Ieremia profețește în Templu
1Acesta este Cuvântul care a venit din partea Domnului la începutul domniei lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: 2„Stai în curtea Casei Domnului și spune‑le celor ce vin să se închine în Casa Domnului din toate cetățile lui Iuda, toate cuvintele pe care ți le poruncesc; să nu omiți niciun cuvânt. 3Poate că vor asculta și se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea. Atunci Mă voi căi de răul pe care plănuisem să li‑l fac din cauza răutății faptelor lor. 4Să le spui: «Așa vorbește Domnul: ‘Dacă nu Mă ascultați când vă poruncesc să urmați Legea Mea pe care v‑am pus‑o înainte, 5dacă nu ascultați cuvintele robilor Mei, profeții, pe care vi i‑am trimis dis‑de‑dimineaţă și de care nu ați ascultat până acum, 6atunci voi face Casei acesteia ca lui Șilo și voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului.’»“
7Preoții, profeții și întregul popor l‑au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului. 8De îndată ce Ieremia a terminat de spus tot ceea ce‑i poruncise Domnul să spună, preoții, profeții și întregul popor au pus mâna pe el și i‑au zis:
– Sigur vei muri! 9De ce profețești în Numele Domnului, zicând: „Casa aceasta va ajunge ca Șilo și cetatea aceasta va fi pustiită și lipsită de locuitori?“
Tot poporul s‑a adunat în jurul lui Ieremia, în Casa Domnului.
10Când conducătorii lui Iuda au auzit aceste lucruri, s‑au suit de la palat la Casa Domnului și s‑au așezat la intrarea Porții celei Noi a Casei Domnului.
11Apoi preoții și profeții au vorbit conducătorilor și întregului popor, zicând:
– Să se hotărască condamnarea la moarte a acestui om, pentru că a profețit împotriva acestei cetăți. Voi înșivă l‑ați auzit cu urechile voastre.
12Ieremia le‑a zis conducătorilor și întregului popor:
– Domnul m‑a trimis să profețesc împotriva acestei Case și împotriva acestei cetăți toate cuvintele pe care le‑ați auzit. 13Acum, îndreptați‑vă căile și faptele și ascultați de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, iar Domnul Se va căi de răul pe care l‑a rostit împotriva voastră. 14Cât despre mine, iată‑mă în mâinile voastre! Faceți‑mi așa cum credeți că este bine și drept.14 Lit.: Faceți‑mi potrivit cu ceea ce este bine și drept în ochii voștri. 15Dar să știți că dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de vărsare de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei, căci, în adevăr, Domnul m‑a trimis la voi să spun toate aceste cuvinte în auzul urechilor voastre.
16Atunci conducătorii poporului și întreg poporul le‑au zis preoților și profeților:
– Omul acesta nu trebuie condamnat la moarte, căci ne‑a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul nostru.
17Unii din bătrânii țării s‑au ridicat și au vorbit întregii adunări a poporului, zicând:
18– Mica din Moreșet, profețea în zilele lui Ezechia, regele lui Iuda, și spunea întregului popor al lui Iuda: „Așa vorbește Domnul Oștirilor:
«Sionul va fi arat ca un ogor,
Ierusalimul va deveni un morman de ruine,
iar muntele Casei va deveni o înălțime acoperită cu păduri.»“18 Vezi Mica 3:12.
19L‑a omorât oare Ezechia, regele lui Iuda, sau cineva din Iuda? Nu s‑a temut Ezechia de Domnul și n‑a căutat el fața Domnului? Și nu S‑a căit Domnul atunci de răul pe care‑l rostise împotriva lor? Iar noi să ne împovărăm sufletele cu un rău așa de mare?
20A mai fost însă un om care profețea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim. El a profețit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia întocmai aceleași cuvinte ca Ieremia. 21Regele Iehoiachim, toți vitejii lui și toți conducătorii lui au auzit cuvintele lui și regele a căutat să‑l omoare. Dar Urie a fost înștiințat de lucrul acesta, s‑a temut și a fugit în Egipt. 22Regele Iehoiachim a trimis niște oameni în Egipt: pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe alții împreună cu el. 23Aceștia l‑au scos pe Urie din Egipt și l‑au adus la regele Iehoiachim, care l‑a ucis cu sabia și i‑a aruncat cadavrul în mormântul fiilor poporului.
