Ieremia profețește în Templu
1Acesta este Cuvântul care a venit din partea Domnului la începutul domniei lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: 2„Stai în curtea Casei Domnului și spune‑le celor ce vin să se închine în Casa Domnului din toate cetățile lui Iuda, toate cuvintele pe care ți le poruncesc; să nu omiți niciun cuvânt. 3Poate că vor asculta și se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea. Atunci Mă voi căi de răul pe care plănuisem să li‑l fac din cauza răutății faptelor lor. 4Să le spui: «Așa vorbește Domnul: ‘Dacă nu Mă ascultați când vă poruncesc să urmați Legea Mea pe care v‑am pus‑o înainte, 5dacă nu ascultați cuvintele robilor Mei, profeții, pe care vi i‑am trimis dis‑de‑dimineaţă și de care nu ați ascultat până acum, 6atunci voi face Casei acesteia ca lui Șilo și voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului.’»“
7Preoții, profeții și întregul popor l‑au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului. 8De îndată ce Ieremia a terminat de spus tot ceea ce‑i poruncise Domnul să spună, preoții, profeții și întregul popor au pus mâna pe el și i‑au zis:
– Sigur vei muri! 9De ce profețești în Numele Domnului, zicând: „Casa aceasta va ajunge ca Șilo și cetatea aceasta va fi pustiită și lipsită de locuitori?“
Tot poporul s‑a adunat în jurul lui Ieremia, în Casa Domnului.
10Când conducătorii lui Iuda au auzit aceste lucruri, s‑au suit de la palat la Casa Domnului și s‑au așezat la intrarea Porții celei Noi a Casei Domnului.
11Apoi preoții și profeții au vorbit conducătorilor și întregului popor, zicând:
– Să se hotărască condamnarea la moarte a acestui om, pentru că a profețit împotriva acestei cetăți. Voi înșivă l‑ați auzit cu urechile voastre.
12Ieremia le‑a zis conducătorilor și întregului popor:
– Domnul m‑a trimis să profețesc împotriva acestei Case și împotriva acestei cetăți toate cuvintele pe care le‑ați auzit. 13Acum, îndreptați‑vă căile și faptele și ascultați de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, iar Domnul Se va căi de răul pe care l‑a rostit împotriva voastră. 14Cât despre mine, iată‑mă în mâinile voastre! Faceți‑mi așa cum credeți că este bine și drept.14 Lit.: Faceți‑mi potrivit cu ceea ce este bine și drept în ochii voștri. 15Dar să știți că dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de vărsare de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei, căci, în adevăr, Domnul m‑a trimis la voi să spun toate aceste cuvinte în auzul urechilor voastre.
16Atunci conducătorii poporului și întreg poporul le‑au zis preoților și profeților:
– Omul acesta nu trebuie condamnat la moarte, căci ne‑a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul nostru.
17Unii din bătrânii țării s‑au ridicat și au vorbit întregii adunări a poporului, zicând:
18– Mica din Moreșet, profețea în zilele lui Ezechia, regele lui Iuda, și spunea întregului popor al lui Iuda: „Așa vorbește Domnul Oștirilor:
«Sionul va fi arat ca un ogor,
Ierusalimul va deveni un morman de ruine,
iar muntele Casei va deveni o înălțime acoperită cu păduri.»“18 Vezi Mica 3:12.
19L‑a omorât oare Ezechia, regele lui Iuda, sau cineva din Iuda? Nu s‑a temut Ezechia de Domnul și n‑a căutat el fața Domnului? Și nu S‑a căit Domnul atunci de răul pe care‑l rostise împotriva lor? Iar noi să ne împovărăm sufletele cu un rău așa de mare?
20A mai fost însă un om care profețea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim. El a profețit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia întocmai aceleași cuvinte ca Ieremia. 21Regele Iehoiachim, toți vitejii lui și toți conducătorii lui au auzit cuvintele lui și regele a căutat să‑l omoare. Dar Urie a fost înștiințat de lucrul acesta, s‑a temut și a fugit în Egipt. 22Regele Iehoiachim a trimis niște oameni în Egipt: pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe alții împreună cu el. 23Aceștia l‑au scos pe Urie din Egipt și l‑au adus la regele Iehoiachim, care l‑a ucis cu sabia și i‑a aruncat cadavrul în mormântul fiilor poporului.
24Totuși, Ahikam, fiul lui Șafan, l‑a sprijinit pe Ieremia, nelăsând să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.
