Habacuc 3 – NTLR & NAV

Nouă Traducere În Limba Română

Habacuc 3:1-19

Rugăciunea profetului

1Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un șighionot.1 Termen cu sens nesigur, însemnând probabil o cântare cu un ritm foarte dinamic (mai apare doar în titlul Ps. 7).

2– Doamne, am auzit de faima Ta!

Lucrarea Ta, Doamne, îmi inspiră teamă!

Însuflețește‑o de‑a lungul anilor2 Lit.: în mijlocul anilor. Vezi și versul următor.!

Fă‑o cunoscută în cursul anilor!

Dar, la mânie, adu‑Ți aminte să arăți îndurare!

3Dumnezeu vine3 Acțiunile verbelor din v. 3-15 pot fi traduse și la timpul trecut. Profetul vorbește despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu din trecutul lui Israel, lucrări care vor fi repetate în viitor. Profetul vede însă aceste lucrări din viitor ca realizate deja (vezi, de exemplu, v. 7; așa‑numitul perfect profetic întâlnit și la ceilalți profeți). din Teman

și Cel Sfânt – din muntele Paran. Selah3, 9, 13 Termen muzical desemnând probabil un interludiu instrumental.

Splendoarea Lui acoperă cerurile,

iar lauda Lui umple pământul.

4Strălucirea Lui este ca lumina

și din mâna Lui ies raze;

acolo Îi este ascunsă puterea.

5Înaintea Lui merge molima,

iar flacăra calcă pe urmele Sale.

6El Se oprește și cutremură pământul;

Se uită și face neamurile să tremure.

Munții cei trainici se sfărâmă,

iar dealurile cele vechi se pleacă.

Cărările Lui sunt veșnice.

7Am văzut corturile lui Cușan în necaz

și colibele țării lui Midian7 Cușan și Midian erau triburi arabe care trăiau în vecinătatea Edomului. tremurând.

8S‑a înfuriat oare Domnul pe râuri?

Împotriva râurilor se arată mânia Ta?

Împotriva mării s‑a aprins furia Ta,

de ai încălecat pe caii Tăi

și Te‑ai suit în carele izbăvirii Tale?

9Arcul Îți este dezvelit în întregime;

jurămintele sunt săgeți care se țin de cuvânt.9 Sensul versului este nesigur. Selah

Tu despici pământul prin râuri.

10Când munții Te‑au văzut, s‑au cutremurat.

Potopul de ape s‑a revărsat;

adâncul și‑a făcut auzit glasul;

el își ridică mâna sus.

11Soarele și luna s‑au oprit în înălțimi

la sclipirea săgeților Tale care pornesc,

la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.

12Tu străbați pământul cu indignare

și treieri neamurile cu mânie.

13Ai ieșit ca să‑Ți eliberezi poporul,

ca să‑l izbăvești pe unsul Tău.

Tu ai zdrobit căpetenia din casa răutății,

l‑ai dezbrăcat din cap până‑n picioare! Selah

14Ai străpuns capul războinicilor lui cu propriile‑i săgeți,

când s‑au dezlănțuit ca o furtună să ne14 Lit.: mă. împrăștie!

Bucuria lor a fost ca și cum l‑ar fi devorat pe sărac

în ascunzătoare.

15Tu pășești pe mare cu caii Tăi,

agitând apele cele mari.

16Când am auzit, mi s‑a cutremurat pântecul!

La vestea aceasta, mi‑au fremătat buzele!

Mi‑a intrat putrezirea în oase

și mi‑au tremurat genunchii!

Totuși, voi aștepta liniștit ziua necazului

ce se va abate peste poporul care ne va ataca.

17Chiar dacă smochinul nu înflorește

și în vii nu mai este rod,

chiar dacă lipsește rodul din măslin

și ogoarele nu mai dau hrană,

chiar dacă turma din staul este nimicită

și nu mai sunt vite în grajduri,

18eu tot mă voi bucura în Domnul

și mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!

19Stăpânul Domn este tăria mea!

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor

și mă face să pășesc pe înălțimile mele.

Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu coarde.

Ketab El Hayat

حبقوق 3:1-19

صلاة حبقوق

1هَذِهِ صَلاةُ النَّبِيِّ حَبَقُّوقَ: 2يَا رَبُّ قَدْ بَلَغَنِي مَا فَعَلْتَ فَخِفْتُ يَا رَبُّ، عَمَلَكَ فِي وَسَطِ السِّنِينَ أَحْيِهِ، وَعَرِّفْ بِهِ عَلَى مَرِّ الأَيَّامِ، وَاذْكُرِ الرَّحْمَةَ فِي الْغَضَبِ.

