Israel Îl uită pe Dumnezeu
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Du‑te și vestește în auzul locuitorilor Ierusalimului astfel: «Așa vorbește Domnul:
‘Îmi amintesc de credincioșia tinereții tale,
cum, mireasă fiind, Mă iubeai
și Mă urmai prin pustie,
pe un pământ nesemănat.
3Israel era sfântul Domnului,
primul rod al recoltei Lui;
toți cei ce‑l devorau se făceau vinovați
și nenorocirea venea peste ei,
zice Domnul.’»“
4Ascultați Cuvântul Domnului, Casă a lui Iacov,
toate clanurile Casei lui Israel!
5Așa vorbește Domnul:
„Ce nedreptate au găsit părinții voștri în Mine
de s‑au depărtat de Mine?
Ei s‑au dus după deșertăciuni
și ei înșiși au devenit deșertăciuni.
6Nu s‑au întrebat: «Unde este Domnul,
Care ne‑a scos din țara Egiptului
și ne‑a condus prin pustie,
printr‑un pământ uscat și plin de gropi,
printr‑un pământ al secetei și al umbrei morții,
printr‑un pământ pe unde nimeni nu trece
și unde nu locuiește niciun om?»
7V‑am dus într‑o țară ca o livadă,
ca să mâncați din rodul ei și din bunătățile ei,
însă voi ați venit și Mi‑ați pângărit țara,
Mi‑ați prefăcut moștenirea într‑o urâciune.
8Preoții nu s‑au întrebat:
«Unde este Domnul?»
Cei ce mânuiesc Legea nu M‑au cunoscut;
păstorii8 Sau: conducătorii. s‑au răzvrătit împotriva Mea.
Profeții au profețit prin Baal
și s‑au dus după cei ce nu pot fi de niciun folos.
9De aceea Mă voi certa din nou cu voi,
zice Domnul,
și Mă voi certa și cu copiii copiilor voștri.
10Treceți în țărmurile Chitim10 Prin utilizarea termenului Chitim se face referire, probabil, la zona apuseană care include Ciprul și regiunile de pe coasta Mediteranei. și priviți!
Trimiteți la Chedar10 Chedar face referire, probabil, la regiunea pustiului Siro-Arab, unde își aveau locuința mai multe triburi de beduini. și luați aminte;
vedeți dacă acolo s‑a întâmplat așa ceva!
11Și‑a schimbat vreun neam dumnezeii,
măcar că ei nu sunt Dumnezeu?
Poporul Meu însă și‑a schimbat Slava
cu ceva care nu‑i este de niciun folos.
12Mirați‑vă de aceasta, ceruri!
Înfiorați‑vă, uimiți‑vă mult,
zice Domnul,
13căci poporul Meu a săvârșit două rele:
M‑au părăsit pe Mine,
Izvorul apelor vii,
și și‑au săpat puțuri,
puțuri sparte, care nu țin apa.
14Este Israel un rob? Este el un fiu de rob din naștere?
Atunci de ce a devenit pradă?
15Leii răcnesc împotriva lui
și își ridică glasurile.
Ei îi pustiesc țara;
cetățile lui sunt devastate și fără locuitori.
16Chiar și cei din Nof16 Memfis. și Tahpanhes
ți‑au zdrobit creștetul capului.16 Sau: ți‑au ras podoaba capilară.
17Nu ți‑ai provocat tu singur lucrul acesta
pentru că L‑ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău,
când El te conducea pe cale?
18Și acum, de ce te duci în Egipt
să bei apă din Șihor18 Probabil un braț al Deltei Nilului.?
De ce mergi în Asiria
să bei apă din râu18 Eufratul.?
19Răutatea ta te va pedepsi;
necredincioșia ta te va mustra.
Vei ști și vei vedea astfel
cât de rău și de amar este pentru tine
să‑L părăsești pe Domnul, Dumnezeul tău,
și să nu ai nicio frică de Mine,
zice Stăpânul, Domnul Oștirilor19 YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte]..
20Deși, demult, ți‑am sfărâmat jugul
și ți‑am smuls legăturile,
totuși tu ai zis: «Nu voi mai sluji».
Căci pe orice deal înalt
și sub orice copac verde
te‑ai întins ca o prostituată.
21Eu te sădisem ca pe o vie aleasă,
toată dintr‑o sămânță veritabilă.
