Israel Îl uită pe Dumnezeu
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Du‑te și vestește în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Așa vorbește Domnul:
‘Îmi amintesc de credincioșia tinereții tale,
cum, mireasă fiind, Mă iubeai
și Mă urmai prin pustie,
pe un pământ nesemănat.
3Israel era sfântul Domnului,
primul rod al recoltei Lui;
toți cei ce‑l devorau se făceau vinovați
și nenorocirea venea peste ei,
zice Domnul.’»“
4Ascultați Cuvântul Domnului, Casă a lui Iacov,
toate clanurile Casei lui Israel!
5Așa vorbește Domnul:
„Ce nedreptate au găsit părinții voștri în Mine
de s‑au depărtat de Mine?
Ei s‑au dus după deșertăciuni
și ei înșiși au devenit deșertăciuni.
6Nu s‑au întrebat: «Unde este Domnul,
Care ne‑a scos din țara Egiptului
și ne‑a condus prin pustie,
printr‑un pământ uscat și plin de gropi,
printr‑un pământ al secetei și al umbrei morții,
printr‑un pământ pe unde nimeni nu trece
și unde nu locuiește niciun om?»
7V‑am dus într‑o țară ca o livadă,
ca să mâncați din rodul ei și din bunătățile ei,
însă voi ați venit și Mi‑ați pângărit țara,
Mi‑ați prefăcut moștenirea într‑o urâciune.
8Preoții nu s‑au întrebat:
«Unde este Domnul?»
Cei ce mânuiesc Legea nu M‑au cunoscut;
păstorii8 Sau: conducătorii. s‑au răzvrătit împotriva Mea.
Profeții au profețit prin Baal
și s‑au dus după cei ce nu pot fi de niciun folos.
9De aceea Mă voi certa din nou cu voi,
zice Domnul,
și Mă voi certa și cu copiii copiilor voștri.
10Treceți în țărmurile Chitim10 Prin utilizarea termenului Chitim se face referire, probabil, la zona apuseană care include Ciprul și regiunile de pe coasta Mediteranei. și priviți!
Trimiteți la Chedar10 Chedar face referire, probabil, la regiunea pustiului Siro-Arab, unde își aveau locuința mai multe triburi de beduini. și luați aminte;
vedeți dacă acolo s‑a întâmplat așa ceva!
11Și‑a schimbat vreun neam dumnezeii,
măcar că ei nu sunt Dumnezeu?
Poporul Meu însă și‑a schimbat Slava
cu ceva care nu‑i este de niciun folos.
12Mirați‑vă de aceasta, ceruri!
Înfiorați‑vă, uimiți‑vă mult,
zice Domnul,
13căci poporul Meu a săvârșit două rele:
M‑au părăsit pe Mine,
Izvorul apelor vii,
și și‑au săpat puțuri,
puțuri sparte, care nu țin apa.
14Este Israel un rob? Este el un fiu de rob din naștere?
Atunci de ce a devenit pradă?
15Leii răcnesc împotriva lui
și își ridică glasurile.
Ei îi pustiesc țara;
cetățile lui sunt devastate și fără locuitori.
16Chiar și cei din Nof16 Memfis. și Tahpanhes
ți‑au zdrobit creștetul capului.16 Sau: ți‑au ras podoaba capilară.
17Nu ți‑ai provocat tu singur lucrul acesta
pentru că L‑ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău,
când El te conducea pe cale?
18Și acum, de ce te duci în Egipt
să bei apă din Șihor18 Probabil un braț al Deltei Nilului.?
De ce mergi în Asiria
să bei apă din râu18 Eufratul.?
19Răutatea ta te va pedepsi;
necredincioșia ta te va mustra.
Vei ști și vei vedea astfel
cât de rău și de amar este pentru tine
să‑L părăsești pe Domnul, Dumnezeul tău,
și să nu ai nicio frică de Mine,
zice Stăpânul, Domnul Oștirilor19 YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte]..
20Deși, demult, ți‑am sfărâmat jugul
și ți‑am smuls legăturile,
totuși tu ai zis: «Nu voi mai sluji».
Căci pe orice deal înalt
și sub orice copac verde
te‑ai întins ca o prostituată.
21Eu te sădisem ca pe o vie aleasă,
toată dintr‑o sămânță veritabilă.
Cum de te‑ai prefăcut înaintea Mea
într‑o ramură putredă de viță străină?
22Chiar dacă te‑ai spăla cu sodă,
chiar dacă te‑ai da cu multă leșie,
nelegiuirea ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul Domn.
23Cum poți spune: «Nu m‑am pângărit
și nu am alergat după baali23 Diferite forme locale ale lui Baal, zeul canaanit al fertilității.!»?
Privește‑ți urma pașilor în vale
și ia aminte la ce ai făcut.
