Ieremia 26 – NTLR & NVI

Nouă Traducere În Limba Română

Ieremia 26:1-24

Ieremia profețește în Templu

1Acesta este Cuvântul care a venit din partea Domnului la începutul domniei lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: 2„Stai în curtea Casei Domnului și spune‑le celor ce vin să se închine în Casa Domnului din toate cetățile lui Iuda, toate cuvintele pe care ți le poruncesc; să nu omiți niciun cuvânt. 3Poate că vor asculta și se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea. Atunci Mă voi căi de răul pe care plănuisem să li‑l fac din cauza răutății faptelor lor. 4Să le spui: «Așa vorbește Domnul: ‘Dacă nu Mă ascultați când vă poruncesc să urmați Legea Mea pe care v‑am pus‑o înainte, 5dacă nu ascultați cuvintele robilor Mei, profeții, pe care vi i‑am trimis dis‑de‑dimineaţă și de care nu ați ascultat până acum, 6atunci voi face Casei acesteia ca lui Șilo și voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului.’»“

7Preoții, profeții și întregul popor l‑au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului. 8De îndată ce Ieremia a terminat de spus tot ceea ce‑i poruncise Domnul să spună, preoții, profeții și întregul popor au pus mâna pe el și i‑au zis:

– Sigur vei muri! 9De ce profețești în Numele Domnului, zicând: „Casa aceasta va ajunge ca Șilo și cetatea aceasta va fi pustiită și lipsită de locuitori?“

Tot poporul s‑a adunat în jurul lui Ieremia, în Casa Domnului.

10Când conducătorii lui Iuda au auzit aceste lucruri, s‑au suit de la palat la Casa Domnului și s‑au așezat la intrarea Porții celei Noi a Casei Domnului.

11Apoi preoții și profeții au vorbit conducătorilor și întregului popor, zicând:

– Să se hotărască condamnarea la moarte a acestui om, pentru că a profețit împotriva acestei cetăți. Voi înșivă l‑ați auzit cu urechile voastre.

12Ieremia le‑a zis conducătorilor și întregului popor:

– Domnul m‑a trimis să profețesc împotriva acestei Case și împotriva acestei cetăți toate cuvintele pe care le‑ați auzit. 13Acum, îndreptați‑vă căile și faptele și ascultați de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, iar Domnul Se va căi de răul pe care l‑a rostit împotriva voastră. 14Cât despre mine, iată‑mă în mâinile voastre! Faceți‑mi așa cum credeți că este bine și drept.14 Lit.: Faceți‑mi potrivit cu ceea ce este bine și drept în ochii voștri. 15Dar să știți că dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de vărsare de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei, căci, în adevăr, Domnul m‑a trimis la voi să spun toate aceste cuvinte în auzul urechilor voastre.

16Atunci conducătorii poporului și întreg poporul le‑au zis preoților și profeților:

– Omul acesta nu trebuie condamnat la moarte, căci ne‑a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul nostru.

17Unii din bătrânii țării s‑au ridicat și au vorbit întregii adunări a poporului, zicând:

18– Mica din Moreșet, profețea în zilele lui Ezechia, regele lui Iuda, și spunea întregului popor al lui Iuda: „Așa vorbește Domnul Oștirilor:

«Sionul va fi arat ca un ogor,

Ierusalimul va deveni un morman de ruine,

iar muntele Casei va deveni o înălțime acoperită cu păduri.»“18 Vezi Mica 3:12.

19L‑a omorât oare Ezechia, regele lui Iuda, sau cineva din Iuda? Nu s‑a temut Ezechia de Domnul și n‑a căutat el fața Domnului? Și nu S‑a căit Domnul atunci de răul pe care‑l rostise împotriva lor? Iar noi să ne împovărăm sufletele cu un rău așa de mare?

20A mai fost însă un om care profețea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim. El a profețit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia întocmai aceleași cuvinte ca Ieremia. 21Regele Iehoiachim, toți vitejii lui și toți conducătorii lui au auzit cuvintele lui și regele a căutat să‑l omoare. Dar Urie a fost înștiințat de lucrul acesta, s‑a temut și a fugit în Egipt. 22Regele Iehoiachim a trimis niște oameni în Egipt: pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe alții împreună cu el. 23Aceștia l‑au scos pe Urie din Egipt și l‑au adus la regele Iehoiachim, care l‑a ucis cu sabia și i‑a aruncat cadavrul în mormântul fiilor poporului.

