Nouă Traducere În Limba Română

Habacuc 1

1Profeţia pe care a primit-o profetul Habacuc.

Prima plângere a profetului

– Până când, Doamne, voi striga după ajutor
    şi Tu nu vei asculta?
Până când voi striga către Tine: „Violenţă!“
    şi Tu nu vei izbăvi?
De ce mă faci să privesc nedreptatea?
    De ce trebuie să mă uit[a] la necaz?
Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea;
    peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri.
De aceea Legea este fără putere
    şi dreptatea nu se vede niciodată.
Căci cel rău îl împresoară[b] pe cel drept
    şi astfel dreptatea este pervertită.

Răspunsul Domnului

– Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi!
    Miraţi-vă! Uimiţi-vă!
Căci în zilele voastre am să fac o lucrare
    pe care n-aţi crede-o
        dacă v-ar povesti-o cineva!
Iată, îi voi ridica pe caldeeni[c],
    acel popor crud şi năvalnic,
care străbate întinderile pământului
    pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!
Este un popor teribil şi înfricoşător;
    îşi are propria lege
        şi nu recunoaşte nici o altă autoritate![d]
Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii
    şi mai sprinteni decât lupii în amurg.
Călăreţii lui se avântă,
    călăreţii lui vin de departe.
Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;
    toţi vin pentru violenţă.
Privirile lor sunt aţintite[e] tot înainte
    şi adună captivi ca nisipul de mulţi.
10 Îşi bate joc de regi
    şi-i ia în derâdere pe conducători.
Râde de orice fortificaţie,
    căci îngrămădeşte pământ[f] lângă ea şi o cucereşte.
11 Apoi trece ca vântul şi merge mai departe[g];
    el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul.

A doua plângere a profetului

12 – Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne?
    Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri[h]!
Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată!
    Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!
13 Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău;
    Tu nu poţi să priveşti asuprirea!
De ce te uiţi la cei mişei
    şi taci când cel rău
        îl înghite pe cel mai drept decât el?
14 L-ai făcut pe om asemenea peştilor mării,
    asemenea târâtoarei care nu are stăpân.
15 Duşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa,
    îl adună cu mreaja lui,
îl strânge în năvodul lui
    şi de aceea se bucură şi se veseleşte.
16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale
    şi arde tămâie năvodului său!
Datorită lor, partea lui este bogată
    şi mâncarea lui este din abundenţă!
17 Va continua el oare să-şi golească mreaja
    şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic?

Notas al pie

  1. Habacuc 1:3 Siriacă, Tg.; TM: nedreptatea? / Cum poţi privi (sau: tolera); sau: nedreptatea / şi să mă uit
  2. Habacuc 1:4 Sau: îl biruie
  3. Habacuc 1:6 babilonieni
  4. Habacuc 1:7 Lit.: înfricoşător; / judecata şi demnitatea lui provin numai de la el însuşi
  5. Habacuc 1:9 Sensul termenului ebraic este nesigur
  6. Habacuc 1:10 Sau: face o rampă din pământ, tehnică militară, folosită de către asediatori
  7. Habacuc 1:11 Posibil: şi depăşeşte limita
  8. Habacuc 1:12 O tradiţie scribală antică: nu vei muri (sau: eşti nemuritor); unele traduceri moderne preferă această variantă

The Message

Habakkuk 1

Justice Is a Joke

11-4 The problem as God gave Habakkuk to see it:

God, how long do I have to cry out for help
    before you listen?
How many times do I have to yell, “Help! Murder! Police!”
    before you come to the rescue?
Why do you force me to look at evil,
    stare trouble in the face day after day?
Anarchy and violence break out,
    quarrels and fights all over the place.
Law and order fall to pieces.
    Justice is a joke.
The wicked have the righteous hamstrung
    and stand justice on its head.

God Says, “Look!”

5-11 “Look around at the godless nations.
    Look long and hard. Brace yourself for a shock.
Something’s about to take place
    and you’re going to find it hard to believe.
I’m about to raise up Babylonians to punish you,
    Babylonians, fierce and ferocious—
World-conquering Babylon,
    grabbing up nations right and left,
A dreadful and terrible people,
    making up its own rules as it goes.
Their horses run like the wind,
    attack like bloodthirsty wolves.
A stampede of galloping horses
    thunders out of nowhere.
They descend like vultures
    circling in on carrion.
They’re out to kill. Death is on their minds.
    They collect victims like squirrels gathering nuts.
They mock kings,
    poke fun at generals,
Spit on forts,
    and leave them in the dust.
They’ll all be blown away by the wind.
    Brazen in sin, they call strength their god.”

Why Is God Silent Now?

12-13 God, you’re from eternity, aren’t you?
    Holy God, we aren’t going to die, are we?
God, you chose Babylonians for your judgment work?
    Rock-Solid God, you gave them the job of discipline?
But you can’t be serious!
    You can’t condone evil!
So why don’t you do something about this?
    Why are you silent now?
This outrage! Evil men swallow up the righteous
    and you stand around and watch!

14-16 You’re treating men and women
    as so many fish in the ocean,
Swimming without direction,
    swimming but not getting anywhere.
Then this evil Babylonian arrives and goes fishing.
    He pulls in a good catch.
He catches his limit and fills his creel—
    a good day of fishing! He’s happy!
He praises his rod and reel,
    piles his fishing gear on an altar and worships it!
It’s made his day,
    and he’s going to eat well tonight!

17 Are you going to let this go on and on?
    Will you let this Babylonian fisherman
Fish like a weekend angler,
    killing people as if they’re nothing but fish?