1Dumnezeu Și‑a adus aminte1 În sensul că Dumnezeu a acționat pentru a împlini promisiunile menționate în legământul cu Noe. de Noe și de toate vietățile sălbatice și toate vitele care erau cu el în arcă. Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele s‑au potolit. 2Izvoarele adâncului și stăvilarele cerului au fost închise, iar ploaia din cer a fost oprită. 3Apele au început să se retragă de pe pământ. La sfârșitul celor o sută cincizeci de zile, ele au scăzut, 4iar în luna a șaptea, în a șaptesprezecea zi a lunii, arca s‑a oprit pe munții Ararat. 5Apele au continuat să scadă până în luna a zecea, iar în ziua întâi a lunii a zecea, s‑au văzut vârfurile munților.
6După patruzeci de zile,6 Din ziua în care vârfurile munților au devenit vizibile (v. 5) până în ziua când Noe a trimis corbul. Noe a deschis fereastra arcei pe care a făcut‑o 7și a trimis afară un corb, care a ieșit, ducându‑se și întorcându‑se, până când apele de pe pământ au secat. 8Apoi a trimis un porumbel ca să vadă dacă apele de pe suprafața pământului au scăzut. 9Dar porumbelul n‑a găsit niciun loc de odihnă pentru talpa piciorului său și s‑a întors la Noe în arcă, deoarece încă mai era apă pe suprafața întregului pământ. Noe și‑a întins mâna, l‑a luat și l‑a adus la el în arcă. 10A mai așteptat alte șapte zile și a trimis iarăși porumbelul afară din arcă. 11Porumbelul s‑a întors la el seara și iată că în ciocul lui avea o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a înțeles că apele de pe pământ scăzuseră. 12A mai așteptat alte șapte zile și a trimis iarăși porumbelul, dar acesta nu s‑a mai întors la el.
13În anul șase sute unu13 Cu referire la anul 601 al vieții lui Noe., în prima lună, în ziua întâi a lunii, apele secaseră de pe pământ. Noe a dat la o parte învelitoarea arcei, s‑a uitat și iată că suprafața pământului era uscată. 14În a douăzeci și șaptea zi a lunii a doua, pământul era uscat.
15Atunci Dumnezeu i‑a vorbit lui Noe, zicând: 16„Ieși din arcă, tu, împreună cu soția ta, cu fiii tăi și cu soțiile acestora. 17Scoate afară toate vietățile, de orice fel, care sunt cu tine – păsări, animale17 Aici cu sensul de vite și animale sălbatice. și orice animal care se târăște pe pământ17, 19 Vezi nota de la 1:24. – pentru ca ele să se răspândească pe pământ, să fie roditoare și să se înmulțească.“
18Astfel, Noe a ieșit din arcă împreună cu fiii săi, cu soția sa și cu soțiile fiilor săi. 19De asemenea, orice vietate, orice târâtoare și orice pasăre, tot ce mișună pe pământ, potrivit familiilor lor, au ieșit și ele din arcă.
20Atunci Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate animalele curate și din toate păsările curate și le‑a adus ca ardere‑de‑tot pe altar. 21Domnul a simțit aroma plăcută și a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului, căci21 Sau: chiar dacă. înclinația inimii lui este rea din tinerețe, și nici nu voi mai distruge toate viețuitoarele, așa cum am făcut‑o.
22Atât timp cât va fi pământul, nu vor înceta
semănatul și seceratul,
frigul și căldura,
vara și iarna,
ziua și noaptea.“
Ang Pag-untat sang Baha
1Wala pagkalimti sang Dios si Noe kag ang iya mga kaupod nga mga sapat sa sulod sang barko. Gani ginpahuyop niya ang hangin sa kalibutan kag nag-amat-amat hubas ang tubig. 2Gintakpan niya ang mga tuburan kag ginpauntat ang ulan. 3Sige hubas ang tubig sa sulod sang 150 ka adlaw. 4Kag sang ika-17 nga adlaw sang ikapito nga bulan, nabara ang barko sa kabukiran sang Ararat. 5Padayon nga naghubas ang tubig. Kag sang nahauna nga adlaw sang ika-10 nga bulan, makita na ang putokputokan sang mga bukid.
6Pagligad sang 40 pa gid ka adlaw, ginbuksan ni Noe ang bintana sang barko 7kag ginbuy-an paguwa ang isa ka uwak. Kag ang ini nga uwak sige lang ang iya lupad-lupad pakadto-pabalik hasta sa paghubas sang tubig. 8Ginbuy-an man ni Noe ang isa ka pating agod mahibaluan niya kon naghubas na ang tubig, 9pero wala sing may mahapunan ang pating tungod kay natabunan pa sang tubig ang bug-os nga kalibutan. Gani nagbalik na lang ang pating kay Noe sa barko. Ginpahapon ni Noe ang pating sa iya kamot kag ginpasulod sa barko. 10Ginpaligad anay ni Noe ang pito ka adlaw kag ginbuy-an niya liwat ang pating. 11Nagbalik ang pating sang sirom na nga may lab-as nga dahon sang olibo sa iya tuktok. Gani nahibaluan ni Noe nga naghubas na ang tubig. 12Ginpaligad liwat ni Noe ang pito pa gid ka adlaw kag ginbuy-an niya liwat ang pating, pero wala na ini nagbalik.
13Nagaedad na si Noe sing 601 ka tuig. Kag sang nahauna nga adlaw sang nahauna nga bulan, naghubas ang tubig. Ginkuha ni Noe ang tabon sa may barko kag nakita niya nga mala na ang duta. 14Sang ika-27 nga adlaw sang ikaduha nga bulan mala na gid ang duta sa bug-os nga kalibutan.
15Nagsiling dayon ang Dios kay Noe, 16“Guwa na kamo tanan sa barko. 17Kag paguwaa man ang tanan nga sapat agod magmuad sila kag magdamo, kag maglapta sa kalibutan.” 18Gani nagguwa si Noe upod ang iya asawa, mga anak nga lalaki kag mga umagad. 19Nagguwa man ang tanan nga sapat: ang nagalakat, ang nagalupad, kag ang nagakamang. Nagainupod sila suno sa ila nga klase.
Naghalad si Noe
20Naghimo si Noe sang halaran para sa Ginoo. Dayon nagkuha siya sang isa sa kada klase sang mga sapat nga matinlo8:20 matinlo: buot silingon, puwede nga ihalad ukon kaunon. pati man sa kada klase sang mga pispis nga matinlo kag ginsunog niya ini sa halaran bilang halad sa Ginoo. 21Sang napanimahuan sang Ginoo ang kahamot sini, nagsiling siya sa iya kaugalingon, “Indi ko na gid pagpakamalauton liwat ang duta tungod sang ginahimo sang tawo. Bisan pa nga nahibaluan ko nga makasasala ang tawo halin sang bata pa siya, indi ko na gid paglaglagon liwat ang tanan nga nagakabuhi pareho sang akon ginhimo sadto. 22Samtang nagapadayon ang kalibutan, may panahon sang tigtalanom kag may tig-alani, may tigtulugnaw kag may tig-ilinit, may tingulan kag may tingadlaw, kag may adlaw kag may gab-i.”