Cum de te‑ai prefăcut înaintea Mea
într‑o ramură putredă de viță străină?
22Chiar dacă te‑ai spăla cu sodă,
chiar dacă te‑ai da cu multă leșie,
nelegiuirea ta tot ar rămâne înaintea ochilor Mei, zice Stăpânul Domn.
23Cum poți spune: «Nu m‑am pângărit
și nu am alergat după baali23 Diferite forme locale ale lui Baal, zeul canaanit al fertilității.!»?
Privește‑ți urma pașilor în vale
și ia aminte la ce ai făcut.
Ești ca o dromaderă iute,
ale cărei căi sunt întortocheate,
24ca o măgăriță sălbatică, obișnuită cu pustiul,
care gâfâie în aprinderea poftei ei!
Cine o va împiedica să‑și satisfacă pofta?
Cei ce o doresc nu se obosesc căutând‑o,
căci o găsesc la vremea împerecherii ei.24 Lit.: în luna ei.
25Oprește‑te până când nu ajungi desculță
și cu gâtul uscat!
Dar tu zici: «În zadar!
Eu iubesc dumnezeii străini
și vreau să merg după ei!»
26Cum este dat de rușine un hoț când este prins,
tot astfel este rușinată Casa lui Israel –
poporul, regii și conducătorii lui,
preoții și profeții lui.
27Ei zic lemnului: «Tu ești tatăl nostru!»
și pietrei: «Tu ne‑ai dat naștere!»
Căci s‑au întors cu ceafa la Mine,
și nu cu fața.
Dar când sunt în nenorocire,
ei zic: «Ridică‑Te și izbăvește‑ne!»
28Unde sunt atunci dumnezeii pe care vi i‑ați făcut?
Să se ridice ei deci, și să te izbăvească în vremea nenorocirii tale!
Căci Iuda, ai tot atâția dumnezei, câte cetăți ai!
29De ce vă certați cu Mine?
Toți v‑ați răzvrătit împotriva Mea,
zice Domnul.
30Degeaba v‑am lovit copiii,
căci tot n‑au luat aminte la disciplinare.
Sabia voastră i‑a devorat pe profeții voștri
ca un leu distrugător.“
31Voi, cei din generația aceasta, uitați‑vă la Cuvântul Domnului:
„Am fost Eu o pustie pentru Israel
sau un pământ plin de întuneric31 Sau: un pământ al întunericului lui Yah (compară cu 1 Sam. 26:12).?
De ce spune poporul Meu: «Suntem liberi să rătăcim!
Nu vom mai veni la Tine!»
32Își uită o fecioară bijuteriile
sau o mireasă eșarfele32 Prin folosirea acestui termen se face referire la o practică a femeilor de a purta în jurul taliei o eșarfă ca un semn al faptului că sunt căsătorite.?
Poporul Meu însă M‑a uitat
de zile fără număr.
33Ce bine știi să‑ți întocmești căile când cauți iubire!
Astfel, până și pe femeile rele le înveți căile tale!
34Chiar și pe marginile hainelor tale
se găsește sângele săracilor nevinovați,
pe care nu i‑ai prins dând vreo spargere.
Dar în pofida acestor lucruri
35tu zici: «Sunt nevinovat!
Cu siguranță, mânia Lui s‑a întors de la mine!»
Însă Eu te voi judeca
pentru că zici: «Nu am păcătuit!»
36De ce atâta grabă
ca să‑ți schimbi calea?
Vei fi făcut de rușine de către Egipt
așa cum ai fost făcut de rușine de către Asiria.
37Și de acolo vei ieși cu mâinile pe cap,
căci Domnul i‑a lepădat pe cei în care te încrezi
și nu vei reuși împreună cu ei.“
Israel Pa Onyankopɔn Akyi
1Awurade asɛm baa me so: 2“Kɔpae mu ka ma Yerusalem nte:
“Mekae sɛdeɛ wode wo ho maa me wo mmabunu berɛ mu,
sɛdeɛ wo dɔɔ me wʼayeforɔ berɛ mu
na wodii mʼakyi wɔ ɛserɛ so,
asase a wɔnnuaa so hwee.
3Na Israel yɛ kronkron ma Awurade,
ne twaberɛ mu abukan;
wɔn a wɔdii nʼani no, wɔbuu wɔn fɔ,
na amanehunu baa wɔn so,”
sɛdeɛ Awurade, seɛ nie.
