Vlăstarul Domnului
1Vai de păstorii care distrug și risipesc oile pășunii Mele, zice Domnul. 2De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care‑l pasc pe poporul Meu: «Voi Mi‑ați risipit oile, le‑ați izgonit și nu le‑ați îngrijit. Iată, vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre, zice Domnul. 3Eu Însumi voi aduna rămășița oilor Mele din toate țările în care le‑am izgonit și le voi aduce înapoi în pășunea lor, unde vor rodi și se vor înmulți. 4Voi pune peste ele păstori care le vor paște. Nu se vor mai teme, nu se vor înspăimânta și nu va mai lipsi niciuna din ele, zice Domnul.»
5Iată, vin zile, zice Domnul,
când îi voi ridica lui David un Vlăstar drept.
El va domni ca Împărat, va lucra cu înțelepciune
și va face judecată și dreptate în țară.
6În zilele Lui, Iuda va fi izbăvit
și Israel va locui în siguranță.
Va fi cunoscut sub Numele de
Domnul, Dreptatea noastră!
7De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, Care i‑a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului», 8ci: «Viu este Domnul, Care a scos și a adus înapoi sămânța Casei lui Israel din nord și din toate țările în care o risipise!» Atunci ei vor locui în propria lor țară.“
Mesaj cu privire la profeți
9Cu privire la profeți:
Inima îmi este zdrobită înăuntrul meu;
toate oasele îmi tremură.
Sunt ca un om beat,
ca un bărbat biruit de vin,
din cauza Domnului
și a sfintelor Lui cuvinte.
10Căci țara este plină de cei ce comit adulter.
Din cauza blestemului țara s‑a uscat
și pășunile pustiei s‑au veștejit.
Alergarea lor este spre rău
și vigoarea lor nu este spre bine.
11„Căci atât profetul, cât și preotul sunt stricați.
Chiar și în Casa Mea le‑am găsit răutatea,
zice Domnul.
12De aceea, calea lor va fi precum alunecușul;
vor fi împinși în întuneric
și vor cădea în el,
căci voi aduce nenorocirea peste ei
în anul când îi voi pedepsi,
zice Domnul.
13Printre profeții Samariei
am văzut următoarea scârboșenie:
ei au profețit în numele lui Baal
și l‑au rătăcit pe poporul Meu, Israel.
14Printre profeții Ierusalimului
am văzut un lucru dezgustător:
ei comit adulter și trăiesc în minciună.
Ei întăresc mâinile răufăcătorilor,
astfel că niciunul nu se întoarce de la răutatea lui.
Toți sunt înaintea Mea ca Sodoma,
iar locuitorii cetății ca Gomora.“
15Așa vorbește Domnul Oștirilor despre profeți:
„Iată, îi voi hrăni cu pelin
și le voi da să bea ape otrăvite,
căci, prin profeții Ierusalimului,
s‑a răspândit stricăciunea în toată țara.“
16Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Nu ascultați cuvintele pe care vi le profețesc profeții voștri,
căci ei vă dau speranțe false;
vă spun viziuni inventate de mintea lor,
care nu sunt din gura Domnului.
17Ei spun celor ce Mă disprețuiesc:
«Domnul a zis: veți avea pace!».
Iar tuturor celor ce trăiesc după încăpățânarea inimii lor
le spun: «Nu va veni asupra voastră niciun rău!»
18Dar care dintre ei a fost prezent la sfatul Domnului
ca să vadă și să audă Cuvântul Lui?
Cine a luat aminte la Cuvântul Lui și l‑a ascultat?
19Iată, furtuna Domnului
izbucnește cu mânie,
vijelia se năpustește
și cade asupra capului celor răi.
20Mânia Domnului nu se va potoli
până când El nu Își va împlini în întregime
planurile inimii Sale.
În zilele de pe urmă,
veți înțelege limpede lucrul acesta.
21Nu Eu i‑am trimis pe acești profeți,
și totuși ei au alergat.
Nu Eu le‑am vorbit,
și totuși ei au profețit.
22Dacă ar fi fost prezenți la sfatul Meu,
ar fi vestit poporului Meu cuvintele Mele
și l‑ar fi întors de la calea lui cea rea,
de la răutatea faptelor lui.
23Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul,
nu și un Dumnezeu de departe?23 În contextul politeismului antic, Dumnezeu afirmă că el nu este o simplă zeitate locală, ci este Dumnezeul întregului pământ.
24Se poate ascunde cineva în locuri secrete
fără ca Eu să‑l văd?
zice Domnul.
Nu umplu Eu cerurile și pământul?
zice Domnul.
25Am auzit ce spun profeții care profețesc minciuni în Numele Meu, zicând: «Am avut un vis! Am avut un vis!» 26Până când vor continua profeții aceștia să profețească minciunile și înșelătoriile minții lor? 27Ei plănuiesc să‑l facă pe poporul Meu să‑Mi uite Numele prin visele lor pe care și le povestesc unul altuia, tot așa cum părinții lor Mi‑au uitat Numele în favoarea lui Baal. 28Profetul care a avut un vis să istorisească visul, dar cel care are Cuvântul Meu, să spună Cuvântul Meu în adevăr. Ce‑au de‑a face paiele cu grânele? zice Domnul. 29Nu este Cuvântul Meu ca un foc și ca un ciocan care sfărâmă stânca? zice Domnul.
30De aceea, iată, zice Domnul, sunt împotriva profeților care fură cuvintele Mele unul de la altul. 31Iată, zice Domnul, sunt împotriva profeților care iau vorba lor și apoi spun «O rostire»! 32Iată, sunt împotriva celor ce profețesc vise mincinoase, zice Domnul. Ei le istorisesc și rătăcesc astfel poporul Meu cu minciunile și cu îndrăzneala lor. Nu Eu i‑am trimis și nu Eu le‑am poruncit. Ei nu sunt de niciun folos pentru poporul acesta, zice Domnul.
33Când poporul acesta, sau un profet, sau un preot te va întreba, zicând: «Care este rostirea Domnului?», să le spui: «Ce rostire? Vă voi părăsi!», zice Domnul. 34Iar pe profetul, preotul sau poporul care va zice: «O rostire a Domnului!», îl voi pedepsi Eu, atât pe acel om, cât și pe familia lui. 35Prin urmare, să ziceți astfel, fiecare prietenului său și fiecare fratelui său: «Ce a răspuns Domnul?» sau: «Ce a vorbit Domnul?» 36Dar să nu mai ziceți: «O rostire a Domnului!», căci rostirea devine pentru fiecare propriul lui cuvânt și astfel voi pervertiți cuvintele Dumnezeului cel Viu, Domnul Oștirilor, Dumnezeul nostru. 37Să zici profetului astfel: «Ce ți‑a răspuns Domnul?» sau: «Ce a vorbit Domnul?» 38Dacă însă veți mai zice: «O rostire a Domnului!», atunci așa vorbește Domnul: «Pentru că spuneți cuvintele acestea: ‘O rostire a Domnului!’, deși Eu am trimis la voi, zicându‑vă să nu mai spuneți: ‘O rostire a Domnului’, 39iată, vă voi uita și vă voi ridica din prezența Mea, atât pe voi, cât și cetatea pe care v‑am dat‑o vouă și părinților voștri. 40Voi pune peste voi un dispreț veșnic și o rușine veșnică și acestea nu vor fi uitate.»“
Ang Pag-asang Darating
1-2Sinabi ng Panginoon, ang Dios ng Israel, “Nakakaawa kayong mga pinuno ng mga mamamayan ko! Kayo sana ang mag-aalaga sa aking mga mamamayan tulad ng pastol ng mga tupa, ngunit pinabayaan lang ninyo silang mamatay at mangalat. Kaya dahil sa pinangalat ninyo ang mga mamamayan ko at hindi nʼyo inalagaan, parurusahan ko kayo. Oo, parurusahan ko kayo dahil sa kasamaang ginawa ninyo. 3Ako mismo ang magtitipon sa mga natitira kong mamamayan mula sa ibaʼt ibang lugar kung saan ko sila pinangalat, at dadalhin ko sila pabalik sa lupain nila at muli silang dadami roon. 4Bibigyan ko sila ng pinunong magmamalasakit at mangangalaga sa kanila, at hindi na sila matatakot o mangangamba, at wala nang maliligaw sa kanila. Ako, ang Panginoon, ang nagsasabi nito.”