Ești ca o dromaderă iute,
ale cărei căi sunt întortocheate,
24ca o măgăriță sălbatică, obișnuită cu pustiul,
care gâfâie în aprinderea poftei ei!
Cine o va împiedica să‑și satisfacă pofta?
Cei ce o doresc nu se obosesc căutând‑o,
căci o găsesc la vremea împerecherii ei.24 Lit.: în luna ei.
25Oprește‑te până când nu ajungi desculță
și cu gâtul uscat!
Dar tu zici: «În zadar!
Eu iubesc dumnezeii străini
și vreau să merg după ei!»
26Cum este dat de rușine un hoț când este prins,
tot astfel este rușinată Casa lui Israel –
poporul, regii și conducătorii lui,
preoții și profeții lui.
27Ei zic lemnului: «Tu ești tatăl nostru!»
și pietrei: «Tu ne‑ai dat naștere!»
Căci s‑au întors cu ceafa la Mine,
și nu cu fața.
Dar când sunt în nenorocire,
ei zic: «Ridică‑Te și izbăvește‑ne!»
28Unde sunt atunci dumnezeii pe care vi i‑ați făcut?
Să se ridice ei deci, și să te izbăvească în vremea nenorocirii tale!
Căci Iuda, ai tot atâția dumnezei, câte cetăți ai!
29De ce vă certați cu Mine?
Toți v‑ați răzvrătit împotriva Mea,
zice Domnul.
30Degeaba v‑am lovit copiii,
căci tot n‑au luat aminte la disciplinare.
Sabia voastră i‑a devorat pe profeții voștri
ca un leu distrugător.“
31Voi, cei din generația aceasta, uitați‑vă la Cuvântul Domnului:
„Am fost Eu o pustie pentru Israel
sau un pământ plin de întuneric31 Sau: un pământ al întunericului lui Yah (compară cu 1 Sam. 26:12).?
De ce spune poporul Meu: «Suntem liberi să rătăcim!
Nu vom mai veni la Tine!»
32Își uită o fecioară bijuteriile
sau o mireasă eșarfele32 Prin folosirea acestui termen se face referire la o practică a femeilor de a purta în jurul taliei o eșarfă ca un semn al faptului că sunt căsătorite.?
Poporul Meu însă M‑a uitat
de zile fără număr.
33Ce bine știi să‑ți întocmești căile când cauți iubire!
Astfel, până și pe femeile rele le înveți căile tale!
34Chiar și pe marginile hainelor tale
se găsește sângele săracilor nevinovați,
pe care nu i‑ai prins dând vreo spargere.
Dar în pofida acestor lucruri
35tu zici: «Sunt nevinovat!
Cu siguranță, mânia Lui s‑a întors de la mine!»
Însă Eu te voi judeca
pentru că zici: «Nu am păcătuit!»
36De ce atâta grabă
ca să‑ți schimbi calea?
Vei fi făcut de rușine de către Egipt
așa cum ai fost făcut de rușine de către Asiria.
37Și de acolo vei ieși cu mâinile pe cap,
căci Domnul i‑a lepădat pe cei în care te încrezi
și nu vei reuși împreună cu ei.“
Israel abandona a Dios
1La palabra del Señor vino a mí: 2«Ve y proclama a oídos de Jerusalén que así dice el Señor:
»“Recuerdo el amor de tu juventud,
tu cariño de novia,
cuando me seguías por el desierto,
por tierras no cultivadas.
3Israel estaba consagrada al Señor,
era las primicias de su cosecha;
todo el que comía de ella sufría las consecuencias,
les sobrevenía la calamidad”»,
afirma el Señor.
4¡Escuchad la palabra del Señor, descendientes de Jacob,
tribus todas del pueblo de Israel!
5Así dice el Señor:
«¿Qué injusticia vieron en mí vuestros antepasados,
que se alejaron tanto de mí?
Se fueron tras lo que nada vale,
y en nada se convirtieron.
6Nunca preguntaron:
“¿Dónde está el Señor
que nos hizo subir de Egipto,
que nos guio por el desierto,
por tierra árida y accidentada,
por tierra reseca y tenebrosa,
por tierra que nadie transita
y en la que nadie vive?”
7Yo os traje a una tierra fértil,
para que comierais de sus frutos
y de su abundancia.
Pero vinisteis y contaminasteis mi tierra;
hicisteis de mi heredad algo abominable.
8Nunca preguntaron los sacerdotes:
“¿Dónde está el Señor?”
Los expertos en la ley jamás me conocieron;
los pastores se rebelaron contra mí,
los profetas hablaron en nombre de Baal
y se fueron tras dioses que para nada sirven.
9Por eso, aún voy a litigar contra vosotros,
y también litigaré contra los hijos de vuestros hijos
—afirma el Señor—.
