Israel Îl uită pe Dumnezeu
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Du‑te și vestește în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Așa vorbește Domnul:
‘Îmi amintesc de credincioșia tinereții tale,
cum, mireasă fiind, Mă iubeai
și Mă urmai prin pustie,
pe un pământ nesemănat.
3Israel era sfântul Domnului,
primul rod al recoltei Lui;
toți cei ce‑l devorau se făceau vinovați
și nenorocirea venea peste ei,
zice Domnul.’»“
4Ascultați Cuvântul Domnului, Casă a lui Iacov,
toate clanurile Casei lui Israel!
5Așa vorbește Domnul:
„Ce nedreptate au găsit părinții voștri în Mine
de s‑au depărtat de Mine?
Ei s‑au dus după deșertăciuni
și ei înșiși au devenit deșertăciuni.
6Nu s‑au întrebat: «Unde este Domnul,
Care ne‑a scos din țara Egiptului
și ne‑a condus prin pustie,
printr‑un pământ uscat și plin de gropi,
printr‑un pământ al secetei și al umbrei morții,
printr‑un pământ pe unde nimeni nu trece
și unde nu locuiește niciun om?»
7V‑am dus într‑o țară ca o livadă,
ca să mâncați din rodul ei și din bunătățile ei,
însă voi ați venit și Mi‑ați pângărit țara,
Mi‑ați prefăcut moștenirea într‑o urâciune.
8Preoții nu s‑au întrebat:
«Unde este Domnul?»
Cei ce mânuiesc Legea nu M‑au cunoscut;
păstorii8 Sau: conducătorii. s‑au răzvrătit împotriva Mea.
Profeții au profețit prin Baal
și s‑au dus după cei ce nu pot fi de niciun folos.
9De aceea Mă voi certa din nou cu voi,
zice Domnul,
și Mă voi certa și cu copiii copiilor voștri.
10Treceți în țărmurile Chitim10 Prin utilizarea termenului Chitim se face referire, probabil, la zona apuseană care include Ciprul și regiunile de pe coasta Mediteranei. și priviți!
Trimiteți la Chedar10 Chedar face referire, probabil, la regiunea pustiului Siro-Arab, unde își aveau locuința mai multe triburi de beduini. și luați aminte;
vedeți dacă acolo s‑a întâmplat așa ceva!
11Și‑a schimbat vreun neam dumnezeii,
măcar că ei nu sunt Dumnezeu?
Poporul Meu însă și‑a schimbat Slava
cu ceva care nu‑i este de niciun folos.
12Mirați‑vă de aceasta, ceruri!
Înfiorați‑vă, uimiți‑vă mult,
zice Domnul,
13căci poporul Meu a săvârșit două rele:
M‑au părăsit pe Mine,
Izvorul apelor vii,
și și‑au săpat puțuri,
puțuri sparte, care nu țin apa.
14Este Israel un rob? Este el un fiu de rob din naștere?
Atunci de ce a devenit pradă?
15Leii răcnesc împotriva lui
și își ridică glasurile.
Ei îi pustiesc țara;
cetățile lui sunt devastate și fără locuitori.
16Chiar și cei din Nof16 Memfis. și Tahpanhes
ți‑au zdrobit creștetul capului.16 Sau: ți‑au ras podoaba capilară.
17Nu ți‑ai provocat tu singur lucrul acesta
pentru că L‑ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău,
când El te conducea pe cale?
18Și acum, de ce te duci în Egipt
să bei apă din Șihor18 Probabil un braț al Deltei Nilului.?
De ce mergi în Asiria
să bei apă din râu18 Eufratul.?
19Răutatea ta te va pedepsi;
necredincioșia ta te va mustra.
Vei ști și vei vedea astfel
cât de rău și de amar este pentru tine
să‑L părăsești pe Domnul, Dumnezeul tău,
și să nu ai nicio frică de Mine,
zice Stăpânul, Domnul Oștirilor19 YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte]..
20Deși, demult, ți‑am sfărâmat jugul
și ți‑am smuls legăturile,
totuși tu ai zis: «Nu voi mai sluji».
Căci pe orice deal înalt
și sub orice copac verde
te‑ai întins ca o prostituată.
21Eu te sădisem ca pe o vie aleasă,
toată dintr‑o sămânță veritabilă.
Cum de te‑ai prefăcut înaintea Mea
într‑o ramură putredă de viță străină?
22Chiar dacă te‑ai spăla cu sodă,
chiar dacă te‑ai da cu multă leșie,
nelegiuirea ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul Domn.
23Cum poți spune: «Nu m‑am pângărit
și nu am alergat după baali23 Diferite forme locale ale lui Baal, zeul canaanit al fertilității.!»?
Privește‑ți urma pașilor în vale
și ia aminte la ce ai făcut.
Ești ca o dromaderă iute,
ale cărei căi sunt întortocheate,
24ca o măgăriță sălbatică, obișnuită cu pustiul,
care gâfâie în aprinderea poftei ei!
