Scrisorile lui Ieremia către exilați
1Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care profetul Ieremia a trimis‑o din Ierusalim rămășiței bătrânilor din exil, preoților, profeților și întregului popor pe care Nebucadnețar îl dusese în captivitate din Ierusalim în Babilon, 2după ce regele Iehoiachin, regina mamă, demnitarii, conducătorii lui Iuda și ai Ierusalimului, tâmplarii și fierarii au părăsit Ierusalimul. 3Le‑a trimis‑o prin mâna lui Elasa, fiul lui Șafan, și prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, pe care Zedechia, regele lui Iuda, îi trimisese la Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Scrisoarea cuprindea următoarele:
4Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, către toți exilații pe care i‑am dus în captivitate din Ierusalim în Babilon: 5„Zidiți case și locuiți‑le! Plantați grădini și mâncați‑le roadele! 6Luați‑vă soții și faceți fii și fiice! Găsiți soții pentru fiii voștri și dați‑vă fetele în căsătorie ca și ele să poată avea fii și fiice! Înmulțiți‑vă în locul unde sunteți și nu vă împuținați! 7Căutați pacea pentru cetatea în care v‑am dus în captivitate și rugați‑vă Domnului pentru ea, căci de bunăstarea ei depinde și bunăstarea voastră!“ 8Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Să nu vă lăsați înșelați de profeții voștri, care sunt în mijlocul vostru, și de cei care practică divinația8 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10., și să nu ascultați de visătorii voștri, pe care voi îi încurajați să viseze. 9Ei vă profețesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i‑am trimis, zice Domnul.“
10Așa vorbește Domnul: „Când se vor împlini șaptezeci de ani ai Babilonului, voi veni la voi și Îmi voi împlini față de voi promisiunea Mea cea bună, aducându‑vă înapoi în locul acesta. 11Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, planuri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o speranță. 12Mă veți chema și veți veni să vă rugați Mie, iar Eu vă voi asculta. 13Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta din toată inima. 14Mă voi lăsa găsit de voi, zice Domnul, și‑i voi aduce înapoi pe captivii voștri. Vă voi aduna din toate neamurile și din toate locurile în care v‑am izgonit, zice Domnul, și vă voi aduce înapoi în locul de unde v‑am dus în captivitate.“
15Pentru că ziceți: „Domnul ne‑a ridicat profeți în Babilon!15 Vezi v. 8.“, 16așa vorbește Domnul despre regele care stă pe tronul lui David, despre tot poporul care locuiește în cetatea aceasta, despre frații voștri care nu au mers cu voi în exil. 17Așa vorbește Domnul Oștirilor: „Iată, voi trimite peste ei sabia, foametea și molima, și‑i voi preface în niște smochine stricate care, de rele ce sunt, nu pot fi mâncate. 18Îi voi urmări cu sabia, cu foametea și cu molima și îi voi face o pricină de groază pentru toate regatele pământului, o pricină de blestem, de pustiire, de fluierat și de dispreț printre toate neamurile unde îi voi alunga, 19pentru că n‑au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, cuvinte pe care li le‑am trimis dis‑de‑dimineaţă prin robii Mei, profeții. Și nici voi n‑ați ascultat, zice Domnul.“
20Prin urmare, ascultați Cuvântul Domnului, voi, toți exilații pe care v‑am alungat din Ierusalim în Babilon! 21Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Kolaia, și despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care vă profețesc minciuni în Numele Meu: „Iată, îi dau în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, care îi va ucide înaintea ochilor voștri. 22Din cauza lor, toți exilații lui Iuda care sunt în Babilon, vor folosi următorul blestem: «Să‑ți facă Domnul ca lui Zedechia și ca lui Ahab, pe care împăratul Babilonului i‑a prăjit în foc!», 23căci au săvârșit spurcăciuni în Israel: au comis adulter cu soțiile semenilor lor și au spus minciuni în Numele Meu, când Eu nu le poruncisem nimic. Știu lucrul acesta și sunt martor, zice Domnul.“
Scrisoarea lui Șemaia
24„Spune‑i nehelamitului Șemaia că 25așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Tu ai trimis scrisori în numele tău întregului popor din Ierusalim, preotului Țefania, fiul lui Maaseia, și tuturor celorlalți preoți și le‑ai zis:
26‘Domnul te‑a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să supraveghezi în Casa Domnului pe orice nebun care se dă drept profet și să‑l arunci în butuci și în fiare. 27Acum, de ce nu‑l pedepsești pe Ieremia din Anatot, care profețește printre voi? 28Ba încă a trimis aici, în Babilon, să ni se spună că vom sta mult în captivitate și că este bine să ne zidim case ca să le locuim și să ne plantăm grădini ca să le mâncăm roadele.’»“
29Preotul Țefania a citit această scrisoare în auzul profetului Ieremia.
30Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 31„Trimite să li se spună tuturor celor exilați că așa vorbește Domnul despre nehelamitul Șemaia: «Pentru că Șemaia vă profețește fără ca Eu să‑l fi trimis și vă face să vă încredeți într‑o minciună, 32iată ce zice Domnul: îi voi pedepsi pe nehelamitul Șemaia și sămânța lui. Niciunul dintre ai lui nu va mai locui în mijlocul acestui popor și nu va mai vedea binele pe care‑l voi face poporului Meu, zice Domnul, căci a vorbit de apostazie împotriva Domnului.»“
Carta a los exiliados
1Esta es la carta que el profeta Jeremías envió desde Jerusalén al resto de los jefes que estaban en el exilio, a los sacerdotes y los profetas y a todo el pueblo que Nabucodonosor había desterrado de Jerusalén a Babilonia. 2Esto sucedió después de que el rey Jeconías había salido de Jerusalén, junto con la reina madre, los oficiales de la corte, los líderes de Judá y de Jerusalén, los artesanos y los herreros. 3La carta fue enviada por medio de Elasá, hijo de Safán, y de Guemarías, hijo de Jilquías, a quienes Sedequías, rey de Judá, había enviado al rey Nabucodonosor, rey de Babilonia. Esta decía:
4Así dice el Señor de los Ejércitos, el Dios de Israel, a todos los que envié al exilio de Jerusalén a Babilonia: 5«Construyan casas y habítenlas; planten huertos y coman de su fruto. 6Cásense y tengan hijos e hijas. También casen a sus hijos e hijas para que a su vez ellos les den nietos. Multiplíquense allá y no disminuyan. 7Además, busquen el bienestar de la ciudad adonde los he deportado y pidan al Señor por ella, porque el bienestar de ustedes depende del bienestar de la ciudad». 8Así dice el Señor de los Ejércitos, el Dios de Israel: «No se dejen engañar por los profetas ni por los adivinos que están entre ustedes. No hagan caso de los sueños que ellos tienen.29:8 que ellos tienen. Lit. que ustedes hacen soñar. 9Lo que ellos profetizan en mi nombre es una mentira. Yo no los he enviado», afirma el Señor.
10Así dice el Señor: «Cuando a Babilonia se le hayan cumplido los setenta años, yo los visitaré y haré honor a mi promesa en favor de ustedes; los haré volver a este lugar. 11Porque yo conozco los planes que tengo para ustedes —afirma el Señor—, planes de bienestar y no de calamidad, a fin de darles un futuro y una esperanza. 12Entonces ustedes me invocarán, vendrán a suplicarme y yo los escucharé. 13Me buscarán y me encontrarán cuando me busquen de todo corazón. 14Me dejaré encontrar —afirma el Señor—, y los haré volver del cautiverio.29:14 los haré volver del cautiverio. Alt. restauraré la fortuna de ustedes. Yo los reuniré de todas las naciones y de todos los lugares adonde los haya dispersado y los haré volver al lugar del cual los deporté», afirma el Señor.
15Ustedes podrán decir: «El Señor nos ha dado profetas en Babilonia», 16pero esto es lo que dice el Señor acerca del rey que ocupa el trono de David y acerca de todo el pueblo que aún queda en esta ciudad, es decir, de sus hermanos que no fueron con ustedes al exilio. 17Así dice el Señor de los Ejércitos: «Voy a mandar contra ellos la espada, el hambre y la pestilencia. Haré que sean como higos podridos, que de tan malos no se pueden comer. 18Los perseguiré con espada, hambre y pestilencia, y haré que sean motivo de espanto para todos los reinos de la tierra, y que sean maldición y objeto de horror, de burla y de escarnio en todas las naciones por donde yo los disperse. 19Porque ustedes no han escuchado ni han hecho caso de las palabras que, una y otra vez, envié por medio de mis siervos los profetas», afirma el Señor.
20Pero ahora todos ustedes los exiliados que fueron deportados de Jerusalén a Babilonia, escuchen lo que dice el Señor. 21Así dice el Señor de los Ejércitos, el Dios de Israel, acerca de Acab, hijo de Colaías, y de Sedequías, hijo de Maseías, que les profetizan una mentira en mi nombre: «Voy a entregarlos en manos de Nabucodonosor, rey de Babilonia, y él los matará ante sus propios ojos. 22Por culpa de ellos, todos los deportados de Judá que están en Babilonia pronunciarán esta maldición: “Que haga el Señor contigo lo mismo que hizo con Sedequías y Acab, a quienes el rey de Babilonia asó en el fuego”. 23Porque cometieron una infamia en Israel: adulteraron con la mujer de su prójimo y dijeron mentiras en mi nombre, cosas que jamás ordené. Yo lo sé y de eso soy testigo», afirma el Señor.
Mensaje de Semaías
24«También a Semaías, hijo de Nejelán, le comunicarás 25que así dice el Señor de los Ejércitos, el Dios de Israel: “Tú, en tu propio nombre, enviaste cartas a todo el pueblo que está en Jerusalén, al sacerdote Sofonías, hijo de Maseías, y a todos los sacerdotes. En esas cartas decías: 26‘El Señor te ha puesto como sacerdote en lugar del sacerdote Joyadá, para que vigiles en el Templo del Señor. A todo loco que se haga pasar por profeta, lo pondrás en el cepo y en el calabozo. 27¿Por qué, pues, no has reprendido a Jeremías de Anatot, que entre ustedes se hace pasar por profeta? 28Resulta que él nos envió un mensaje a Babilonia, el cual decía: La deportación va a durar mucho tiempo; así que construyan casas y habítenlas; planten huertos y coman de su fruto’ ”».
29El sacerdote Sofonías leyó esta carta al profeta Jeremías. 30Entonces vino a Jeremías la palabra del Señor:
31«Comunícales a todos los deportados que así dice el Señor acerca de Semaías de Nejelán: “Puesto que Semaías ha profetizado sin que yo lo haya enviado y les ha hecho confiar en una mentira, 32yo, el Señor, castigaré a Semaías de Nejelán y a su descendencia porque ha incitado al pueblo a rebelarse contra mí. Ninguno de su familia vivirá para contar el bien que haré a mi pueblo”», afirma el Señor.
