Nouă Traducere În Limba Română

Habacuc 1:1-17

1Rostirea pe care a văzut‑o profetul Habacuc.

Prima plângere a profetului

2– Până când, Doamne, voi striga după ajutor

și Tu nu vei asculta?

Până când voi striga către Tine: „Violență!“

și Tu nu vei izbăvi?

3De ce mă faci să privesc nelegiuirea?

De ce trebuie să mă uit la necaz?

Distrugerea și violența sunt înaintea mea;

peste tot sunt dezbinări și se stârnesc certuri.

4De aceea Legea este fără putere

și dreptatea nu se arată niciodată.

Căci cel rău îl împresoară4 Sau: îl învinge. pe cel drept

și astfel dreptatea este pervertită.

Răspunsul Domnului

5– Uitați‑vă printre neamuri și priviți!

Mirați‑vă! Uimiți‑vă!

Căci în zilele voastre fac o lucrare

pe care n‑ați crede‑o

dacă v‑ar povesti‑o cineva!

6Iată, îi voi ridica pe caldeeni6 babilonieni.,

acel neam crud și năvalnic,

care străbate întinderile pământului

pentru a lua în stăpânire locuințe

care nu sunt ale lui!

7Ei sunt îngrozitori și de temut;

își au propria lege

și nu recunosc nicio altă autoritate!7 Lit.: înfricoșători; / judecata și demnitatea lor provin numai de la ei înșiși.

8Caii lor sunt mai rapizi decât leoparzii

și mai sprinteni decât lupii în amurg.

Călăreții lor se avântă,

călăreții lor vin de departe.

Zboară ca un vultur care se repede să devoreze;

9toți vin pentru violență.

Privirile lor sunt ațintite9 Sensul termenului ebraic este nesigur. tot înainte

și adună captivi ca nisipul de mulți.

10Își bat joc de regi

și‑i iau în derâdere pe conducători.

Râd de orice fortificație,

căci îngrămădesc pământ10 Sau: fac o rampă din pământ, tehnică militară, folosită de către asediatori. lângă ea și o cuceresc.

11Apoi trec ca vântul și merg mai departe11 Posibil: și depășesc limita.;

el se face astfel vinovat,

puterea lui fiindu‑i dumnezeul.

A doua plângere a profetului

12– Oare nu ești Tu din veșnicie, Doamne?

Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri!

Doamne, Tu l‑ai rânduit pentru a face judecată!

Stânca mea, Tu l‑ai ridicat

ca să pedepsească!

13Ochii Tăi sunt prea curați ca să se uite la rău;

Tu nu poți să privești asuprirea!

De ce Te uiți la cei necredincioși

și taci când cel rău îl înghite

pe cel mai drept decât el?

14L‑ai făcut pe om asemenea peștilor mării,

asemenea vietății din mare care nu are stăpân.

15El îi scoate pe toți cu undița,

îi adună cu mreaja lui,

îi strânge în năvodul lui

și de aceea se bucură și se veselește.

16De aceea aduce el jertfe mrejei sale

și arde tămâie năvodului său!

Datorită lor, partea lui este bogată

și mâncarea lui este din abundență!

17Va continua el oare să‑și golească mreaja

și să ucidă neamuri fără să cruțe nimic?

New Serbian Translation

Књига пророка Авакума 1:1-17

1Пророштво које је видео пророк Авакум:

Авакумова жалопојка

2О, Господе, докле да вапим за помоћ,

а ти ме не чујеш!

Вичем о насиљу,

а ти не спасаваш!

3Зашто дајеш да гледам поквареност,

да видим невољу?

Разарање и насиље су пред очима мојим.

Ено, и насиље и неслога се дижу.

4Зато Закон губи снагу,

зато правди никада нема места.

Злотвор опкољава праведника

и зато има места за правду искварену.

Господњи одговор

5„У народе погледајте,

чудите се и дивите,

јер, ево, учинићу нешто у ваше дане,

у шта не бисте веровали

да вам ко исприча.

6Јер, ево подижем Халдејце,

суров и нагао народ

да широм земље

осваја туђа насеља.

7Страховит је и ужасан;

он одлучује шта је правда,

а шта достојанство.

8Коњи су им хитрији од рисова

и свирепији од вукова у сумрак.

Коњаници им галопирају,

долазе издалека њихови коњаници;

лете, обрушавају се као лешинар

што би да ждере.

9Сви долазе због насиља,

хорде су им окренуте истоку,

а заробљенике сакупљају

као да су песак.

10Он се руга и царевима

и са владарима се шегачи.

Сваком се утврђењу смеје

док земљане насипе прави и осваја их.

11Као ветар тада завиори и мине,

али крив је тај коме је божанство његова снага.“

Авакумова друга жалопојка

12О, Господе, зар ти ниси од давнина, мој Боже свети?

Нећемо ми умрети!

О, Господе, за суд си их одредио.

О, Стено, за прекор си их учврстио.

13Пречисте су очи твоје да би зло проматрале,

ти пакост не можеш да гледаш.

Зашто онда трпиш невернике,

ћутиш док зликовац прождире праведнијег од себе?

14Створио си људе као рибе у мору

и као гмизавце што владара немају међу собом.

15И он их све удицом вади,

вуче их својом мрежом

и у мрежу их скупља.

Зато се и радује и ликује.

16Зато својој мрежи жртвује,

пали тамјан мрежи својој,

јер му она даје мастан оброк

и обиље хране.

17И хоће ли због тога да празни мрежу своју,

да истрајно сатирате народе без задршке?