi: «Cel Ce l-a risipit pe Israel îl va aduna
    şi Îşi va păzi turma ca un păstor!»
11 Căci Domnul îl va răscumpăra pe Iacov
    şi îl va elibera din mâna unuia mai puternic decât el.
12 Atunci vor veni şi vor chiui de bucurie pe înălţimile Sionului;
    ei vor alerga la bunătăţile Domnului:
la grâne, la must, la ulei,
    la miei şi la viţei.
Sufletul le va fi ca o grădină bine udată
    şi nu se vor mai întrista.
13 Atunci fecioarele se vor veseli la dans,
    iar tinerii şi bătrânii la fel.
Le voi preface jalea în veselie
    şi în locul întristărilor le voi da mângâiere şi bucurie.
14 Voi sătura cu grăsime sufletul preoţilor,
    iar poporul Meu se va sătura cu bunătatea Mea, zice Domnul

15 „Aşa vorbeşte Domnul:

«Un ţipăt a fost auzit în Rama,
    bocet şi plânset mult.
Rahela îşi plânge copiii
    şi nu vrea să fie mângâiată pentru copiii ei, căci ei nu mai sunt.»“

16 „Aşa vorbeşte Domnul:

«Opreşte-ţi plânsul
    şi lacrimile din ochi,
căci munca îţi va fi răsplătită, zice Domnul;
    ei se vor întoarce din ţara duşmanului.
17 Există nădejde pentru viitorul tău, zice Domnul.
    Fiii tăi se vor întoarce în ţara lor.»

18 L-am auzit într-adevăr pe Efraim văitându-se:
    «M-ai disciplinat ca pe un viţel nedeprins la jug
        şi am fost disciplinat.
Întoarce-mă Tu şi mă voi întoarce,
    căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu.
19 După ce am rătăcit,
    m-am căit;
ajungând să cunosc,
    mă bat pe coapsă.
Am fost făcut de ruşine şi umilit,
    căci port dispreţul tinereţii mele.»
20 Nu este Efraim fiul Meu cel scump,
    copilul în care Îmi găsesc plăcerea?
Căci deşi vorbesc adesea împotriva lui,
    tot Îmi aduc aminte de el.
Inima Îmi tânjeşte după el
    şi voi avea negreşit milă de el, zice Domnul.“

21 „Pune-ţi semne pe drum,
    pune-ţi stâlpi
şi ia seama la calea,
    la drumul pe care-l urmezi.
Întoarce-te, fecioară Israel,
    întoarce-te în cetăţile tale.
22 Până când vei rătăci,
    fiică necredincioasă?
Căci Domnul va crea un lucru nou în ţară:
    o femeie va înconjura[c] un bărbat.“

23 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Când le voi aduce înapoi captivii, cei din ţara şi din cetăţile lui Iuda vor zice iarăşi aceste cuvinte: ‘Domnul să te binecuvânteze, locuinţă a dreptăţii, munte sfânt!’ 24 Oamenii vor locui împreună în Iuda şi în toate cetăţile ei, atât plugarii, cât şi cei ce le pasc turmele, 25 căci voi sătura sufletul însetat şi voi îndestula orice suflet lihnit.»“

26 La aceste lucruri m-am trezit şi am privit în jur. Somnul îmi fusese plăcut.

27 „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi însămânţa Casa lui Israel şi Casa lui Iuda cu o sămânţă de oameni şi o sămânţă de animale. 28 Aşa cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor ca să-i zidesc şi să-i plantez, zice Domnul. 29 În zilele acelea nu se va mai zice:

«Părinţii au mâncat struguri acri
    şi copiilor li s-au strepezit dinţii»,

30 ci fiecare va muri pentru propria lui nelegiuire. Fiecărui om care va mânca struguri acri i se vor strepezi dinţii.“

31 „Iată, vin zile, zice Domnul,
    când voi încheia cu Casa lui Israel
şi cu Casa lui Iuda
    un nou legământ,
32 nu ca legământul
    pe care l-am încheiat cu strămoşii lor,
în ziua când i-am luat de mână
    ca să-i scot din ţara Egiptului,
legământ pe care l-au rupt,
    măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor,[d] zice Domnul.
33 Ci acesta este legământul pe care-l voi încheia cu Casa lui Israel,
    după acele zile, zice Domnul:
voi pune Legea Mea înăuntrul lor
    şi o voi scrie în inimile lor.
Eu voi fi Dumnezeul lor,
    iar ei vor fi poporul Meu.
34 Şi nici unul nu va mai învăţa pe semenul
    sau pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!»,
pentru că toţi Mă vor cunoaşte,
    de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul,
căci le voi ierta fărădelegea
    şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.“