3قَدْ أَقْبَلَ اللهُ مِنْ أَدُومَ، وَجَاءَ الْقُدُّوسُ مِنْ جَبَلِ فَارَانَ. غَمَرَ جَلالُهُ السَّمَاوَاتِ وَامْتَلأَتِ الأَرْضُ مِنْ تَسْبِيحِهِ. 4إِنَّ بَهَاءَهُ كَالنُّورِ، وَمِنْ يَدِهِ يُوْمِضُ شُعَاعٌ، وَهُنَاكَ يَحْجُبُ قُوَّتَهُ. 5يَتَقَدَّمُهُ وَبَاءٌ، وَالْمَوْتُ يَقْتَفِي خُطَاهُ. 6وَقَفَ وَزَلْزَلَ الأَرْضَ، تَفَرَّسَ فَأَرْعَبَ الأُمَمَ، انْدَكَّتِ الْجِبَالُ الأَبَدِيَّةُ وَانْهَارَتِ التِّلالُ الْقَدِيمَةُ، أَمَّا مَسَالِكُهُ فَهِيَ مِنَ الأَزَلِ. 7لَقَدْ رَأَيْتُ خِيَامَ كُوشَانَ تَنُوءُ تَحْتَ الْبَلِيَّةِ وَمَسَاكِنَ مِدْيَانَ تَرْجُفُ رُعْباً. 8هَلْ غَضَبُكَ مُنْصَبٌّ عَلَى الأَنْهَارِ يَا رَبُّ؟ أَعَلَى الأَنْهَارِ احْتَدَمَ سَخَطُكَ؟ أَمْ عَلَى الْبَحْرِ سَكَبْتَ جَامَ غَيْظِكَ، عِنْدَمَا رَكِبْتَ خُيُولَكَ وَمَرْكَبَاتِ ظَفَرِكَ؟ 9جَرَّدْتَ قَوْسَكَ وَتَأَهَّبْتَ لإِطْلاقِ سِهَامِكَ الْكَثِيرَةِ، وَشَقَقْتَ الأَرْضَ أَنْهَاراً. 10رَأَتْكَ الْجِبَالُ فَارْتَعَدَتْ، وَطَمَتِ الْمِيَاهُ الْهَائِجَةُ. زَأَرَتِ اللُّجَجُ وَارْتَفَعَتْ أَمْوَاجُهَا عَالِيَةً. 11الْقَمَرُ وَالشَّمْسُ تَوَقَّفَا فِي مَنَازِلِهِمَا أَمَامَ وَمِيضِ سِهَامِكَ الْمُنْدَفِعَةِ وَبَرِيقِ رُمْحِكَ الْمُتَلأْلِئِ. 12تَطَأُ الأَرْضَ بَسَخَطٍ، وَبِغَضَبٍ تَدُوسُ الأُمَمَ. 13خَرَجْتَ لِخَلاصِ شَعْبِكَ، لِخَلاصِ مُخْتَارِكَ. هَشَّمْتَ رُؤُوسَ زُعَمَاءِ الْبِلادِ الأَشْرَارِ وَتَرَكْتَهُمْ مَطْرُوحِينَ عُرَاةً مِنَ الْعُنُقِ حَتَّى أَخْمَصِ الْقَدَمِ. 14طَعَنْتَ بِرِمَاحِهِ قَائِدَ جَيْشِهِمِ الْمُنْدَفِعِ كَإِعْصَارٍ لِيُشَتِّتَنَا بِابْتِهَاجِ مَنْ يَفْتَرِسُ الْمِسْكِينَ سِرّاً 15خُضْتَ الْبَحْرَ بِخَيْلِكَ فِي وَسَطِ مِيَاهِهِ الْهَائِجَةِ.

الفرح بالرب

16سَمِعْتُ هَذَا فَتَوَلَّانِي الْفَزَعُ وَارْتَجَفَتْ شَفَتَايَ مِنَ الصَّوْتِ، وَتَسَرَّبَ النَّخْرُ إِلَى عِظَامِي، وَارْتَعَشَتْ قَدَمَايَ. وَلَكِنْ سَأَنْتَظِرُ بِصَبْرٍ يَوْمَ الْبَلِيَّةِ الَّذِي يَحِيقُ بِالأُمَّةِ الَّتِي غَزَتْنَا. 17فَمَعْ أَنَّهُ لَا يُزْهِرُ التِّينُ وَلا يَكُونُ حَمْلٌ فِي الْكُرُومِ يَكْذِبُ عَمَلُ الزَّيْتُونَةِ وَالْحُقُولُ لا تَصْنَعُ طَعَاماً يَنْقَطِعُ الْغَنَمُ مِنَ الْحَظِيرَةِ وَلا بَقَرَ فِي الْمَذَاوِدِ 18فَإِنِّي أَبْتَهِجُ بِالرَّبِ وَأَفْرَحُ بِإِلَهِ خَلاصِي. 19الرَّبُّ الإِلَهُ هُوَ قُوَّتِي؛ يَجْعَلُ قَدَمَيَّ كَقَدَمَيْ غَزَالٍ، وَيُعِينُنِي عَلَى ارْتِقَاءِ الْمُرْتَفَعَاتِ.

إِلَى قَائِدِ الْجَوْقَةِ: تُغَنَّى عَلَى ذَوَاتِ الأَوْتَارِ.