24Totuși, Ahikam, fiul lui Șafan, l‑a sprijinit pe Ieremia, nelăsând să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.

Nueva Versión Internacional

Jeremías 26:1-24

Jeremías bajo amenaza de muerte

1Al comienzo del reinado de Joacim, hijo de Josías y rey de Judá, vino esta palabra del Señor a Jeremías: 2«Así dice el Señor: “Párate en el atrio del Templo del Señor y di todas las palabras que yo te ordene a todos los habitantes de las ciudades de Judá que vienen a adorar en el Templo del Señor. No omitas ni una sola palabra. 3Tal vez te hagan caso y se conviertan de su mal camino. Si lo hacen, desistiré del mal que pensaba hacerles por causa de sus malas acciones. 4Tú les advertirás que así dice el Señor: ‘Si no me obedecen ni siguen la Ley que yo he entregado 5y si no escuchan las palabras de mis siervos los profetas, a quienes una y otra vez he enviado y ustedes han desobedecido, 6entonces haré con esta casa lo mismo que hice con Siló: Haré de esta ciudad una maldición para todas las naciones de la tierra’ ”».

7Los sacerdotes, los profetas y todo el pueblo oyeron estas palabras que el profeta Jeremías pronunció en el Templo del Señor. 8Pero en cuanto Jeremías terminó de decirle al pueblo todo lo que el Señor había ordenado, los sacerdotes y los profetas y todo el pueblo lo apresaron y dijeron: «¡Vas a morir! 9¿Por qué has profetizado en el nombre del Señor que esta casa quedará como Siló y esta ciudad, desolada y deshabitada?». Y todo el pueblo que estaba en el Templo del Señor se abalanzó sobre Jeremías.

10Cuando los oficiales de Judá escucharon estas cosas, fueron del palacio del rey al Templo del Señor y se apostaron a la entrada de la Puerta Nueva del Templo. 11Allí los sacerdotes y los profetas dijeron a los oficiales y a todo el pueblo: «Este hombre debe ser condenado a muerte, porque ha profetizado contra esta ciudad, tal como ustedes lo han escuchado con sus propios oídos».

12Pero Jeremías dijo a todos los oficiales y a todo el pueblo: «El Señor me envió para profetizar contra esta casa y contra esta ciudad todas las cosas que ustedes han escuchado. 13Así que enmienden ya su conducta y sus acciones; obedezcan al Señor su Dios y el Señor cambiará de parecer del mal que ha anunciado. 14En cuanto a mí, estoy en manos de ustedes; hagan conmigo lo que mejor les parezca. 15Pero sepan que, si ustedes me matan, estarán derramando sangre inocente sobre ustedes mismos y sobre los habitantes de esta ciudad. Porque verdaderamente el Señor me ha enviado a que les anuncie claramente todas estas cosas».

16Los oficiales y todo el pueblo dijeron a los sacerdotes y a los profetas: «Este hombre no debe ser condenado a muerte, porque nos ha hablado en el nombre del Señor nuestro Dios».

17Entonces algunos de los jefes del país se levantaron y recordaron a toda la asamblea del pueblo 18que, en tiempos de Ezequías, rey de Judá, Miqueas de Moréset había profetizado a todo el pueblo de Judá: «Así dice el Señor de los Ejércitos:

»“Sión será como un campo arado;

Jerusalén quedará en ruinas

y el monte del Templo se volverá un matorral”.

19»¿Acaso Ezequías, rey de Judá, y todo su pueblo mataron a Miqueas? ¿No es verdad que Ezequías temió al Señor y pidió su ayuda, y que el Señor desistió del mal que les había anunciado? Sin embargo, nosotros estamos por provocar nuestro propio mal».

20Hubo también otro profeta, de nombre Urías, hijo de Semaías, de Quiriat Yearín, que profetizaba en el nombre del Señor. Este profetizó contra la ciudad y contra el país, tal y como lo hizo Jeremías. 21Cuando el rey Joacim, sus soldados y todos los oficiales oyeron sus palabras, el rey intentó matarlo; pero al enterarse Urías, tuvo miedo y escapó a Egipto. 22Después el rey Joacim envió a Egipto a Elnatán, hijo de Acbor, junto con otros hombres. 23Ellos sacaron de Egipto a Urías y lo llevaron ante el rey Joacim, quien mandó que mataran a Urías a filo de espada y arrojaran su cadáver a la fosa común.

24Sin embargo, Ajicán, hijo de Safán, protegió a Jeremías y no permitió que cayera en manos del pueblo ni que lo mataran.