Restaurarea lui Israel
1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului: 2„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Scrie într‑un sul toate cuvintele pe care ți le‑am spus. 3Căci iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu, Israel și Iuda. Îi voi aduce înapoi în țara pe care le‑am dat‑o părinților lor și o vor stăpâni.»“
4Acestea sunt cuvintele pe care Domnul le‑a rostit cu privire la Israel și Iuda: 5„Da, așa vorbește Domnul:
«Auzim un strigăt de spaimă,
de groază, și nu de pace.
6Întrebați și luați aminte!
Poate un bărbat să nască?
Atunci de ce‑i văd pe toți bărbații
cu mâinile pe coapse,
ca o femeie în durerile nașterii?
De ce au pălit?
7Vai, ce îngrozitoare va fi ziua aceea!
N‑a mai fost niciodată vreuna ca ea!
Va fi o vreme de necaz pentru Iacov,
dar Iacov va fi izbăvit din ea.
8În ziua aceea, zice Domnul Oștirilor,
voi sfărâma jugul de pe gâtul lor,
le voi rupe legăturile
și străinii nu îi vor mai înrobi.
9În schimb, vor sluji Domnului, Dumnezeul lor,
și împăratului lor David,
pe care li‑l voi ridica.
10Dar tu, robul Meu Iacov, nu te teme,
zice Domnul;
nu te înspăimânta, Israel!
Căci iată, te voi izbăvi din teritoriul îndepărtat
și‑ți voi izbăvi sămânța din țara în care este captivă.
Iacov se va întoarce, va avea odihnă și liniște
și nimeni nu‑l va mai îngrozi,
11căci Eu sunt cu tine ca să te izbăvesc
zice Domnul.
Voi mistui toate neamurile
printre care te‑am risipit,
dar pe tine nu te voi mistui.
Te voi disciplina însă cu dreptate;
nu pot să te las nepedepsit.»“
12Așa vorbește Domnul:
„Lovitura ta este de nevindecat
și rana ta este incurabilă.
13Nu este nimeni care să‑ți apere cauza,
nu este nicio doctorie pentru rana ta
și niciun mijloc de vindecare.
14Toți iubiții tăi te‑au uitat
și niciunuia nu‑i mai pasă de tine.
Te‑am lovit așa cum lovește un dușman
și te‑am disciplinat ca un om nemilos
pentru că nelegiuirea ta este așa de mare,
iar păcatele tale atât de numeroase.
15De ce te plângi de rana ta,
de durerea ta ce nu are vindecare?
Ți‑am făcut aceste lucruri
din cauză că nelegiuirea ta este atât de mare,
iar păcatele tale atât de numeroase.
16Totuși, toți cei ce te devorează vor fi devorați;
toți vrăjmașii tăi,
toți, vor fi duși în captivitate.
Cei ce te jefuiesc vor fi jefuiți
și pe toți cei ce te prădează îi voi da Eu ca pradă.
17Pe tine însă te voi vindeca
și‑ți voi lega rănile,
zice Domnul,
pentru că ești numit «Cel alungat»,
«Sionul de care nimănui nu‑i pasă.»“
18Așa vorbește Domnul:
„Iată, îi voi aduce înapoi pe exilații corturilor lui Iacov
și voi avea milă de locuințele lui.
Fiecare cetate va fi rezidită pe ruinele ei
și fiecare citadelă va sta din nou
în locul ei de odinioară.
19Din mijlocul lor se vor înălța mulțumiri
și strigăte de bucurie.
Îi voi înmulți
și nu se vor împuțina;
îi voi onora
și nu vor fi dezonorați.
20Fiii lor vor fi ca în vremurile de odinioară
și comunitatea lor va fi restabilită înaintea Mea;
îi voi pedepsi pe toți asupritorii lor.
21Liderul lor va fi unul de‑al lor
și conducătorul lor va ieși din mijlocul lor.
Îl voi apropia Eu de Mine și‑Mi va fi aproape,
căci altfel cine și‑ar putea dărui inima
pentru a fi aproape de Mine,
zice Domnul?
22Voi veți fi poporul Meu
și Eu voi fi Dumnezeul vostru.“
23Iată furtuna Domnului!
Mânia izbucnește
și vijelia se năpustește
asupra capului celor răi.
24Mânia aprigă a Domnului nu se va potoli
până nu va împlini
și înfăptui planurile inimii Sale.
Veți înțelege aceste lucruri în zilele de pe urmă.
La restauration du peuple
L’Eternel délivrera
1Message que l’Eternel communiqua à Jérémie :
2Voici ce que déclare l’Eternel, Dieu d’Israël : Consigne par écrit dans un livre tout ce que je t’ai dit. 3Car voici le temps vient, dit l’Eternel, où je ramènerai les captifs30.3 Autre traduction : je changerai le sort. de mon peuple Israël et Juda – c’est l’Eternel qui le déclare. Je les ramènerai dans le pays que j’ai donné à leurs ancêtres et ils le posséderont.
