Nouă Traducere În Limba Română

Iacov 1

1Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate[a] printre neamuri: salutări!

Încercări şi ispite

Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie atunci când vă confruntaţi cu felurite încercări, căci ştiţi că încercarea credinţei voastre produce răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi ducă la desăvârşire lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără să vă lipsească nimic. Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate şi fără să mustre, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoieşte este ca valul mării, purtat de vânt şi dus încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, fiindcă este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile lui.

Fratele care are o situaţie umilă să se laude cu înălţarea lui. 10 Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii. 11 Soarele răsare cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba; floarea ei cade şi frumuseţea ei piere. Aşa se va veşteji şi cel bogat în umbletele lui.

12 Ferice de omul care rabdă încercarea! Căci, după ce a trecut încercarea, va primi cununa vieţii, pe care a promis-o Dumnezeu[b] celor ce-L iubesc. 13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi El nu ispiteşte pe nimeni. 14 Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă şi momit. 15 Atunci pofta concepe dând naştere la păcat, iar păcatul, o dată înfăptuit, dă naştere la moarte.

16 Nu vă lăsaţi duşi în rătăcire, fraţii mei preaiubiţi! 17 Orice dăruire generoasă şi orice dar desăvârşit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din pricina mutării[c]. 18 El ne-a născut prin Cuvântul adevărului, după voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.

Împlinitori ai Cuvântului

19 Fraţii mei preaiubiţi, să ştiţi următorul lucru: fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire şi încet la mânie; 20 căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21 De aceea, daţi la o parte orice murdărie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele!

22 Fiţi împlinitori ai Cuvântului şi nu doar ascultători, înşelându-vă singuri! 23 Căci dacă cineva este un ascultător al Cuvântului, dar nu este şi un împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care-şi priveşte propria faţă într-o oglindă, 24 iar, după ce s-a privit, el pleacă şi uită imediat cum era. 25 Însă, cel ce se opreşte să privească în Legea desăvârşită – Legea libertăţii – şi perseverează în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor prin fapte, acela va fi fericit[d] în lucrarea lui.

26 Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi ţine în frâu limba, îşi înşală inima, iar religia lui este fără valoare. 27 Religia curată şi nepângărită înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să ai grijă de orfani şi de văduve în necazurile lor şi să te păstrezi neîntinat de lume.

Notas al pie

  1. Iacov 1:1 Gr.: diaspora, termen folosit pentru a-i descrie pe evreii sau pe creştinii răspândiţi în lumea greco-romană
  2. Iacov 1:12 Unele mss conţin: Domnul, iar altele nu conţin un subiect specific
  3. Iacov 1:17 Probabil cu referire la anumite schimbări ale astrelor (de ex., eclipse), care aduceau cu sine variaţii în ce priveşte lumina şi întunericul
  4. Iacov 1:25 Sau: binecuvântat

Słowo Życia

List św. Jakuba 1

Pozdrowienie

1Ja, Jakub, sługa Boga i Pana, Jezusa Chrystusa, pozdrawiam wierzących, którzy pochodzą z dwunastu pokoleń Izraela, i są rozproszeni po całym świecie.

Doświadczenia i pokusy

Moi przyjaciele, cieszcie się, gdy spotykają was rozmaite trudności! Każda próba waszej wiary sprawia bowiem, że stajecie się bardziej wytrwali. Gdy zaś wasza wytrwałość będzie w pełni ukształtowana, wy sami będziecie dojrzali, w pełni rozwinięci i pozbawieni wszelkich wad. Jeżeli zaś ktoś z was potrzebuje w życiu mądrości, niech poprosi o nią Boga, który chętnie udziela jej wszystkim ludziom. Prosząc, niech jednak wierzy, że ją otrzyma, i niech nie wątpi w to. Wątpiący człowiek podobny jest bowiem do morskiej fali, miotanej wiatrem w różne strony. Nie powinien on oczekiwać, że cokolwiek otrzyma od Pana, jest bowiem wewnętrznie rozdarty, a jego postawa jest chwiejna.

Wierzący, który jest biedny, może być z tego dumny. Biedni cieszą się bowiem szczególną przychylnością Boga. 10 Bogaty niech natomiast pamięta, że przed Bogiem jego majątek nie ma żadnej wartości i że jego ziemski blask niebawem przeminie—podobnie jak piękno kwiatu, który szybko więdnie. 11 Żar słońca wysusza roślinę oraz jej kwiaty i szybko tracą one swoje piękno. Podobnie jest z bogatym człowiekiem—szybko przemija i nikt nie pamięta o jego sukcesach.

12 Szczęśliwy jest zaś człowiek, który opiera się pokusom. Jego wiara jest wypróbowana, o on sam otrzyma wieniec życia, przyrzeczony tym, którzy kochają Boga.

13 Doświadczając pokus, niech nikt nie mówi jednak: „To Bóg nakłania mnie do złego”. Bóg bowiem ani sam nie doświadcza pokus, ani też nikogo nie nakłania do czynienia zła. 14 Każdy jest bowiem kuszony przez tkwiące w nim pragnienia, które go nęcą i popychają do działania. 15 Pragnienia te prowadzą człowieka do grzechu, grzech zaś—do śmierci.

16 Nie dajcie się zatem, kochani przyjaciele, wprowadzić w błąd. 17 Wszystko, co jest dobre i doskonałe, pochodzi z nieba—od Boga, Stwórcy wszystkich gwiazd. On nigdy się nie zmienia i nic nie może przyćmić jego blasku. 18 To On, posyłając do nas słowo prawdy, zrodził nas do nowego życia, abyśmy stali się najlepszą częścią Jego stworzenia.

Posłuszeństwo

19 Kochani przyjaciele, bądźcie bardziej skłonni do słuchania, niż do mówienia lub wybuchania gniewem. 20 Gniewając się, człowiek nie czyni bowiem tego, co podoba się Bogu. 21 Wyrzućcie więc ze swojego życia wszelki brud oraz zło i z pokorą przyjmijcie zasadzone w was słowo Boże, które może doprowadzić was do zbawienia. 22 Wprowadzajcie je jednak w czyn, a nie bądźcie słuchaczami, którzy tylko udają, że słuchają. 23 Człowiek, który słucha słowa, ale nie wprowadza go w życie, przypomina bowiem kogoś, kto przegląda się w lustrze. 24 Popatrzy na siebie i odchodzi, zapominając, jak wygląda. 25 Natomiast ten, kto poznał doskonałe prawo dające wolność i przestrzega go, nie jest słuchaczem, który szybko zapomina o tym, co słyszał. Wręcz przeciwnie—wprowadza słowo w czyn a Bóg pobłogosławi jego działanie.

26 Jeśli ktoś uważa się za pobożnego człowieka, a nie panuje nad swoim językiem, to oszukuje siebie samego, a jego pobożność jest bezużyteczna. 27 Prawdziwa i czysta pobożność, której oczekuje Bóg, nasz Ojciec, polega na pomaganiu sierotom i wdowom w ich ciężkiej sytuacji oraz nieuleganiu złym wpływom tego świata.