4Montie Awurade asɛm, Ao Yakob fiefoɔ,
mo Israel mmusuakuo nyinaa.
5Yei ne deɛ Awurade seɛ:
“Mfomsoɔ bɛn na mo agyanom hunuu wɔ me ho a
ɛma wɔtwee wɔn ho kɔɔ akyirikyiri sei?
Wɔdii ahoni a wɔn ho nni mfasoɔ akyi,
ma wɔn ankasa bɛyɛɛ ahuhufoɔ.
6Wɔammisa sɛ, ‘Ɛhe na Awurade wɔ?
Deɛ ɔyii yɛn firii Misraim
na ɔde yɛn faa ɛserɛ wesee so,
anweatam ne amenamena asase
a awo na ayɛ owubɔn no.
Na ɛyɛ asase a obiara mfa so na obiara nte soɔ no.’
7Mede mo bɛduaa asase bereɛ so
sɛ monni so nnuaba ne ɛso nnepa.
Nanso mobɛguu mʼasase ho fi
na moyɛɛ mʼagyapadeɛ akyiwadeɛ.
8Asɔfoɔ no ammisa sɛ,
‘Ɛhe na Awurade wɔ?’
Wɔn a wɔde mmara yɛ adwuma no anhwehwɛ me;
ntuanofoɔ sɔre tiaa me.
Adiyifoɔ no de Baal hyɛɛ nkɔm,
na wɔdii ahoni huhuo akyi.
9“Ɛno enti, merebɔ mo kwaadu bio,”
deɛ Awurade seɛ nie.
“Na mɛbɔ mo mma mma kwaadu.
10Montwa nkɔ Kitim mpoano nkɔ hwɛ,
monsoma nkɔ Kedar nkɔhwehwɛ mu yie;
monhwɛ sɛ biribi a ɛte sei asi wɔ hɔ:
11Ɔman bi asesa wɔn anyame pɛn anaa?
Nso wɔnnyɛ anyame mpo.
Nanso me nkurɔfoɔ de wɔn animuonyam
asesa ahoni huhuo.
12Ao ɔsorosoro, momma mo ho nnwiri mo yei ho,
na mo ho nwoso akomatuo mu,”
deɛ Awurade seɛ nie.
13“Me nkurɔfoɔ ayɛ bɔne ahodoɔ mmienu:
Wɔapa mʼakyi,
me a meyɛ nkwa asutire no,
na wɔatutu wɔn ankasa nsukora amena,
amena a ɛho apaapae a ɛntumi nkora nsuo.
14Israel yɛ akoa anaa ɔsomfoɔ firi awoɔ mu anaa?
Adɛn enti na wayɛ afodeɛ yi?
15Agyata abobɔ mu;
wɔapɔ no so.
Wɔasɛe nʼasase;
wɔahyehye ne nkuro ayɛ no amanfo.
16Afei, Memfis ne Tapanhes mmarima
ayi wo tiri so nwi.
17Ɛnyɛ wo na woama yei aba wo so
sɛ wopaa Awurade wo Onyankopɔn akyi,
wɔ ɛberɛ a ɔrekyerɛ wo ɛkwan?
18Afei adɛn enti na mokɔ Misraim
kɔnom Sihor mu nsuo?
Na adɛn enti na mokɔ Asiria
kɔnom Asubɔnten no mu nsuo?
19Wo amumuyɛ bɛtwe wʼaso;
wʼakyirisane bɛka wʼanim.
Enti dwene ho na hunu sɛ,
sɛ wopa Awurade wo Onyankopɔn akyi
na woannya ne ho suro a,
ɛyɛ bɔne ne ɔyea ma wo.”
Awurade, Asafo Awurade na ɔseɛ.
20“Mmerɛ bi atwam, wobubuu wo kɔnnua mu,
na wotetee wo nkɔnsɔnkɔnsɔn mu;
na wokaa sɛ, ‘Merensom wo!’
Nokorɛm, wɔ kokoɔ biara so
ne dua biara a adendan ase
na wotena bɔɔ adwaman.
21Meduaa wo sɛ bobe amapa
a ɛfiri bobe ase a ɛyɛ pa ara mu.
Na ɛyɛɛ dɛn na wodanee wʼakyi kyerɛɛ me
bɛyɛɛ bobe a anyini asɛeɛ wɔ wura mu yi?