35 „Aşa vorbeşte Domnul,

Cel Care a pus soarele
    să lumineze ziua,
Cel Care a rânduit luna şi stelele
    să lumineze noaptea,
Cel Care stârneşte marea
    şi face să-i urle valurile,
        Domnul Oştirilor este Numele Său:
36 «Dacă vor dispărea aceste rânduieli dinaintea Mea,
    zice Domnul,
atunci şi sămânţa[e] lui Israel va înceta pe vecie
    să mai fie un neam înaintea Mea!»“

37 „Aşa vorbeşte Domnul:

«Dacă cerurile de sus vor putea fi măsurate
    şi temeliile de jos ale pământului vor putea fi cercetate,
atunci voi lepăda şi Eu întregul neam al lui Israel
    pentru tot ce a făcut, zice Domnul.»“

38 „Iată, vin zile, zice Domnul, când cetatea aceasta va fi rezidită pentru Domnul, de la Turnul lui Hananel până la Poarta Unghiului. 39 Frânghia de măsurat va trece pe dinaintea ei până la dealul Gareb şi apoi se va întoarce spre Goa. 40 Toată valea, unde sunt aruncate hoiturile şi cenuşa şi toate terenurile până la uedul[f] Chidron, până la unghiul Porţii Cailor, spre răsărit, vor fi dedicate Domnului. Cetatea nu va mai fi niciodată nimicită sau dărâmată.“

Notas al pie

  1. Ieremia 31:3 LXX; TM: mi
  2. Ieremia 31:3 Sau: demult
  3. Ieremia 31:22 Sensul în ebraică al ultimului vers este nesigur; sau: va apăra; va căuta; va cere în căsătorie.
  4. Ieremia 31:32 TM; LXX, Siriacă: călcat, / iar eu i-am lepădat
  5. Ieremia 31:36 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic
  6. Ieremia 31:40 Vale din ţinuturile aride care acumulează apele de pe versanţi în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Jeremías 31

1«En aquel tiempo —afirma el Señor— seré el Dios de todas las familias de Israel, y ellos serán mi pueblo».

Así dice el Señor:

«El pueblo que escapó de la espada
    ha hallado gracia en el desierto;
    Israel va en busca de su reposo».

Hace mucho tiempo[a] se me apareció el Señor y me dijo:

«Con amor eterno te he amado;
    por eso te sigo con fidelidad,
    oh virginal Israel.
Te edificaré de nuevo;
    ¡sí, serás reedificada!
De nuevo tomarás panderetas
    y saldrás a bailar con alegría.
Volverás a plantar viñedos
    en las colinas de Samaria,
y quienes los planten
    gozarán de sus frutos
Vendrá un día en que los centinelas
    gritarán por las colinas de Efraín:
“¡Venid, subamos a Sión,
    al monte del Señor, nuestro Dios!”»

Así dice el Señor:

«Cantad jubilosos en honor de Jacob;
    gritad de alegría por la mejor de las naciones.
Haced oír vuestras alabanzas y clamad:
    “Salva, Señor, a tu pueblo;
    salva al remanente de Israel”.
Yo los traeré del país del norte;
    los reuniré de los confines de la tierra.
    ¡Volverá una gran multitud!
Entre ellos vendrán ciegos y cojos,
    embarazadas y parturientas.
Entre llantos vendrán,
    y entre consuelos los conduciré.
Los guiaré a corrientes de agua
    por un camino llano
    en el que no tropezarán.
Yo soy el padre de Israel;
    mi primogénito es Efraín.

10 »Naciones, escuchad la palabra del Señor,
    y anunciad en las costas más lejanas:
“El que dispersó a Israel lo reunirá;
    lo cuidará como un pastor a su rebaño”.
11 Porque el Señor rescató a Jacob;
    lo redimió de una mano más poderosa.
12 Vendrán y cantarán jubilosos en las alturas de Sión;
    disfrutarán de las bondades del Señor:
el trigo, el vino nuevo y el aceite,
    las crías de las ovejas y las vacas.
Serán como un jardín bien regado,
    y no volverán a desmayar.
13 Entonces las jóvenes danzarán con alegría,
    y los jóvenes junto con los ancianos.
Convertiré su duelo en gozo, y los consolaré;
    transformaré su dolor en alegría.
14 Colmaré de abundancia a los sacerdotes,
    y saciaré con mis bienes a mi pueblo»,
            afirma el Señor.

15 Así dice el Señor:

«Se oye un grito en Ramá,
    lamentos y amargo llanto.
Es Raquel, que llora por sus hijos
    y no quiere ser consolada;
    ¡sus hijos ya no existen!»