5Sinabi pa ng Panginoon, “Darating ang araw na paghahariin ko ang isang hari na matuwid na mula sa angkan ni David. Maghahari siyang may karunungan, at paiiralin niya ang katuwiran at katarungan sa lupaing ito. 6Ito ang pangalang itatawag sa kanya, ‘Ang Panginoon ang Ating Katuwiran.’23:6 Katuwiran: o, Kaligtasan; o, Tagumpay. At sa panahong iyon, maliligtas ang Juda at magkakaroon ng kapayapaan sa Israel.
7“Sa panahong iyon, hindi na susumpa ang mga tao ng ganito, ‘Sumusumpa ako sa pangalan ng buhay na Panginoon na nagpalaya sa mga Israelita mula sa Egipto!’ 8Sa halip, sasabihin nilang, ‘Sumusumpa ako sa pangalan ng buhay na Panginoon na nagpalaya sa mga lahi ng Israel sa mga bansa sa hilaga at sa lahat ng bansa kung saan sila pinangalat. At maninirahan na sila sa kanilang sariling lupain.’ ”
Ang Parusa sa mga Bulaang Propeta
9Nadudurog ang puso ko dahil sa mga bulaang propeta. Nanginginig pati ang mga buto ko at para akong lasing dahil sa banal na mensahe ng Panginoon laban sa kanila. 10Puno na ang lupain ng mga taong sumasamba sa mga dios-diosan,23:10 sumasamba sa mga dios-diosan: sa literal, nakikiapid sa mga babae o mga lalaki. dahil gumagawa ng kasamaan ang mga propeta at nagmamalabis sa kapangyarihan nila. At dahil ditoʼy isinumpa ng Panginoon ang lupain, kaya natuyo at nalanta ang mga tanim. 11Sapagkat ito ang sinasabi ng Panginoon, “Ang mga pari ay kagaya rin ng mga propeta. Pareho silang marumi at gumagawa ng kasamaan maging sa templo ko. 12Kaya magiging madilim at madulas ang daan nila. Matitisod at madadapa sila dahil pasasapitin ko sa kanila ang kapahamakan sa panahon na parurusahan ko sila. Ako, ang Panginoon, ang nagsasabi nito.
13“Nakita ko na napakasama ng ginagawa ng mga propeta ng Samaria, dahil nagsisipanghula sila sa pangalan ni Baal at inililigaw nila ang mga mamamayan kong mga Israelita. 14Pero nakita ko ring mas masama pa ang ginagawa ng mga propeta ng Jerusalem dahil nangangalunya sila at nagsisinungaling pa. Pinapalakas nila ang loob ng masasamang tao para gumawa pa ng kasamaan, kaya hindi sila tumatalikod sa kasamaan nila. Ang mga taga-Jerusalem ay kasingsama ng mga taga-Sodom at Gomora.
15“Kaya ako, ang Panginoong Makapangyarihan, ay nagsasabi tungkol sa mga propetang ito: Pakakainin ko sila ng mapait na pagkain at paiinumin ko sila ng inuming may lason sapagkat dahil sa kanilaʼy lumaganap ang kasamaan sa buong lupain.”
16Sinabi ng Panginoong Makapangyarihan sa mga taga-Jerusalem, “Huwag kayong maniniwala sa sinasabi ng mga bulaang propetang ito. Pinapaasa lang nila kayo sa mga kasinungalingan. Hindi galing sa akin ang mga sinasabi nilang pangitain kundi sa sarili nilang isipan. 17Ito ang palagi nilang sinasabi sa mga taong ayaw makinig sa mga salita ko at sumusunod sa matitigas nilang puso: ‘Magiging mabuti ang kalagayan ninyo. Walang anumang masamang mangyayari sa inyo.’ 18Pero sino sa mga propetang iyon ang nakakaalam ng iniisip ko? Ni hindi nga sila nakinig sa mga salita ko o pinahalagahan man lang ang mga sinabi ko. 19Makinig kayo! Ang galit koʼy parang bagyo o buhawi na hahampas sa ulo ng masasamang taong ito. 20Hindi mawawala ang galit ko hanggaʼt hindi ko nagagawa ang gusto kong gawin. At sa huling araw, lubos ninyong mauunawaan ito. 21Hindi ko sinugo ang mga propetang iyan, pero lumakad pa rin sila. Wala akong sinabi sa kanila, pero nagsalita pa rin sila. 22Ngunit kung alam lang nila kung ano ang nasa isip ko, sinabi sana nila ang mga salita ko sa aking mga mamamayan, para talikuran ang masasama nilang pag-uugali at mga ginagawa. 23Ako ay Dios na nasa lahat ng lugar, at hindi nasa iisang lugar lamang. 24Walang sinumang makapagtatago sa akin kahit saan mang lihim na lugar na hindi ko nakikita. Hindi nʼyo ba alam na akoʼy nasa langit, nasa lupa at kahit saan? Ako, ang Panginoon, ang nagsasabi nito.
