Stăpânirea limbii
1Frații mei, să nu fiți mulți învățători, deoarece știți că vom primi o judecată mai aspră1 Lit.: mai mare!! 2Căci toți ne împiedicăm în multe feluri. Dacă cineva nu se împiedică în vorbire, este un om desăvârșit2 Gr.: teleios, care înseamnă complet, finalizat, rafinat, ceva care funcționează perfect în conformitate cu scopul pentru care a fost creat., în stare să‑și înfrâneze și tot trupul. 3Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să‑i facem să ne urmeze, le conducem tot trupul. 4Iată, chiar și corăbiile, deși sunt atât de mari și sunt duse de vânturi puternice, totuși ele sunt conduse de o cârmă foarte mică, oriunde dorește inima4 Sensul literal al termenului grecesc este acela de impuls, înclinație. cârmaciului. 5Tot astfel și limba: ea este un mădular mic, dar se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! 6Și limba este un foc. Limba, o lume a nedreptății, este așezată între mădularele noastre, fiind cea care pângărește tot trupul, aprinde roata vieții și este aprinsă de focul Gheenei6 Gr.: geenna, termen ce desemna Valea (Fiilor) lui Hinom (ebr.: ghe‑hinom), o vale situată la sud de Ierusalim, loc unde, în vremea lui Ahaz și Manase, îi erau aduse sacrificii umane zeului amonit Moleh (2 Cron. 28:3; 33:6). Iosia a profanat valea (2 Regi 23:10), care a devenit apoi un loc în care deșeurile ardeau continuu. Valea a devenit o imagine a locului pedepsei finale.. 7Căci orice fel de animale sălbatice, păsări, târâtoare7 Sau: animale care mișună; sau: animale care se târăsc. Termenul ebraic tradus în greacă face referire la toate celelalte animale mai mărunte, distincte de vite și de animalele sălbatice mari. De asemenea, termenul poate include și insectele (vezi Gen. 1:24 și nota). sau viețuitoare ale mării pot fi îmblânzite și au fost îmblânzite de neamul omenesc, 8dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău de neliniștit8 Unele mss conțin: de nestăpânit., plin de un venin aducător de moarte. 9Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul. Frații mei, aceste lucruri n‑ar trebui să fie așa! 11Țâșnește din aceeași gură a izvorului apă dulce și apă amară? 12Frații mei, poate un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce.
Două feluri de înțelepciune
13Cine este înțelept și priceput între voi? Să‑și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii! 14Însă, dacă în inima voastră aveți invidie amară și ambiție egoistă14, 16 Sau: interes personal; sau: rivalitate egoistă., nu vă lăudați cu aceasta și nu mințiți împotriva adevărului! 15Înțelepciunea aceasta nu vine15 Lit.: coboară. de sus, ci este pământească, firească, demonică. 16Căci acolo unde este invidie și ambiție egoistă, acolo va fi dezordine și răutate de orice fel. 17Însă înțelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie. 18Iar rodul dreptății este semănat în pace de către18 Sau: printre; sau: pentru. cei ce fac pace.
O domínio da língua
1Meus irmãos, pensem bem antes de querer ser professores. Não se esqueçam que quem ensina será sujeito a um julgamento mais rigoroso de Deus.
2Todos nós cometemos erros. Quem puder dominar perfeitamente o seu falar poderá considerar-se perfeito e capaz de controlar todo o seu ser. 3Podemos dominar um possante cavalo por meio dum pequeno freio na sua boca. 4E um pequeno leme faz um grande navio virar para onde o piloto quiser, mesmo quando há forte vento. 5O mesmo se passa com a língua: um membro bem pequeno, mas que pode gabar-se de grandes coisas! Uma floresta inteira pode ser incendiada por uma simples faísca. 6Pois também a língua é como um fogo. Ela é mesmo um mundo de injustiça e é capaz de contaminar todo o nosso ser. Alimentada com o fogo do inferno, é capaz de inflamar a nossa existência.
7Toda a espécie de animais se podem subjugar: animais ferozes, répteis, aves e até peixes; todos se podem domar. 8Mas ninguém consegue dominar a sua língua. É um mal que não se pode controlar. Está sempre pronta a expelir veneno mortal. 9Com ela damos louvores ao Senhor, nosso Pai, e outras vezes dizemos as piores coisas contra os homens, que são feitos à semelhança de Deus. 10Assim, a mesma boca emite bênçãos e roga pragas. Meus irmãos, não está certo que seja assim. 11Será que da mesma fonte pode sair água doce e água salobra? 12E uma figueira pode produzir azeitonas ou uma videira figos? A mesma fonte também não pode dar água boa e má ao mesmo tempo.
Dois tipos de sabedoria
13Quem no vosso meio tem sabedoria e bom entendimento? Então que o mostre pela sua conduta e através da sua maneira de ser sensata e humana. 14Mas se no vosso coração houver inveja e espírito de intriga, então é que não poderá haver razão para se gabarem de uma sabedoria que não possuem, mentindo contra a verdade. 15Essa pseudo-sabedoria não vem certamente do céu. Mas é mundana, não espiritual e diabólica. 16Porque onde houver inveja e rivalidade aí há de, certamente, reinar a discórdia, e tudo o que possa existir de mal.
17Contudo, a sabedoria que vem de Deus é, acima de tudo, isenta de toda a maldade. Além disso, é amante da paz, sóbria, tolerante e compreensiva, cheia de misericórdia e de boas ações, imparcial e sem hipocrisia. 18Aqueles que promovem a paz estão como que a lançar sementes que darão como fruto a justiça.