16 Así dice el Señor:

«Reprime tu llanto,
    las lágrimas de tus ojos,
pues tus obras tendrán su recompensa:
    tus hijos volverán del país enemigo
            —afirma el Señor—.
17 Se vislumbra esperanza en tu futuro:
    tus hijos volverán a su patria
            —afirma el Señor—.

18 »Por cierto, he escuchado el lamento de Efraín:
    “Me has escarmentado como a un ternero sin domar,
    y he aceptado tu corrección.
Hazme volver, y seré restaurado;
    porque tú, mi Dios, eres el Señor.
19 Yo me aparté, pero me arrepentí;
    al comprenderlo me di golpes de pecho.[b]
Me siento avergonzado y humillado
    porque cargo con el oprobio de mi juventud”.

20 »¿Acaso no es Efraín mi hijo amado?
    ¿Acaso no es mi niño preferido?
Cada vez que lo reprendo,
    vuelvo a acordarme de él.
Por él mi corazón se conmueve;
    por él siento mucha compasión
            —afirma el Señor—.

21 »Ponte señales en el camino,
    coloca marcas por donde pasaste,
    fíjate bien en el sendero.
¡Vuelve, virginal Israel;
    vuelve a tus ciudades!
22 ¿Hasta cuándo andarás errante,
    hija infiel?
El Señor creará algo nuevo en la tierra,
    la mujer regresará a su esposo».[c]

23 Así dice el Señor Todopoderoso, el Dios de Israel: «Cuando yo cambie su suerte, en la tierra de Judá y en sus ciudades volverá a decirse:

»“Monte santo, morada de justicia:
    ¡que el Señor te bendiga!”

24 Allí habitarán juntos Judá y todas sus ciudades, los agricultores y los pastores de rebaños. 25 Daré de beber a los sedientos y saciaré a los que estén agotados».

26 En ese momento me desperté, y abrí los ojos. Había tenido un sueño agradable.

27 «Vienen días —afirma el Señor— en que con la simiente de hombres y de animales sembraré el pueblo de Israel y la tribu de Judá. 28 Y así como he estado vigilándolos para arrancar y derribar, para destruir y demoler, y para traer calamidad, así también habré de vigilarlos para construir y plantar —afirma el Señor—. 29 En aquellos días no volverá a decirse:

»“Los padres comieron uvas agrias,
    y a los hijos les dio dentera”.

30 Al contrario, al que coma uvas agrias le dará dentera, es decir, que cada uno morirá por su propia iniquidad.

31 »Vienen días —afirma el Señor— en que haré un nuevo pacto con el pueblo de Israel y con la tribu de Judá. 32 No será un pacto como el que hice con sus antepasados el día en que los tomé de la mano y los saqué de Egipto, ya que ellos lo quebrantaron a pesar de que yo era su esposo —afirma el Señor—.

33 »Este es el pacto que después de aquel tiempo haré con el pueblo de Israel —afirma el Señor—: Pondré mi ley en su mente, y la escribiré en su corazón. Yo seré su Dios, y ellos serán mi pueblo. 34 Ya no tendrá nadie que enseñar a su prójimo, ni dirá nadie a su hermano: “¡Conoce al Señor!”, porque todos, desde el más pequeño hasta el más grande, me conocerán —afirma el Señor—. Yo les perdonaré su iniquidad, y nunca más me acordaré de sus pecados».

35 Así dice el Señor,
    cuyo nombre es el Señor Todopoderoso,
quien estableció el sol para alumbrar el día,
    y la luna y las estrellas para alumbrar la noche,
    y agita el mar para que rujan sus olas:

36 «Si alguna vez fallaran estas leyes
            —afirma el Señor—,
entonces la descendencia de Israel
    ya nunca más sería mi nación especial».

37 Así dice el Señor:

«Si se pudieran medir los cielos en lo alto,
    y en lo bajo explorar los cimientos de la tierra,
entonces yo rechazaría a la descendencia de Israel
    por todo lo que ha hecho
            —afirma el Señor—.

38 »Vienen días —afirma el Señor—, en que la ciudad del Señor será reconstruida, desde la torre de Jananel hasta la puerta de la Esquina. 39 El cordel para medir se extenderá en línea recta, desde allí hasta la colina de Gareb, y luego girará hacia Goa. 40 Y todo el valle donde se arrojan los cadáveres y las cenizas, y todos los campos, hasta el arroyo de Cedrón y hasta la puerta de los Caballos, en la esquina oriental, estarán consagrados al Señor. ¡Nunca más la ciudad será arrancada ni derribada!»

Notas al pie

  1. 31:3 Hace mucho tiempo. Alt. Desde lejos.
  2. 31:19 de pecho. Lit. en el muslo.
  3. 31:22 regresará a su esposo. Frase de difícil traducción.