24Totuși, Ahikam, fiul lui Șafan, l‑a sprijinit pe Ieremia, nelăsând să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.
Jeremia en hårsmån från döden
1När Jojakim, Josias son, hade blivit kung över Juda kom detta ord från Herren: 2”Så säger Herren: Ställ dig på förgården till Herrens hus och tala till alla från Juda städer, dem som kommit för att tillbe i Herrens hus. Tala till dem allt jag befaller dig att tala och utelämna inte ett ord. 3Det kan hända att de lyssnar och vänder om var och en från sin onda väg. Då ska jag ångra det onda som jag tänkt sända över dem för deras onda gärningars skull. 4Säg till dem: ’Så säger Herren: Om ni inte lyssnar till mig och lyder den lag som jag har gett er, 5och om ni inte lyssnar till mina tjänare profeterna som jag gång på gång har sänt till er, fastän ni inte har lyssnat, 6då ska jag göra med detta hus som med Shilo och göra denna stad till en förbannelse bland alla jordens folk.’ ”
7Prästerna, profeterna och allt folket hörde Jeremia tala allt detta i Herrens hus. 8När Jeremia hade avslutat sitt tal och sagt allt Herren hade befallt honom att säga till folket, grep prästerna, profeterna och allt folket honom och sa: ”Du ska dö! 9Hur kan du profetera i Herrens namn att det ska gå för detta hus som det gick för Shilo och att denna stad ska bli ödelagd, så att ingen kan bo här?” Allt folket samlades kring Jeremia i Herrens hus.
10När furstarna i Juda hörde vad som pågick, gick de från kungapalatset bort till Herrens hus och tog plats vid Herrens nya port. 11Prästerna och profeterna sa då till furstarna och till allt folket: ”Denne man ska dömas till döden! Ni har ju med era egna öron hört honom profetera mot den här staden.”
12Jeremia svarade då alla furstarna och allt folket: ”Det var Herren som sände mig för att profetera mot detta tempel och mot den här staden allt det ni har hört. 13Ändra nu era levnadssätt och gärningar och lyssna till Herren, er Gud, så ska Herren ångra det onda som han uttalat mot er. 14Vad mig beträffar så är jag i ert våld. Gör med mig vad ni anser vara gott och rätt. 15Men det ska ni veta att om ni dödar mig drar ni oskyldigt blod över er, över denna stad och dem som bor här. För Herren har faktiskt sänt mig till er för att tala allt detta.”
16Då sa furstarna och allt folket till prästerna och profeterna: ”Denne man förtjänar inte att dömas till döden, för han har talat till oss i Herrens, vår Guds, namn.”
17Då trädde några av landets äldste fram och talade till hela det församlade folket:
18”Mika från Moreshet profeterade medan Hiskia var kung i Juda och sa då till folket: ’Så säger härskarornas Herre:
Sion ska plöjas upp som en åker,
Jerusalem förvandlas till en stenhög
och tempelberget till en skogbevuxen höjd.’
19Men dödade kung Hiskia av Juda och Judas folk honom? Fruktade inte och vädjade inte Hiskia till Herren, så att Herren ångrade sig och inte gjorde det onda han hade uttalat mot dem? Och nu håller vi själva på med att dra något mycket ont över oss!”
Profeten Uria
20Där fanns också en annan man, Shemajas son Uria från Kirjat-Jearim, som profeterade i Herrens namn mot denna stad och detta land, precis som Jeremia gjorde. 21Men när kung Jojakim och alla hans officerare och furstar hörde vad han sa, försökte kungen döda honom. Men Uria fick höra det och blev rädd och flydde till Egypten. 22Då skickade kung Jojakim några män till Egypten: Akbors son Elnatan, tillsammans med några andra. 23De hämtade Uria från Egypten och förde honom till kung Jojakim, som lät döda honom med svärd och kasta hans kropp på den allmänna begravningsplatsen.
24Men Achikam, Shafans son, stod på Jeremias sida så att han inte utlämnades till folket för att dödas.
