Iacov își binecuvântează fiii
1Iacov i‑a chemat pe fiii săi și a zis: „Adunați‑vă să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele de pe urmă.
2Adunați‑vă și ascultați, fiii lui Iacov!
Ascultați‑l pe tatăl vostru, Israel!
3Ruben, tu ești întâiul meu născut,
puterea și primul rod al vigorii mele,
deosebit în demnitate și deosebit în putere.
4Năvalnic ca apa, tu nu vei mai avea întâietatea,
pentru că te‑ai suit în patul tatălui tău
și, suindu‑te în el, l‑ai pângărit.
5Simeon și Levi sunt frați;
săbiile5 Sensul termenului ebraic este nesigur, probabil desemnând numele unei arme. lor sunt arme ale violenței.
6Să nu intre sufletul meu la sfatul lor,
să nu se unească gloria6 Cu referire la suflet, cea mai nobilă parte a ființei umane. mea cu adunarea lor,
pentru că în mânia lor au ucis oameni
și în plăcerea lor au tăiat tendoanele boilor.
7Blestemată să fie mânia lor, pentru că este crâncenă
și furia lor, pentru că este nemiloasă.
Îi voi risipi în Iacov
și îi voi împrăștia în Israel.
8Iuda8 Iuda poate fi derivat din termenul ebraic pentru laudă., frații tăi te vor lăuda.
Mâna ta va fi pe ceafa dușmanilor tăi,
iar fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta.
9Iuda este un pui de leu.
Tu te‑ai întors de la pradă, fiule.
El se apleacă, se întinde ca un leu,
ca o leoaică – cine‑l va trezi?
10Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda,
nici toiagul domnitorului de lângă picioarele sale,
până va veni Șilo10 Sau: până va veni Cel Căruia îi aparține (sceptrul); ori: până ce tributul Îi va fi adus.;
de El vor asculta popoarele.
11El își leagă măgarul de viță
și mânzul măgăriței lui de cea mai aleasă viță.
Își spală hainele în vin
și îmbrăcămintea în sângele strugurilor.
12Ochii îi sunt roșii de vin,
iar dinții îi sunt albi de lapte.
13Zabulon va locui pe coasta mării,
va fi un liman pentru corăbii,
iar hotarul lui se va întinde până la Sidon.
14Isahar este un măgar puternic,
care se culcă între două staule14 Sau: desagi; sau: focuri (ale unor sate sau tabere); sensul cuvântului ebraic este nesigur..
15Când va vedea că locul de odihnă este bun
și că țara este frumoasă,
își va pleca umărul să ducă povara
și va ajunge rob la muncă de corvoadă.
16Dan16 Dan înseamnă El judecă. îl va judeca pe poporul său,
ca una dintre semințiile lui Israel.
17Dan va fi un șarpe pe drum,
o viperă pe cărare,
mușcând caii de călcâie,
făcând călărețul să cadă pe spate.
18În izbăvirea Ta nădăjduiesc, Doamne!
19Pe Gad19 Gad poate însemna și atac sau bandă jefuitoare. îl va ataca o ceată jefuitoare,
dar și el o va ataca la călcâie.
20Hrana lui Așer va fi bogată
și el va oferi delicatese împărătești.
21Neftali este o cerboaică lăsată liberă,
care spune cuvinte frumoase.21 Sau: liberă, / ce naște niște pui minunați.
22Iosif este o viță roditoare22 Sau: un pom roditor.,
o viță roditoare lângă un izvor,
ale cărei ramuri se înalță peste zid22 Sau, foarte probabil: Iosif este un măgar sălbatic, / un măgar sălbatic lângă un izvor, / ai cărui mânji țopăie peste zid. Triburile sunt comparate de obicei cu un animal, nu cu o plantă..
23Arcașii l‑au atacat fioros,
au tras spre el și l‑au urât.
24Totuși, arcul lui a rămas tare,
iar brațele mâinilor sale au fost întărite
de mâinile Puternicului lui Iacov,
de Păstorul, Stânca lui Israel,
25de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta,
de Cel Atotputernic25 Ebr.: Șadai, Care te va binecuvânta
cu binecuvântările cerurilor de sus,
cu binecuvântările adâncului de jos,
cu binecuvântările sânilor și ale pântecului.
26Binecuvântările tatălui tău sunt mai presus
decât binecuvântările celor ce m‑au procreat,26 Sau: decât binecuvântările munților veșnici
decât darurile dealurilor veșnice.
Acestea să fie pe capul lui Iosif,
pe creștetul capului celui deosebit de frații săi.26 Sau: capului prințului fraților săi.