25“Narinig ko ang mga sinabi ng mga propetang nagsasalita ng kasinungalingan sa pangalan ko. Sinasabi nilang binigyan ko raw sila ng mensahe sa pamamagitan ng panaginip. 26Hanggang kailan pa kaya sila magsasalita ng kasinungalingan na mula sa sarili nilang isipan? 27Sa pamamagitan ng mga panaginip nilang iyon na sinasabi nila sa mga tao, itinutulak nila ang mga mamamayan ko para kalimutan nila ako, gaya ng paglimot sa akin ng mga ninuno nila sa pamamagitan ng pagsamba nila kay Baal. 28Hayaan nʼyong magsalita ang mga propetang ito ng tungkol sa mga panaginip nila, pero ang mga propetang nakarinig ng aking mga salita ay dapat magpahayag nito nang buong katapatan. Sapagkat magkaiba ang mga panaginip nila kaysa sa mga salita ko, gaya ng pagkakaiba ng dayami sa trigo. 29Hindi baʼt makapangyarihan ang mga salita ko? Gaya ito ng apoy na nakasusunog o ng martilyo na nakadudurog ng bato.
30“Kaya laban ako sa mga propetang ginagaya lang ang mensahe ng kapwa nila propeta at sinasabi nila na galing daw ito sa akin. 31Laban din ako sa mga propetang gumagawa ng sariling mensahe at saka sasabihing ako raw ang nagsabi niyon. 32Nagpapahayag sila ng mga panaginip na hindi totoo, kaya inililigaw nila ang mga mamamayan ko sa mga kasinungalingan nila. Hindi ko sila isinugo o sinabihang magsalita, kaya wala silang kabutihang maibibigay sa mga tao. Ako, ang Panginoon, ang nagsasabi nito.
33“Jeremias, kung may magtatanong sa iyo na isang mamamayan, o propeta, o pari sa iyo kung ano ang ipinapasabi ko, sabihin mong ipinapasabi kong itatakwil ko sila. 34Kapag may propeta, o pari, o sinumang magsasabi na siya raw ay may mensahe na galing daw sa akin, parurusahan ko ang taong iyon pati ang sambahayan niya. 35Mas mabuti pang magtanong na lang siya sa mga kaibigan o mga kamag-anak niya kung ano ang ipinapasabi ko, 36kaysa sabihin niya, ‘May mensahe ako mula sa Panginoon.’ Dahil ginagamit ito ng iba para mapaniwala nila ang kanilang kapwa, kaya binaluktot nila ang ipinapasabi ng buhay na Dios, ang Panginoong Makapangyarihan.
37“Jeremias, kapag nagtanong ka sa isang propeta kung may mensahe siya mula sa akin 38at sasabihin niya, ‘Oo, may mensahe ako mula sa Panginoon.’ Kinakailangang sabihin mo sa kanya na ito ang sinasabi ko: ‘Sapagkat sinabi mong may mensahe ka mula sa akin, kahit pinagbawalan kitang magsabi ng ganoon, 39kakalimutan at palalayasin kita sa harapan ko. At pababayaan ko ang lungsod na ito na ibinigay ko sa mga ninuno mo. 40Ilalagay ko kayo sa walang hanggang kahihiyan na hindi nʼyo makakalimutan magpakailanman.’ ”