Cine o va împiedica să‑și satisfacă pofta?
Cei ce o doresc nu se obosesc căutând‑o,
căci o găsesc la vremea împerecherii ei.24 Lit.: în luna ei.
25Oprește‑te până când nu ajungi desculță
și cu gâtul uscat!
Dar tu zici: «În zadar!
Eu iubesc dumnezeii străini
și vreau să merg după ei!»
26Cum este dat de rușine un hoț când este prins,
tot astfel este rușinată Casa lui Israel –
poporul, regii și conducătorii lui,
preoții și profeții lui.
27Ei zic lemnului: «Tu ești tatăl nostru!»
și pietrei: «Tu ne‑ai dat naștere!»
Căci s‑au întors cu ceafa la Mine,
și nu cu fața.
Dar când sunt în nenorocire,
ei zic: «Ridică‑Te și izbăvește‑ne!»
28Unde sunt atunci dumnezeii pe care vi i‑ați făcut?
Să se ridice ei deci, și să te izbăvească în vremea nenorocirii tale!
Căci Iuda, ai tot atâția dumnezei, câte cetăți ai!
29De ce vă certați cu Mine?
Toți v‑ați răzvrătit împotriva Mea,
zice Domnul.
30Degeaba v‑am lovit copiii,
căci tot n‑au luat aminte la disciplinare.
Sabia voastră i‑a devorat pe profeții voștri
ca un leu distrugător.“
31Voi, cei din generația aceasta, uitați‑vă la Cuvântul Domnului:
„Am fost Eu o pustie pentru Israel
sau un pământ plin de întuneric31 Sau: un pământ al întunericului lui Yah (compară cu 1 Sam. 26:12).?
De ce spune poporul Meu: «Suntem liberi să rătăcim!
Nu vom mai veni la Tine!»
32Își uită o fecioară bijuteriile
sau o mireasă eșarfele32 Prin folosirea acestui termen se face referire la o practică a femeilor de a purta în jurul taliei o eșarfă ca un semn al faptului că sunt căsătorite.?
Poporul Meu însă M‑a uitat
de zile fără număr.
33Ce bine știi să‑ți întocmești căile când cauți iubire!
Astfel, până și pe femeile rele le înveți căile tale!
34Chiar și pe marginile hainelor tale
se găsește sângele săracilor nevinovați,
pe care nu i‑ai prins dând vreo spargere.
Dar în pofida acestor lucruri
35tu zici: «Sunt nevinovat!
Cu siguranță, mânia Lui s‑a întors de la mine!»
Însă Eu te voi judeca
pentru că zici: «Nu am păcătuit!»
36De ce atâta grabă
ca să‑ți schimbi calea?
Vei fi făcut de rușine de către Egipt
așa cum ai fost făcut de rușine de către Asiria.
37Și de acolo vei ieși cu mâinile pe cap,
căci Domnul i‑a lepădat pe cei în care te încrezi
și nu vei reuși împreună cu ei.“
Israel abandona a Deus
1De novo o Senhor me falou. 2“Vai e grita isto nas ruas de Jerusalém: O Senhor diz: Lembro-me do tempo em que procuravas pressurosamente agradar-me, tal como um jovem esposo, em que me amavas e me seguias, mesmo nas terras secas do deserto. 3Nesses dias Israel era um povo santo, o primeiro dos meus filhos. Quem lhe fizesse mal seria considerado profundamente culpado e grande prejuízo caía sobre quem lhe tocasse.”
4Ó descendentes de Jacob e gentes da casa de Israel, o Senhor pergunta: 5“Porque é que os vossos pais me abandonaram? Que mal encontraram em mim, a ponto de se desviarem e de se porem a adorar ídolos sem valor, tornando-se eles próprios sem valor? 6Eles não se preocuparam em perguntar: ‘Onde está o Senhor que nos trouxe seguramente para fora do Egito e nos conduziu através do deserto estéril, duma terra de sequidão e de pedregulhos, de sombras tenebrosas e de morte, onde ninguém vive nem sequer viaja?’ 7Eu vos trouxe para uma terra fértil, onde puderam comer dos seus frutos e de todas as boas coisas que generosamente produz, mas vocês transformaram-na numa terra de pecado e corrupção, tendo feito desse meu território uma abominação. 8Os sacerdotes não perguntaram: ‘Onde está o Senhor?’ Os seus juízes ignoraram-me; os responsáveis por ensinar a Lei revoltaram-se contra mim e os profetas puseram-se a falar em nome de Baal, gastando o tempo em coisas insensatas.
9Contudo, continuarei a pleitear convosco, para que voltem para mim, e até com os filhos dos vossos filhos!
