Secetă, foamete și sabie
1Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:
2„Iuda bocește,
iar porțile îi sunt slăbite.
Ele sunt posomorâte din cauza țării.
Strigătul Ierusalimului se înalță.
3Cei măreți ai lor îi trimit după apă pe cei neînsemnați.3 Sau: Nobilii lui îi trimit pe servitorii lor.
Ei se duc la fântâni,
dar nu găsesc apă.
Se întorc cu vasele goale.
Rușinați și dezamăgiți
își acoperă capul.
4Din cauza pământului este spaimă,
pentru că nu este ploaie în țară.
Plugarii sunt dezamăgiți
și își acoperă capul.
5Chiar și cerboaica de pe câmp
naște și își părăsește puii,
pentru că nu găsește iarbă.
6Măgarii sălbatici stau pe înălțimi pleșuve
și gâfâie ca șacalii.
Li se topesc ochii
căci nu este iarbă.“
7Chiar dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră,
lucrează, Doamne, pentru Numele Tău!
Căci necredincioșiile noastre sunt multe;
am păcătuit împotriva Ta.
8O, Speranță a lui Israel,
Salvatorul lui în vreme de necaz,
de ce ești ca un străin în țară
și ca un trecător care se oprește să înnopteze?
9De ce ești ca un om înmărmurit,
ca un viteaz care nu poate izbăvi?
Tu ești în mijlocul nostru, Doamne,
și Numele Tău este chemat peste noi!
Nu ne părăsi!
10Iată ce spune Domnul despre poporul acesta:
„Pentru că le place să hoinărească
și nu își țin în frâu picioarele,
Domnul nu‑Și găsește plăcerea în ei;
acum El Își aduce aminte de nelegiuirea lor
și îi pedepsește pentru păcatele lor.“
11Domnul mi‑a zis:
– Nu mijloci pentru binele acestui popor, 12căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi‑de‑tot și daruri de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi mistui prin sabie, prin foamete și prin molimă.
13Eu am răspuns:
– Ah, Stăpâne Doamne! Iată, profeții lor le zic: „Nu veți vedea sabie și nu veți avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“
14Dar Domnul mi‑a zis:
– Profeții lor profețesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i‑am trimis, nu Eu i‑am împuternicit și nu Eu le‑am vorbit. Ei vă profețesc viziuni mincinoase, divinații14 Vezi nota de la Deut. 8:10., lucruri de nimic14 Sau: ghiciri de nimic. și înșelăciunea inimii lor. 15De aceea, așa vorbește Domnul despre profeții care profețesc în Numele Meu: „Nu Eu i‑am trimis să vă spună că sabia și foametea nu vor fi în țara aceasta. Profeții aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete, 16iar oamenii cărora ei le profețesc vor fi scoși afară și întinși pe străzile Ierusalimului din cauza foametei și a sabiei. Nu va fi nimeni să‑i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soțiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.
17Spune‑le cuvântul acesta:
«Ochii mei să verse lacrimi zi și noapte
și să nu se oprească,
căci fecioara – fiica poporului meu –
a suferit o rană cumplită,
o lovitură dureroasă.
18Dacă ies pe câmp,
iată‑i pe cei străpunși de sabie.
Dacă intru în cetate,
iată‑i pe cei bolnavi de foamete.
Chiar și profetul și preotul cutreieră țara
fără să știe încotro merg18 Sau: fără a avea cunoaștere; sau: preotul / merg într‑o țară pe care nu o cunosc..»“
19– Ai lepădat Tu de tot pe Iuda
și a detestat sufletul Tău atât de mult Sionul?
De ce ne‑ai lovit în așa fel
încât nu mai avem vindecare?
Noi așteptam pacea,
dar n‑a venit nimic bun;
așteptam un timp de vindecare,
dar iată că vine numai teroare!
20Doamne, recunoaștem atât răutatea noastră,
cât și nelegiuirea părinților noștri,
căci am păcătuit împotriva Ta.
21Pentru Numele Tău, nu disprețui
și nu necinsti tronul slavei Tale!
Amintește‑Ți de legământul pe care l‑ai făcut cu noi
și nu‑l rupe!
22Este oare printre idolii deșerți ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie?