22Sɛ wode soda
ne samina bebree dware mpo a,
wʼafɔdie nkekaawa da so wɔ hɔ ara,”
sɛdeɛ Otumfoɔ Awurade seɛ nie.
23“Ɛbɛyɛ dɛn na woaka sɛ, ‘Meho nguu fi;
mennii Baalnom akyi’?
Hwɛ sɛdeɛ woyɛɛ wo ho wɔ bɔnhwa no mu;
dwene deɛ woayɛ no ho.
Woyɛ yoma bereɛ hoɔharefoɔ
a wotu mmirika kɔ ha ba ha,
24wiram afunumu a anweatam so tena akokwa no,
ɔhuahua ɛberɛ a ɔpɛ sɛ onini hyia no.
Sɛ nʼakɔnnɔ no ano yɛ den a hwan na ɔbɛsianka no?
Anini biara a wɔtaa no no nha wɔn ho bebree;
ɛduru ɛberɛ a wɔhyia no a, wɔbɛnya no.
25Ntu mmirika kɔsi sɛ wobɛyi wo mpaboa
na wo mene mu bɛwe.
Nanso wokaa sɛ, ‘Ɛho nni mfasoɔ!
Mepɛ ananafoɔ anyame,
na ɛsɛ sɛ medi wɔn akyi.’
26“Sɛdeɛ wɔkyere ɔkorɔmfoɔ a wɔgu nʼanim ase no,
saa na wɔagu Israel efie anim ase,
wɔn ankasa, wɔn ahemfo ne wɔn adwumayɛfoɔ,
wɔn asɔfoɔ ne wɔn adiyifoɔ.
27Wɔka kyerɛ dua sɛ, ‘Woyɛ mʼagya,’
ne ɛboɔ sɛ, ‘Wo na wowoo me.’
Wɔadane wɔn akyi akyerɛ me
na ɛnyɛ wɔn anim;
nanso sɛ amanehunu bi ba wɔn so a, wɔka sɛ,
‘Bra bɛgye yɛn!’
28Anyame a moyɛ maa mo ho no wɔ he?
Momma wɔmmra sɛ wobɛtu agye mo
ɛberɛ a mowɔ amanehunu mu!
Ɛfiri sɛ mowɔ anyame bebree
te sɛ deɛ mowɔ nkuro bebree no, Ao Yuda.
29“Adɛn enti na mobɔ me soboɔ?
Mo nyinaa ayɛ dɔm atia me,”
Awurade na ɔseɛ.
30“Metwee mo nkurɔfoɔ aso kwa;
wɔamfa me ntenesoɔ.
Wʼakofena akunkum wʼadiyifoɔ
te sɛ gyata a nʼani abereɛ.
31“Mo nnɛmmafoɔ, monnwene Awurade asɛm ho:
“Mayɛ sɛ anweatam ama Israel anaa?
Anaasɛ asase a ɛso aduru sum kabii anaa?
Adɛn enti na me nkurɔfoɔ ka sɛ, ‘Yɛwɔ ho ɛkwan sɛ yɛkyinkyin;
yɛremma wo nkyɛn bio.’
32Ɔbaabunu werɛ firi ne mpompranneɛ,
ayeforɔyere werɛ bɛfiri nʼahyehyɛdeɛ anaa?
Nanso me nkurɔfoɔ werɛ afiri me,
nna a wɔntumi nkan.
33Hwɛ nyansa a mowɔ de pɛ mo adɔfoɔ!
Mmaa a wɔnsɛ hwee koraa tumi sua mo akwan.
34Mo aduradeɛ mu, nnipa hunu
ahiafoɔ a wɔdi bem mogya,
nanso moankyere wɔn sɛ wɔrebubu akɔ mo dan mu.
Yeinom nyinaa akyi
35woka sɛ, ‘Medi bem;
ne bo mfuu me.’
Nanso mɛbu wo atɛn
ɛfiri sɛ wo ka sɛ, ‘Menyɛɛ bɔne biara.’
36Adɛn enti na wokyinkyini se,
sesa wʼakwan?
Misraim bɛdi wo hwammɔ
sɛdeɛ Asiria yɛeɛ no.
37Afei wobɛfiri saa beaeɛ hɔ
a wo nsa gu wo tiri so.
Ɛfiri sɛ Awurade apo wɔn a wode wo ho too wɔn so no;
wɔremmoa wo.
