Plângerea lui Ieremia
1Tu ești întotdeauna drept, Doamne,
când mă cert cu Tine.
Îți voi vorbi totuși cu privire la judecățile Tale.
De ce prosperă calea celor răi?
De ce toți trădătorii au parte de bine?
2Tu i‑ai plantat, iar ei au prins rădăcină.
Cresc și aduc rod.
Tu ești întotdeauna pe buzele lor,
dar departe de inimile2 Lit.: rinichii. lor.
3Totuși, Tu, Doamne, mă cunoști;
Tu mă vezi și îmi cercetezi inima cu privire la Tine.
Înhață‑i ca pe niște oi care trebuie înjunghiate!
Pune‑i deoparte3 Vezi nota de la 6:4. pentru ziua măcelului!
4Până când se va usca țara
și se va veșteji iarba de pe orice câmpie?
Din cauza răutății celor ce locuiesc în ea,
animalele și păsările sunt spulberate.
Căci ei zic:
„El4 Cel mai probabil este vorba despre Dumnezeu. nu ne va vedea sfârșitul!“
Răspunsul Domnului
5„Dacă ai alergat cu pedestrașii
iar ei te‑au obosit,
cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai?
Într‑o țară liniștită te crezi în siguranță,
dar ce5 Sau: Dacă și într‑o țară liniștită te împiedici, / ce. vei face la desișul Iordanului?
6Chiar și frații tăi,
propria ta familie, te trădează;
ei înșiși strigă în gura mare după tine.
Nu te încrede în ei
chiar dacă te vorbesc de bine.
7Mi‑am părăsit Casa,
Mi‑am abandonat moștenirea,
am dat‑o pe iubita sufletului Meu
în mâna dușmanilor ei.
8Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine
ca un leu în pădure:
și‑a ridicat glasul împotriva Mea,
de aceea o urăsc.
9N‑a ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine
o pasăre de pradă pestriță,
înconjurată de păsări de pradă?
Duceți‑vă și strângeți toate vietățile câmpului!
Aduceți‑le ca s‑o devoreze!
10Mulți păstori Mi‑au distrus via
și Mi‑au călcat ogorul în picioare.
Mi‑au prefăcut ogorul Meu cel plăcut
într‑un deșert pustiit.
11L‑au transformat într‑un pustiu.
Pustiit, el bocește înaintea Mea.
Toată țara a fost devastată,
dar nu este nimeni care să pună la inimă.
12Distrugătorii au sosit
pe toate înălțimile pleșuve din pustie,
căci sabia Domnului devorează țara
de la un capăt la celălalt
și nimeni nu va avea pace.
13Au semănat grâu, dar au cules spini;
s‑au ostenit, dar nu au obținut nimic.
Să vă fie rușine de recoltele voastre
în urma mâniei aprige a Domnului!“
14Așa vorbește Domnul: „Cât despre toți vecinii Mei cei răi, care se ating de moștenirea pe care am dat‑o poporului Meu, Israel, îi voi smulge din țara lor și voi smulge Casa lui Iuda din mijlocul lor. 15Dar, după ce‑i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei și‑i voi aduce pe fiecare la moștenirea lui și în țara lui. 16Dacă vor învăța bine căile poporului Meu și vor jura pe Numele Meu, zicând: «Viu este Domnul!», așa cum Mi‑au învățat și ei poporul să jure pe Baal, atunci vor fi repuși în drepturi în mijlocul poporului Meu. 17Dar, dacă vreun neam nu va asculta, îl voi smulge cu desăvârșire și îl voi distruge, zice Domnul.“
Queja de Jeremías
1Tú, Señor, eres justo
cuando discuto contigo.
Sin embargo, quisiera exponerte
algunas cuestiones de justicia.
¿Por qué prosperan los malvados?
¿Por qué viven tranquilos los traidores?
2Tú los plantas, y ellos echan raíces;
crecen y dan fruto.
Te tienen cerca de su boca,
pero estás lejos de su corazón.
3Señor, tú me conoces;
tú me ves y sabes lo que siento por ti.
Arrástralos como ovejas al matadero;
apártalos para el día de la matanza.
4¿Hasta cuándo estará seca la tierra,
y marchita la hierba de todos los campos?
Los animales y las aves se mueren
por la maldad de los que habitan el país,
quienes se atreven a decir:
«Dios no verá nuestro fin».
Respuesta de Dios
5«Si los que corren a pie han hecho que te canses,
¿cómo competirás con los caballos?
Si te sientes confiado en una tierra tranquila,
¿qué harás en la espesura del Jordán?
6Aun tus hermanos, los de tu propia familia,
te han traicionado y gritan contra ti.
Por más que te digan cosas agradables,
no confíes en ellos.
7»He abandonado mi casa,
he rechazado mi herencia,
he entregado a mi pueblo amado
en poder de sus enemigos.
8Mis herederos se han comportado conmigo
como leones en la selva.
Lanzan rugidos contra mí;
por eso los aborrezco.
9Mi heredad es para mí
como un ave de muchos colores
acosada por las aves de rapiña.
¡Id y reunid a todos los animales salvajes!
¡Traedlos para que la devoren!
10Muchos pastores han destruido mi viña,
han pisoteado mi terreno;
han hecho de mi hermosa parcela
un desierto desolado.
11La han dejado en ruinas,
seca y desolada ante mis ojos;
todo el país ha sido arrasado
porque a nadie le importa.
12Sobre todas las lomas del desierto
vinieron depredadores.
La espada del Señor destruirá al país
de un extremo al otro,
y para nadie habrá paz.
13Sembraron trigo y cosecharon espinos;
¡de nada les valió su esfuerzo!
Por causa de la ardiente ira del Señor
se avergonzarán de sus cosechas».
14Así dice el Señor: «En cuanto a todos los vecinos malvados que tocaron la heredad que le di a mi pueblo Israel, los arrancaré de sus tierras, y a la tribu de Judá la quitaré de en medio de ellos. 15Después que los haya desarraigado, volveré a tener compasión de ellos, y los haré regresar, cada uno a su heredad y a su propio país. 16Y, si aprenden bien los caminos de mi pueblo, y, si así como enseñaron a mi pueblo a jurar por Baal, aprenden a jurar por mi nombre y dicen: “Por la vida del Señor”, entonces serán establecidos en medio de mi pueblo. 17Pero a la nación que no obedezca, la desarraigaré por completo y la destruiré», afirma el Señor.