Sau poate cerul să dea averse?
Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru!
De aceea, noi nădăjduim în Tine,
căci Tu ești Cel Ce faci toate aceste lucruri.
Den svåra torkan, klagan och bön
1Det här är Herrens ord till Jeremia om torkan:
2”Juda sörjer.
Dess stadsportar sjunker ihop,
de böjer sig sörjande mot jorden.
Ett klagorop stiger upp från Jerusalem.
3De mäktiga skickar sina tjänare
för att hämta vatten,
men när de kommer till dammarna
finner de inget vatten.
De kommer tillbaka med tomma kärl,
besvikna och nedstämda,
och täcker sina huvuden.
4Marken är sprucken
av brist på regn i landet.
Bönderna är besvikna
och täcker sina huvuden.
5Också hinden på fältet överger
sin nyfödda kalv
därför att det inte finns något gräs.
6Vildåsnorna står på de kala höjderna
och flämtar som schakaler.
Deras ögon är matta,
för det finns inget gräs.”
7Våra missgärningar vittnar mot oss,
men grip ändå in, Herre,
för ditt eget ryktes skull!
Många gånger har vi fallit
och syndat mot dig.
8Du Israels hopp,
dess räddare i tider av nöd,
varför är du som en främling i landet,
som en vandrare som bara stannar över natten?
9Varför står du som en handfallen,
som en krigare som inte kan rädda?
Herre, du finns ju mitt ibland oss,
och vi bär ditt namn.
Överge oss inte!
10Så säger Herren om detta folk:
”De älskar att vandra omkring,
de håller inte sina fötter i styr.
Därför accepterar Herren dem inte mer.
Han minns nu deras skuld
och ska straffa dem för deras synder.”
11Herren sa till mig: ”Be inte om något gott för det här folket. 12Även om de fastar, ska jag inte lyssna till deras rop. När de offrar brännoffer och matoffer kommer jag inte att ta emot dem. I stället ska jag göra slut på dem med svärd, hungersnöd och pest.”
13Då sa jag: ”Min Herre, Herre, profeterna säger till dem att inget svärd eller någon hungersnöd ska drabba dem, utan du kommer att ge dem bestående fred på denna plats.”
14Då sa Herren till mig: ”Profeterna profeterar lögner i mitt namn. Jag har inte sänt dem eller befallt dem att tala eller gett dem några budskap. De profeterar för er falska syner, meningslösa spådomar och sina egna påhitt. 15Därför säger Herren om dessa profeter, som profeterar i mitt namn fastän jag inte har sänt dem, de som säger att varken svärd eller hungersnöd ska drabba detta land: Genom svärd och hungersnöd kommer dessa profeter själva att gå under. 16De som de profeterade för ska bli liggande på Jerusalems gator som offer för svält och svärd, och ingen ska begrava dem, varken dem själva, deras hustrur, söner eller döttrar. Jag ska låta deras egen ondska drabba dem.
17Säg detta till dem:
’Natt och dag
strömmar tårar från mina ögon,
oupphörligt.
Mitt folk, min arma dotter,
har drabbats av ett förkrossande slag,
av ett helt obotligt sår.
18Om jag går ut på fälten
ser jag dem som fallit för svärd.
Kommer jag in i staden
ser jag svältens härjningar.
Även präster och profeter
irrar rådlösa omkring i landet.14:18 Grundtextens innebörd är osäker.’ ”
19Har du fullkomligt förkastat Juda?
Avskyr du Sion?
Varför har du slagit oss så
att inget helande finns?
Vi hoppas på fred,
men inget gott kommer,
på en tid av helande,
men det råder förskräckelse.
20Herre, vi bekänner vår ondska
och våra förfäders skuld.
Vi har syndat mot dig.
21För ditt eget namns skull,
förkasta oss inte!
Låt inte din härlighets tron bli vanärad.
Kom ihåg ditt förbund med oss
och bryt det inte!
22Vilka av de andra folkens meningslösa gudar
skulle kunna ge oss regn?
Skulle himlen av sig själv
kunna sända regn?
Nej, det gör endast du,
Herre, vår Gud.
Därför är du vårt hopp,
för du har gjort allt detta.