10»Cruzad a las costas de Chipre, y mirad;
enviad mensajeros a Cedar,2:10 Cedar. Asentamiento de tribus beduinas en el desierto siro-arábigo. e informaos bien;
fijaos si ha sucedido algo semejante:
11¿Hay alguna nación que haya cambiado de dioses,
a pesar de que no son dioses?
¡Pues mi pueblo ha cambiado al que es su gloria,
por lo que no sirve para nada!
12¡Espantaos, cielos, ante esto!
¡Temblad y quedad horrorizados!
—afirma el Señor—.
13»Dos son los pecados
que ha cometido mi pueblo:
Me han abandonado a mí,
fuente de agua viva,
y han cavado sus propias cisternas,
cisternas rotas que no retienen agua.
14¿Acaso es Israel un esclavo?
¿Nació en la esclavitud?
¿Por qué entonces lo saquean?
15Los leones rugieron contra él,
lanzaron fuertes gruñidos.
Dejaron desolado su país,
sus ciudades fueron incendiadas,
y ya nadie las habita.
16»Para colmo de males,
los de Menfis2:16 Menfis. Lit. Nof. y los de Tafnes
te raparon la cabeza.
17¿No te ha pasado todo esto
por haber abandonado al Señor tu Dios,
mientras él te guiaba por el camino?
18Y ahora, ¿qué sacas con ir a Egipto
a beber agua del Nilo?
¿Qué sacas con ir a Asiria
a beber agua del Éufrates?
19Tu maldad te castigará,
tu infidelidad te recriminará.
Ponte a pensar cuán malo y amargo
es abandonar al Señor tu Dios
y no sentir temor de mí
—afirma el Señor, el Señor Todopoderoso—.
20»Desde hace mucho quebraste el yugo;
te quitaste las ataduras
y dijiste: “¡No quiero servirte!”
Sobre toda colina alta,
y bajo todo árbol frondoso,
te entregaste a la prostitución.
21Yo te planté, como vid selecta,
con semilla genuina.
¿Cómo es que te has convertido
en una vid degenerada y extraña?
22Aunque te laves con lejía,
y te frotes con mucho jabón,
ante mí seguirá presente
la mancha de tu iniquidad
—afirma el Señor omnipotente—.
23»¿Cómo puedes decir:
“No me he contaminado,
ni me he ido tras los baales”?
¡Considera tu conducta en el valle!
¡Reconoce lo que has hecho!
¡Camella ligera de cascos,
que no puedes quedarte quieta!
24¡Asna salvaje que tiras al monte!
Cuando ardes en deseos, olfateas el viento;
cuando estás en celo, no hay quien te detenga.
Ningún macho que te busque tiene que fatigarse:
cuando estás en celo, fácilmente te encuentra.
25»No andes con pies descalzos, que te lastimas,
ni dejes que la garganta se te reseque.
Pero tú insistes: “¡No tengo remedio!
Amo a dioses extraños, y tras ellos me iré”.
26»El pueblo de Israel se avergonzará,
junto con sus reyes y autoridades,
sacerdotes y profetas,
como se avergüenza el ladrón cuando lo descubren.
27A un trozo de madera le dicen:
“Tú eres mi padre”,
y a una piedra le repiten:
“Tú me has dado a luz”.
Me han vuelto la espalda;
no quieren darme la cara.
Pero les llega la desgracia y me dicen:
“¡Levántate y sálvanos!”
28¿Dónde están, Judá, los dioses que te fabricaste?
¡Tienes tantos dioses como ciudades!
¡Diles que se levanten!
¡A ver si te salvan cuando caigas en desgracia!
29»¿Por qué litigáis conmigo?
Todos vosotros os habéis rebelado contra mí
—afirma el Señor—.
30»En vano castigo a mi pueblo,
pues rechaza mi corrección.
Cual si fuera un león feroz,
vuestra espada devoró a vuestros profetas.
31»Pero vosotros, los de esta generación,
prestad atención a la palabra del Señor:
¿Acaso he sido para Israel
un desierto o una tierra tenebrosa?
¿Por qué dice mi pueblo:
“Somos libres, nunca más volveremos a ti”?
32¿Acaso una joven se olvida de sus joyas,
o una novia de su atavío?
¡Pues hace muchísimo tiempo
que mi pueblo se olvidó de mí!
33¡Qué mañosa eres
para conseguir amantes!
¡Hasta las malas mujeres
han aprendido de ti!
34Tienes la ropa manchada de sangre,
de sangre de gente pobre e inocente,
a los que nunca sorprendiste robando.
Por todo esto 35te voy a juzgar:
por alegar que no has pecado,
por insistir en tu inocencia,
por afirmar: “¡Dios ya no está enojado conmigo!”
36¡Con qué ligereza cambias de parecer!2:36 de parecer. Alt. de aliados.
Pues también Egipto te defraudará,
como te defraudó Asiria.
37Saldrás de allí con las manos en la nuca,
porque el Señor ha rechazado
a aquellos en quienes confías,
y no prosperarás con ellos.