Naligtas sa Kamatayan si Jeremias
1-2Noong pasimula ng paghahari ni Jehoyakim na anak ni Haring Josia ng Juda, sinabi sa akin ng Panginoon, “Tumayo ka sa bulwagan ng templo ko at magsalita ka sa mga mamamayan ng mga bayan ng Juda na naroon para sumamba. Sabihin mo sa kanila ang lahat ng ipinapasabi ko at huwag mong babawasan. 3Baka sakaling makinig sila sa iyo at tumalikod sa masama nilang pag-uugali. Kapag ginawa nila ito, hindi ko na itutuloy ang kaparusahang pinaplano ko sa kanila dahil sa masasamang ginagawa nila. 4Sabihin mo sa kanila ang ipinasasabi kong ito, ‘Kung hindi kayo maniniwala sa akin at ayaw ninyong sundin ang mga utos na ibinigay ko sa inyo, 5at kung ayaw ninyong maniwala sa sinasabi ng mga lingkod kong propeta na palagi kong sinusugo sa inyo, 6gigibain ko ang templong ito katulad ng ginawa ko sa Shilo. At susumpain ang lungsod na ito ng lahat ng bansa sa buong mundo!’ ”
7Narinig ng mga pari, mga propeta, at ng lahat ng tao na nasa templo ng Panginoon ang sinabing ito ni Jeremias. 8Pagkatapos niya itong sabihin, pinalibutan siya ng mga pari, mga propeta at mga tao, at sinabihan, “Dapat kang mamatay! 9Bakit mo sinabi sa pangalan ng Panginoon na ang templong itoʼy gigibain katulad ng Shilo, at ang lungsod na itoʼy magiging mapanglaw at wala nang maninirahan?” Kaya dinakip nila si Jeremias sa templo ng Panginoon.
10Nang marinig ito ng mga pinuno ng Juda, pumunta sila sa templo. Umupo sila sa dinadaanan sa Bagong Pintuan ng templo para humatol. 11Sinabi ng mga pari at mga propeta sa mga pinuno at sa lahat ng naroroon, “Dapat hatulan ng kamatayan ang taong ito dahil nagsalita siya laban sa lungsod na ito. Narinig mismo ninyo ang kanyang sinabi.”
12Sinabi naman ni Jeremias sa lahat ng pinuno at sa lahat ng tao na naroroon, “Isinugo ako ng Panginoon para magsalita ng laban sa templo at sa lungsod na ito katulad ng narinig ninyo. 13Kaya baguhin nʼyo na ang inyong pag-uugali at pamumuhay, at sumunod na kayo sa Panginoon na inyong Dios. Sapagkat kung ito ang gagawin nʼyo, hindi na itutuloy ng Panginoon ang sinabi niyang kapahamakan laban sa inyo. 14At tungkol naman sa akin, wala akong magagawa. Gawin nʼyo sa akin kung ano ang mabuti at matuwid para sa inyo. 15Pero tandaan ninyo ito: kung papatayin ninyo ako, mananagot kayo at ang mga mamamayan sa lungsod na ito dahil sa pagpatay nʼyo sa taong walang kasalanan. Sapagkat totoong sinugo ako ng Panginoon para sabihin sa inyo ang lahat ng narinig nʼyo ngayon.”
16Sinabi ng mga pinuno, at ng mga tao sa mga pari at mga propeta, “Hindi dapat hatulan ng kamatayan ang taong ito dahil nagsasalita siya sa atin sa pangalan ng Panginoon na ating Dios.”
17Pagkatapos, may ilang mga tagapamahala na tumayo sa harap at nagsalita sa mga taong nagtitipon doon, 18“Noong si Hezekia ang hari ng Juda, nagsalita si Micas na taga-Moreshet tungkol sa ipinasasabi ng Panginoon sa lahat ng taga-Juda. Sinabi niya, ‘Sinabi ng Panginoong Makapangyarihan na wawasakin niya ang Zion, ang lungsod ng Jerusalem. Itoʼy matutulad sa inararong bukirin, tambakan ng mga nagibang gusali at magiging kagubatan ang bundok na tinatayuan ng templo.’ 19Pinatay ba siya ni Hezekia o ng sinumang nasa Juda? Hindi! Sa halip, natakot si Hezekia sa Panginoon at lumapit siya sa kanya. Kaya hindi itinuloy ng Panginoon ang sinabi niyang kapahamakan laban sa kanila. Kaya kung papatayin nʼyo si Jeremias, kayo na rin ang magdadala ng kaparusahan sa sarili ninyo.”
20Nang panahon ding iyon, may isa pang nagsalita tungkol sa ipinapasabi ng Panginoon. Siyaʼy si Uria na anak ni Shemaya na taga-Kiriat Jearim. Nagsalita rin siya laban sa lungsod at sa bansang ito katulad ng sinabi ni Jeremias. 21Nang marinig ni Haring Jehoyakim at ng lahat ng pinuno at tagapamahala niya ang sinabi ni Uria, pinagsikapan nilang patayin ito. Pero nalaman ito ni Uria, kaya tumakas siya papuntang Egipto dahil sa takot. 22Ngunit inutusan ni Haring Jehoyakim si Elnatan na anak ni Acbor at ang iba pang mga tao na pumunta sa Egipto. 23Kinuha nila si Uria roon sa Egipto at dinala kay Haring Jehoyakim, at ipinapatay nila ito sa pamamagitan ng espada, at ipinatapon ang bangkay niya sa libingan para sa mga pangkaraniwang tao.
24Pero si Jeremias ay tinulungan ni Ahikam na anak ni Shafan, kaya hindi siya napatay ng mga tao.