4Voici ce que l’Eternel a dit au sujet d’Israël et de Juda :
L’Eternel guérira
5Voici ce que déclare l’Eternel :
Nous avons entendu ╵des cris d’effroi ;
c’est l’épouvante et non la paix.
6Demandez et voyez : ╵les hommes peuvent-ils ╵à présent enfanter ?
Pourquoi voit-on partout ╵des soldats qui se tiennent ╵les mains collées aux reins,
comme des femmes ╵sur le point d’accoucher ?
Pourquoi ces visages défaits, livides ?
7Malheur ! Quel jour terrible !
Il n’y en a pas d’autre ╵semblable à celui-là !
C’est un temps de détresse ╵pour les descendants de Jacob,
mais ils en seront délivrés.
8Voici ce que déclare l’Eternel, ╵le Seigneur des armées célestes : ╵En ce temps-là,
je briserai le joug ╵pesant sur leurs épaules,
j’arracherai leurs liens
et ils ne seront plus ╵esclaves d’étrangers.
9Ils seront serviteurs ╵de l’Eternel leur Dieu,
et de David, leur roi, ╵que je leur donnerai.
10Et toi, Jacob mon serviteur,
sois donc sans crainte,
déclare l’Eternel,
non, n’aie pas peur, ╵ô Israël !
Car moi, je vais te délivrer, ╵de la terre lointaine,
toi et tes descendants, ╵du pays de l’exil.
Oui, Jacob reviendra, ╵il jouira de la tranquillité ╵et d’une vie paisible ;
personne ne l’inquiétera30.10 Les v. 10-11 ont leur parallèle en 46.27-28..
11Car je suis avec toi,
l’Eternel le déclare,
et je te sauverai.
Je ferai table rase ╵de tous les peuples
chez lesquels je t’ai dispersé.
Mais je ne ferai pas ╵table rase de toi.
Cependant, je te châtierai ╵selon ce qui est juste,
je ne te laisserai ╵certainement pas impuni.
12Car voici ce que l’Eternel déclare :
Ta plaie est incurable,
ta blessure est très douloureuse,
13et il n’y a personne ╵qui prenne en main ta cause,
il ne se trouve aucun remède ╵pour ton ulcère,
il n’y a pas pour toi ╵de guérison.
14Tous tes amants30.14 C’est-à-dire les alliés de Jérusalem (voir 22.20)., Jérusalem, ╵t’ont oubliée :
ils ne se soucient pas de toi
car je t’ai accablée de coups ╵comme ferait un ennemi.
Je t’ai cruellement châtiée
car ton crime est énorme
et tes fautes nombreuses.
15Pourquoi te plains-tu donc ╵de ta blessure,
de ce que ta douleur ╵soit si aiguë ?
Je te l’ai infligée
pour tes crimes énormes
et tes fautes nombreuses.
16Mais ceux qui te dévorent ╵seront tous dévorés ;
et tous tes oppresseurs ╵s’en iront en exil.
Ceux qui t’auront pillée ╵seront pillés eux-mêmes,
oui, ceux qui t’auront dépouillée ╵seront à leur tour dépouillés.
17Car je ferai venir ta guérison,
je soignerai tes plaies,
l’Eternel le déclare,
toi qu’on appelle « Rejetée »,
« Sion dont nul ne se soucie ».
18Voici ce que déclare l’Eternel :
Moi, je vais restaurer ╵les habitations de Jacob,
et j’aurai compassion ╵de toutes ses demeures ;
la ville sera rebâtie ╵sur ses décombres,
le palais sera restauré ╵sur son emplacement.
19Du milieu d’eux s’élèveront ╵des accents de reconnaissance,
on entendra des rires.
Je les multiplierai,
leur nombre ne décroîtra plus ;
je les honorerai,
ils ne seront plus méprisés.
20Ceux qui descendent de Jacob ╵seront comme autrefois
et leur communauté ╵devant moi sera stable ;
je punirai ╵tous ceux qui les oppriment.
21Leur chef sera l’un d’eux,
leur souverain ╵sortira de leurs rangs.
Je le ferai venir
et il s’approchera de moi ;
autrement, qui aurait l’audace
de s’approcher de moi ?
demande l’Eternel.
22Vous, vous serez mon peuple,
et moi, je serai votre Dieu.
Reconstruction
23Voici que la tempête ╵de l’Eternel se lève,
sa fureur se déchaîne,
l’orage tourbillonne,
il se déverse sur la tête ╵de ceux qui font le mal30.23 Les v. 23-24 ont leur parallèle en 23.19-20..
24La colère de l’Eternel ╵ne se calmera pas
avant qu’il ait agi ╵et qu’il ait accompli
les desseins de son cœur.
Dans les jours à venir, ╵vous vous en rendrez compte.
