1Vedeți ce dragoste ne‑a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu. Și suntem! De aceea nu ne cunoaște lumea: pentru că nu L‑a cunoscut nici pe El. 2Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi n‑a fost arătat încă, dar știm că, atunci când Se va arăta El2 Sau: când se va arăta ce vom fi., vom fi asemenea Lui, pentru că‑L vom vedea așa cum este. 3Oricine are speranța aceasta în El se curățește, așa cum și El este curat.
4Oricine face4 Gr.: poieo. Acest verb are o arie semantică largă, incluzând sensuri precum a crea; a realiza; a înfăptui; a pregăti; a trăi. păcatul4 În v. 4-9 Ioan tratează problema păcatului ca mod de viață. Vezi și nota de la 2:1., face și fărădelegea; iar păcatul este fărădelege. 5Știți că El a fost arătat ca să îndepărteze păcatele; și în El nu este păcat. 6Oricine rămâne în El nu trăiește în păcat; oricine trăiește în păcat nu L‑a văzut, nici nu L‑a cunoscut. 7Copilașilor, nimeni să nu vă ducă în rătăcire! Cel ce face dreptatea este drept, așa cum Acela este drept. 8Cel ce face păcatul8 În această serie de versete este întâlnită o tensiune între ideea de păcat accidental, pe de‑o parte, și păcat săvârșit cu încăpățânare și împietrire, pe de altă parte. Acesta din urmă a devenit un mod de viață, persoana în cauză nefiind dispusă să se pocăiască. este de la diavolul8, 10 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator., pentru că diavolul păcătuiește de la început. Pentru aceasta a fost arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să distrugă lucrările diavolului. 9Oricine este născut din Dumnezeu nu trăiește în păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în el. Și el nu poate continua să păcătuiască9 Este aceeași idee a stăruinței în păcatul intenționat și în împietrire. Contextul sugerează un stil de viață păcătos, fără remușcări., fiindcă a fost născut din Dumnezeu. 10Prin aceasta sunt scoși la iveală copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu face dreptatea nu este de la Dumnezeu, și nici cel ce nu‑l iubește pe fratele său.
Să ne iubim unii pe alții
11Acesta este mesajul pe care l‑ați auzit de la început: să ne iubim unii pe alții, 12nu precum Cain, care era de la cel rău și care l‑a ucis pe fratele lui. Și de ce l‑a ucis? Pentru că faptele lui Cain erau rele, iar cele ale fratelui său erau drepte. 13Nu fiți uimiți, fraților, dacă lumea vă urăște. 14Noi știm că am trecut de la moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați; cine nu iubește rămâne în moarte. 15Oricine își urăște fratele este un ucigaș. Și știți că niciun ucigaș nu are viața veșnică rămasă15 Gr.: meno, un verb cheie în argumentul teologic ioanin. în el. 16Prin aceasta am cunoscut dragostea: prin faptul că El Și‑a dat viața pentru noi. Și noi deci suntem datori să ne dăm viața pentru frați. 17Dacă însă cineva are bunurile acestei lumi și‑l vede pe fratele său în nevoi, dar își închide inima17 Sensul principal al termenului grecesc este viscere. față de el, atunci cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?! 18Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci prin faptă și adevăr. 19Prin aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr și ne vom liniști19 Sau: convinge. inimile în prezența Lui, 20oricând ne‑ar condamna inimile noastre. Căci Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre și cunoaște totul. 21Preaiubiților, dacă nu ne condamnă inimile noastre, avem îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, 22iar dacă cerem ceva, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui și facem ce este plăcut înaintea Lui. 23Și porunca Lui este aceasta: să credem în Numele Fiului Său, Isus Cristos, și să ne iubim unii pe alții așa cum ne‑a poruncit. 24Cel ce păzește poruncile Lui rămâne în El, iar El în acesta. Prin aceasta știm că El rămâne în noi: prin Duhul pe Care ni L‑a dat.
Was es bedeutet, Gottes Kind zu sein
1Seht doch, wie sehr uns der Vater geliebt hat! Seine Liebe ist so groß, dass er uns seine Kinder nennt – und wir sind es wirklich! Als seine Kinder sind wir Fremde für diese Welt, weil Gott für sie ein Fremder ist. 2Meine Lieben, wir sind also schon jetzt Kinder Gottes. Aber was das bedeutet, ist noch gar nicht in vollem Umfang sichtbar. Wir wissen jedoch: Wenn Christus kommt, werden wir ihm ähnlich sein, denn wir werden ihn sehen, wie er wirklich ist. 3Wer diese Hoffnung hat, der meidet jede Schuld, so wie Christus ohne Schuld war.
