Rugăciunea profetului
1Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un șighionot.1 Termen cu sens nesigur, însemnând probabil o cântare cu un ritm foarte dinamic (mai apare doar în titlul Ps. 7).
2– Doamne, am auzit de faima Ta!
Lucrarea Ta, Doamne, îmi inspiră teamă!
Însuflețește‑o de‑a lungul anilor2 Lit.: în mijlocul anilor. Vezi și versul următor.!
Fă‑o cunoscută în cursul anilor!
Dar, la mânie, adu‑Ți aminte să arăți îndurare!
3Dumnezeu vine3 Acțiunile verbelor din v. 3-15 pot fi traduse și la timpul trecut. Profetul vorbește despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu din trecutul lui Israel, lucrări care vor fi repetate în viitor. Profetul vede însă aceste lucrări din viitor ca realizate deja (vezi, de exemplu, v. 7; așa‑numitul perfect profetic întâlnit și la ceilalți profeți). din Teman
și Cel Sfânt – din muntele Paran. Selah3, 9, 13 Termen muzical desemnând probabil un interludiu instrumental.
Splendoarea Lui acoperă cerurile,
iar lauda Lui umple pământul.
4Strălucirea Lui este ca lumina
și din mâna Lui ies raze;
acolo Îi este ascunsă puterea.
5Înaintea Lui merge molima,
iar flacăra calcă pe urmele Sale.
6El Se oprește și cutremură pământul;
Se uită și face neamurile să tremure.
Munții cei trainici se sfărâmă,
iar dealurile cele vechi se pleacă.
Cărările Lui sunt veșnice.
7Am văzut corturile lui Cușan în necaz
și colibele țării lui Midian7 Cușan și Midian erau triburi arabe care trăiau în vecinătatea Edomului. tremurând.
8S‑a înfuriat oare Domnul pe râuri?
Împotriva râurilor se arată mânia Ta?
Împotriva mării s‑a aprins furia Ta,
de ai încălecat pe caii Tăi
și Te‑ai suit în carele izbăvirii Tale?
9Arcul Îți este dezvelit în întregime;
jurămintele sunt săgeți care se țin de cuvânt.9 Sensul versului este nesigur. Selah
Tu despici pământul prin râuri.
10Când munții Te‑au văzut, s‑au cutremurat.
Potopul de ape s‑a revărsat;
adâncul și‑a făcut auzit glasul;
el își ridică mâna sus.
11Soarele și luna s‑au oprit în înălțimi
la sclipirea săgeților Tale care pornesc,
la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.
12Tu străbați pământul cu indignare
și treieri neamurile cu mânie.
13Ai ieșit ca să‑Ți eliberezi poporul,
ca să‑l izbăvești pe unsul Tău.
Tu ai zdrobit căpetenia din casa răutății,
l‑ai dezbrăcat din cap până‑n picioare! Selah
14Ai străpuns capul războinicilor lui cu propriile‑i săgeți,
când s‑au dezlănțuit ca o furtună să ne14 Lit.: mă. împrăștie!
Bucuria lor a fost ca și cum l‑ar fi devorat pe sărac
în ascunzătoare.
15Tu pășești pe mare cu caii Tăi,
agitând apele cele mari.
16Când am auzit, mi s‑a cutremurat pântecul!
La vestea aceasta, mi‑au fremătat buzele!
Mi‑a intrat putrezirea în oase
și mi‑au tremurat genunchii!
Totuși, voi aștepta liniștit ziua necazului
ce se va abate peste poporul care ne va ataca.
17Chiar dacă smochinul nu înflorește
și în vii nu mai este rod,
chiar dacă lipsește rodul din măslin
și ogoarele nu mai dau hrană,
chiar dacă turma din staul este nimicită
și nu mai sunt vite în grajduri,
18eu tot mă voi bucura în Domnul
și mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!
19Stăpânul Domn este tăria mea!
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă face să pășesc pe înălțimile mele.
Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu coarde.
Lofzang op Gods overwinning
1Dit is een gebed van de profeet Habakuk, een lofzang op Gods overwinning:
2‘Here, ik heb van uw roemruchte daden gehoord en ben met ontzag vervuld voor wat U gaat doen. Laat uw daden herleven in deze tijd, maak uw kracht openbaar. Al bent U toornig geworden, vergeet niet medelijden te hebben!’
3De heilige God komt uit Teman, Hij daalt af van de bergen van Paran. Zijn majesteit bedekt de hemel, de aarde is vol van zijn lof.
4Hij schittert als het zonlicht, uit zijn handen schieten lichtstralen, daarin is zijn kracht verborgen.
5Voor Hem uit gaat de pest en de koorts volgt Hem op de voet.
6Hij staat en doet de aarde beven, Hij kijkt rond en laat volken opspringen van schrik. Oeroude bergen worden verpletterd, stokoude heuvels worden met de grond gelijk gemaakt. Zijn eeuwige kracht blijft onveranderd!
7Ik zie dat de inwoners van Kuschan en Midjan in doodsangst verkeren.
8Was U toornig, Here, op de rivieren en op het water van de zee, dat U op de wolken als op paarden komt aanstormen, staande op uw zegekar?
9U spant uw boog en op uw bevel schieten de pijlen weg, U splijt de aarde en rivieren ontspringen.
10De bergen zien U en beven. Stromen water trekken voorbij. De watervloed roept tot U en de golven rijzen huizenhoog.
11De zon en de maan trekken zich terug bij het licht van uw pijlen, bij de bliksemende schittering van uw speer.
12Vol toorn schrijdt U over de aarde en vertrapt de volken in boosheid.
13U trekt eropuit om uw volk te redden, om uw gezalfde te bevrijden. U verbrijzelt het huis van de goddeloze van de nok tot aan de fundamenten, ja, tot de laatste steen.
14Met zijn eigen pijlen doorboort U de aanvoerder van de aanstormende troepen. Zij willen mij verpletteren en juichen omdat zij een weerloze in zijn schuilhoek denken te vernietigen.
15U betreedt met uw paarden de zee en loopt over de schuimkoppen van het machtige water.
16Ik beefde van angst toen ik dit hoorde, bij het horen van dit bericht begonnen mijn lippen te trillen. Alle kracht begaf mij, ik stond met knikkende knieën. Toch zal ik rustig de dag afwachten waarop U het volk dat ons aanvalt, zult straffen.
17Al zou de vijgenboom niet bloeien en de wijnstok geen druiven opleveren, al zou de oogst van de olijfboom teleurstellen en de akker geen voedsel geven, al zouden alle schapen uit de schaapskooien verdwenen zijn en geen runderen meer in de stal staan,
18tóch zal ik mij verheugen in de Here en juichen over God die mij redt!
19De Oppermachtige Here is mijn kracht, Hij maakt mij lichtvoetig als een hert en brengt mij veilig over de bergen.