10-11Olhem e vejam se podem encontrar outra nação assim, que tenha trocado os deuses que tinha antes por outros novos, ainda que não se trate de deuses nenhuns. Vão ver a ocidente, para os lados da ilha de Chipre; mandem gente informar-se na direção do oriente, dos desertos de Quedar. Verifiquem se ali alguém alguma vez ouviu coisas tão estranhas como estas. 12Os céus ficam desolados com estas coisas. 13Porque o meu povo cometeu dois pecados! Deixaram-me a mim, a fonte da água da vida e, além disso, cavaram cisternas rotas que não podem conter água!
14Por que razão se tornou Israel numa nação de escravos? Porque foram eles capturados e levados para longe?
15Vejo grandes exércitos marchando sobre Jerusalém, com rugidos poderosos, prontos para destruir e para deixar todas as outras cidades em ruínas, queimadas e desoladas. 16Vejo os exércitos do Egito levantando-se contra Israel, avançando desde as suas cidades de Menfis e de Tafnes, para aniquilar inteiramente a glória de Israel. 17E isto é consequência direta do facto de se terem rebelado contra o Senhor, vosso Deus, que queria guiar-vos no vosso caminho!
18O que pensas tu ganhar indo ao Egito, para beber da água do Nilo? O que pensas tu ganhar indo à Assíria, para beber água do Eufrates? 19A vossa própria maldade vos castiga. Hão de ver que coisa má e amarga é rebelarem-se contra o Senhor, vosso Deus, sem temor algum de o esquecerem, diz Deus, o Senhor dos exércitos. 20Há já muito tempo, tu quebraste o meu jugo e desprendeste as cadeias que te prendiam, mas não quiseste obedecer-me. No cimo de cada outeiro, debaixo de cada árvore frondosa te entregaste a algum culto de prostituição.
21Quando vos plantei, escolhi cuidadosamente a minha videira, a melhor de todas, de uma semente absolutamente pura. Como foi que se tornaram uma planta degenerada, uma vinha estragada? 22Não há sabão ou detergente que chegue para vos lavar. Vocês estão sujos com uma culpa que não sai assim. Vejo-a continuamente perante os meus olhos, diz o Senhor Deus. 23Vocês dizem que não, que não é assim, que não têm adorado ídolos de Baal. Mas como é que podem afirmar uma coisa dessas? Vão ver, em cada vale da terra! Encarem bem os terríveis pecados que têm praticado. Vocês são como camelas ligeiras desviando-se do seu caminho! 24São como uma jumenta selvagem sorvendo o ar no tempo do acasalamento. Quem poderá reter a tua lascívia? Qualquer macho que te queira nem precisa de procurar-te; tu logo apareces correndo para ele! 25Porque não deixas de andar a correr assim atrás de outros deuses? Mas tu dizes: ‘Não percas tempo! Estou apaixonada por esses estrangeiros e já não posso deixar de os amar!’
26Tal como um ladrão inveterado, a única coisa de que pode ter vergonha é ser apanhado. Reis, altas entidades, sacerdotes e profetas, são todos assim! 27Chamam pai a uma coisa talhada em madeira e têm como mãe um ídolo esculpido em pedra! Mas o certo é que em tempos de aflição sabem clamar a mim que os salve. 28Porque não vão ter com essa espécie de deuses que vocês mesmo fizeram? Quando o perigo ameaça, deem-lhes ocasião para que se mostrem e vos salvem, se puderem! Até porque vocês têm tantos deuses quantas as cidades de Judá! 29Não venham ter comigo, porque vocês são rebeldes, diz o Senhor. 30Castiguei os teus filhos, mas isso de pouco lhes serviu. Continuam sem querer obedecer. Vocês mesmos têm morto os meus profetas, como os leões ao despedaçarem a presa.
31Ó, meu povo, ouve a palavra do Senhor! Terei sido como um deserto para com Israel? Ter-lhe-ei proporcionado uma vida como numa terra de trevas e de maldade? Então porque diz o meu povo: ‘Até que enfim estamos livres de Deus! Já não temos mais nada a ver com ele!’? Como podem desligar-se de Deus assim dessa maneira? 32Poderá uma rapariga esquecer os seus enfeites? Qual é a noiva que os põe de lado e não se lembra mais do seu vestido de noiva? Pois é o que tem acontecido há anos com o meu povo que se tem esquecido de mim!
33O que tu não inventas para cativares os teus amantes! A meretriz mais experimentada teria muito a aprender contigo! 34As tuas roupas estão manchadas com o sangue dos inocentes e dos pobres. Assassinas descaradamente, sem causa alguma, e ainda por cima dizes: 35‘Não fiz nada que justifique a cólera de Deus! Estou certo de que ele não está zangado!’ Hei de castigar-te severamente, porque dizes: ‘Não pequei!’
36Andas de um lado para o outro, de um aliado saltas para outro, procurando apoio, mas isso não servirá de nada. Os teus novos amigos no Egito hão de esquecer-te, tal como já aconteceu com a Assíria. 37Serás deixado no desespero, cobrindo a cara com as mãos, porque o Senhor rejeita esses em quem tu confias. Não terás sucesso, a despeito da sua ajuda.