4Wer sündigt, lehnt sich gegen Gott und seine Gebote auf, denn sündigen heißt: Gottes Gebote missachten. 5Doch ihr wisst ja, dass Christus auf diese Erde kam, um die Sünden der Menschen wegzunehmen, und er selbst ist ohne jede Sünde. 6Wer mit Christus verbunden bleibt, der wird nicht länger sündigen.3,6 Johannes spricht in den Versen 6‒10 und in Kapitel 5,18 nicht davon, dass ein Christ nie mehr sündigt (vgl. dazu Kapitel 1,8–2,2), sondern dass er nicht in der Sünde verharrt. Wer aber weiter sündigt, der weiß nichts von Christus und kennt ihn nicht.
7Meine geliebten Kinder! Lasst euch durch niemanden vom richtigen Weg abbringen! Ihr dürft nur dem vertrauen, der wie Christus ein Leben führt, das Gott gefällt.3,7 Wörtlich: Wer die Gerechtigkeit tut, ist gerecht, wie jener gerecht ist. 8Wer sich aber gegen Gott auflehnt, gehört dem Teufel. Denn der Teufel hat sich von Anfang an gegen Gott aufgelehnt. Doch der Sohn Gottes ist gerade deswegen in die Welt gekommen, um die Werke des Teufels zu zerstören.
9Wer von Gott neues Leben bekommen hat und zu seinen Kindern gehört, der sündigt nicht; denn Gott hat ihm seine Kraft geschenkt, die neues Leben in ihm schafft3,9 Wörtlich: der kann nicht sündigen, weil sein (Gottes) Samen in ihm bleibt.. Weil er ein Kind Gottes ist, kann er nicht länger als Sünder leben. 10Daran kann also jeder erkennen, wer ein Kind Gottes oder wer ein Kind des Teufels ist. Alle, die Unrecht tun und ihren Bruder oder ihre Schwester nicht lieben, sind niemals Gottes Kinder.
Der Maßstab für unsere Liebe
11Von Anfang an habt ihr diese Botschaft gehört: Wir sollen einander lieben. 12Nicht Kain darf unser Vorbild sein. Er war ein Kind des Teufels und tötete seinen Bruder Abel. Und warum hat er ihn ermordet? Weil seine eigenen Taten böse waren, aber das Leben seines Bruders Gott gefiel.
13Genau aus demselben Grund hasst euch die Welt. Wundert euch also nicht darüber, liebe Brüder und Schwestern. 14Wir wissen, dass wir vom ewigen Tod gerettet wurden und jetzt neues Leben haben. Das zeigt sich an der Liebe zu unseren Brüdern und Schwestern. Wer nicht liebt, der bleibt dem Tod ausgeliefert. 15Jeder, der seinen Bruder oder seine Schwester hasst, ist ein Mörder. Und das wisst ihr: Ein Mörder hat das ewige Leben nicht in sich. 16Wie sehr Christus uns liebt, haben wir daran erkannt, dass er sein Leben für uns opferte. Ebenso müssen auch wir bereit sein, unser Leben für unsere Geschwister hinzugeben. 17Denn wie kann Gottes Liebe in einem Menschen sein, wenn dieser die Not seines Bruders vor Augen hat, sie ihm aber gleichgültig ist? Und das, obwohl er selbst alles hat, was er zum Leben braucht!
Gott ist größer als unser Gewissen
18Deshalb, meine Kinder, lasst uns einander lieben: nicht mit leeren Worten, sondern mit tatkräftiger Liebe und in aller Aufrichtigkeit. 19Daran erkennen wir, dass die Wahrheit unser Leben bestimmt. So können wir mit einem guten Gewissen vor Gott treten. 20Doch auch wenn unser Gewissen uns schuldig spricht, dürfen wir darauf vertrauen, dass Gott barmherziger mit uns ist als wir selbst. Er kennt uns ganz genau. 21Kann uns also unser Gewissen nicht mehr verurteilen, meine Lieben, dann dürfen wir voller Freude und Zuversicht zu Gott kommen. 22Er wird uns geben, worum wir ihn bitten; denn wir richten uns nach seinen Geboten und leben, wie es ihm gefällt. 23Und so lautet Gottes Gebot: Wir sollen an seinen Sohn Jesus Christus glauben und einander so lieben, wie Christus es uns aufgetragen hat. 24Wer sich an seine Gebote hält, der bleibt mit Gott verbunden und Gott mit ihm. Wir wissen, dass Gott in uns lebt; das bestätigt uns der Geist, den er uns geschenkt hat.
