Distrugerea Ierusalimului
1Așa vorbește Domnul: „Du‑te și cumpără de la un olar un vas de lut, iar apoi ia cu tine pe câțiva din bătrânii1 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7). Vezi și 26:17. poporului și din bătrânii preoților 2și du‑te în valea Ben‑Hinom, care este la intrarea Porții Ciobului. Să vestești acolo cuvintele pe care ți le spun. 3Să spui astfel: «Ascultați Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului! Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire care va răsuna în urechile oricui o va auzi.’» 4Căci M‑au părăsit, au înstrăinat locul acesta, au adus în el jertfe altor dumnezei, pe care nu‑i cunoșteau nici ei, nici părinții lor și nici regii lui Iuda și au umplut locul acesta cu sânge nevinovat. 5Au zidit înălțimi lui Baal, ca să‑și ardă copiii în foc ca arderi‑de‑tot pentru Baal, lucru pe care nu l‑am poruncit, nici nu l‑am menționat și care nici nu Mi‑a trecut prin minte. 6De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici valea Ben‑Hinom, ci se va numi Valea Măcelului.
7În locul acesta voi distruge7 Lit.: voi goli. S‑a avut în vedere, probabil, un joc de cuvinte intenționat. În ebraică, termenul pentru a goli (baqaq) sună asemănător cu cel pentru vas (baqbuq), folosit în v. 1, 10. planurile lui Iuda și ale Ierusalimului. Îi voi face să cadă loviți de sabie înaintea dușmanilor lor, uciși de mâna celor ce caută să le ia viața. Cadavrele lor le voi da ca hrană păsărilor cerului și fiarelor pământului. 8Voi face din cetatea aceasta o pricină de groază și de fluierat. Toți cei ce vor trece pe lângă ea se vor îngrozi și vor fluiera din cauza tuturor rănilor ei. 9Îi voi face să mănânce carnea fiilor lor și carnea fiicelor lor. Își vor mânca unii altora carnea în timpul asediului și al strâmtorării impuse asupra lor de dușmanii care caută să le ia viața.
10Să spargi apoi vasul înaintea ochilor oamenilor care vor merge cu tine 11și să le spui că așa vorbește Domnul Oștirilor: «Voi zdrobi poporul acesta și cetatea aceasta, întocmai cum se sparge vasul unui olar și nu mai poate fi refăcut! Vor fi îngropați în Tofet, din lipsă de loc pentru îngropare. 12Așa voi face locului acestuia, zice Domnul, precum și celor ce locuiesc aici. Voi face cetății acesteia ca și Tofetului. 13Casele Ierusalimului și casele regilor lui Iuda vor deveni necurate ca acest loc, Tofet, și anume toate casele pe acoperișul cărora se ardea tămâie întregii oștiri a cerurilor și se turnau jertfe de băutură altor dumnezei.»“
14Ieremia s‑a întors din Tofet, unde‑l trimisese Domnul să profețească. Apoi a stat în curtea Casei Domnului și a zis întregului popor: 15„Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste cetatea aceasta și peste toate cetățile din jurul ei toate nenorocirile pe care le‑am vestit împotriva lor, pentru că și‑au înțepenit ceafa, ca să nu asculte cuvintele Mele!»“
1Así dice el Señor: «Ve a un alfarero y cómprale un cántaro de barro. Luego, pide que te acompañen algunos de los jefes del pueblo y de los sacerdotes. 2Ve al valle de Ben Hinón, que está a la entrada de la puerta de los Alfareros, y proclama allí las palabras que yo te comunicaré. 3Diles: “Reyes de Judá y habitantes de Jerusalén, escuchen la palabra del Señor. Así dice el Señor de los Ejércitos, el Dios de Israel: ‘Voy a enviar tal calamidad sobre este lugar que a todo el que la oiga le quedará retumbando en los oídos. 4Porque ellos me han abandonado. Han profanado este lugar, quemando en él incienso a otros dioses que no conocían ni ellos ni sus antepasados ni los reyes de Judá. Además, han llenado de sangre inocente este lugar. 5Han construido altares paganos en honor de Baal, para quemar a sus hijos en el fuego como holocaustos a Baal, cosa que yo jamás ordené ni mencioné ni jamás me pasó por la mente. 6Por eso, vendrán días en que este lugar ya no se llamará Tofet ni valle de Ben Hinón, sino valle de la Matanza’, afirma el Señor. 7‘En este lugar anularé los planes de Judá y de Jerusalén. Los haré caer a filo de espada delante de sus enemigos, es decir, a manos de los que atentan contra su vida. También dejaré sus cadáveres a las aves del cielo y a las bestias de la tierra para que les sirvan de comida. 8Convertiré a esta ciudad en un lugar desolado y en objeto de burla. Todo el que pase por ella quedará atónito y se burlará de todas sus heridas. 9Ante el angustioso asedio que les impondrán los enemigos que atentan contra ustedes, haré que se coman la carne de sus propios hijos e hijas y que se devoren entre sí’ ”.
10»Rompe después el cántaro a la vista de los hombres que te acompañaron 11y adviérteles que así dice el Señor de los Ejércitos: “Voy a romper a esta nación y a esta ciudad como quien rompe un cántaro de alfarero que ya no se puede reparar; y a falta de otro lugar, enterrarán a sus muertos en Tofet. 12Así haré con este lugar y con sus habitantes”, afirma el Señor, “esta ciudad quedará tal y como quedó Tofet. 13Todas las casas de Jerusalén y todos los palacios de los reyes de Judá; es decir, todas esas casas en cuyas azoteas se quemó incienso a todo el ejército del cielo y donde se derramaron ofrendas líquidas a otros dioses, quedarán tan impuras como quedó Tofet”».
14Cuando Jeremías regresó de Tofet —adonde el Señor lo había enviado a profetizar—, se paró en el atrio del Templo del Señor y dijo a todo el pueblo: 15«Así dice el Señor de los Ejércitos, el Dios de Israel: “Como esta ciudad y todos sus pueblos vecinos se han obstinado en desobedecer mis palabras, voy a mandarles toda la calamidad que había prometido”».