27Beniamin este un lup care sfâșie;
dimineața el își devorează vânatul,
iar seara împarte prada.“
Moartea și îngroparea lui Iacov
28Toate acestea sunt cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și acestea sunt cuvintele pe care li le‑a spus tatăl lor când i‑a binecuvântat. I‑a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare potrivită.
29Apoi le‑a poruncit și le‑a zis: „Eu voi fi adăugat la poporul meu. Înmormântați‑mă alături de părinții mei, în peștera care se află în ogorul hititului Efron, 30ogorul Mahpela, aproape de Mamre, în țara Canaan. Avraam a cumpărat‑o împreună cu ogorul de la hititul Efron, ca teren pentru înmormântare. 31Acolo au fost înmormântați Avraam și Sara, soția sa, acolo au fost înmormântați Isaac și Rebeca, soția sa, și acolo am înmormântat‑o eu pe Lea. 32Ogorul și peștera care se află pe el au fost cumpărate de la fiii lui Het.“
33Când a terminat de dat porunci fiilor săi, Iacov și‑a tras picioarele în pat, și‑a dat suflarea și a fost astfel adăugat la poporul său.
Jacob bendice a sus hijos
1Jacob llamó a sus hijos y les dijo: «Reuníos, que voy a declararos lo que os va a suceder en el futuro:
2»Hijos de Jacob: acercaos y escuchad;
prestad atención a vuestro padre Israel.
3»Tú, Rubén, eres mi primogénito,
primer fruto de mi fuerza y virilidad,
primero en honor y en poder.
4Impetuoso como un torrente,
ya no serás el primero:
te acostaste en mi cama;
profanaste la cama de tu propio padre.
5»Simeón y Leví son chacales;49:5 chacales (lectura probable); hermanos (TM).
sus espadas49:5 espadas. Palabra de difícil traducción. son instrumentos de violencia.
6¡No quiero participar de sus reuniones,
ni arriesgar mi honor en sus asambleas!
En su furor mataron hombres,
y por capricho mutilaron toros.
7¡Malditas sean la violencia de su enojo
y la crueldad de su furor!
Los dispersaré en el país de Jacob,
los desparramaré en la tierra de Israel.
8»Tú, Judá, serás alabado49:8 En hebreo, Judá suena como el verbo que significa alabar. por tus hermanos;
dominarás a tus enemigos,
y tus propios hermanos se inclinarán ante ti.
9Mi hijo Judá es como un cachorro de león
que se ha nutrido de la presa.
Se tiende al acecho como león,
como leona que nadie se atreve a molestar.
10El cetro no se apartará de Judá,
ni de entre sus pies el bastón de mando,
hasta que llegue el verdadero rey,49:10 el verdadero rey. Alt. Siló. Texto de difícil traducción.
quien merece la obediencia de los pueblos.
11Judá amarra su asno a la vid,
y la cría de su asno a la mejor cepa;
lava su ropa en vino;
su manto, en la sangre de las uvas.
12Sus ojos son más oscuros que el vino;
sus dientes, más blancos que la leche.49:12 Sus ojos … la leche. Alt. Sus ojos están oscurecidos por el vino; sus dientes, blanqueados por la leche.
13»Zabulón vivirá a la orilla del mar;
será puerto seguro para las naves,
y sus fronteras llegarán hasta Sidón.
14»Isacar es un asno fuerte
echado entre dos alforjas.
15Al ver que el establo era bueno
y que la tierra era agradable,
agachó el hombro para llevar la carga
y se sometió a la esclavitud.
16»Dan hará justicia en su pueblo,
como una de las tribus de Israel.
17Dan es una serpiente junto al camino,
una víbora junto al sendero,
que muerde los talones del caballo
y hace caer de espaldas al jinete.
18»¡Señor, espero tu salvación!
19»Las hordas atacan a Gad,
pero él las atacará por la espalda.
20»Aser disfrutará de comidas deliciosas;
ofrecerá manjares de reyes.
21»Neftalí es una gacela libre,
que tiene hermosos cervatillos.49:21 que … cervatillos. Alt. que pronuncia hermosas palabras.
22»José es un retoño fértil,
fértil retoño junto al agua,
cuyas ramas trepan por el muro.
23Los arqueros lo atacaron sin piedad;
le tiraron flechas, lo hostigaron.
24Pero su arco se mantuvo firme,
porque sus brazos son fuertes.
¡Gracias al Dios fuerte de Jacob,
al Pastor y Roca de Israel!
25¡Gracias al Dios de tu padre, que te ayuda!
¡Gracias al Todopoderoso, que te bendice!
¡Con bendiciones de lo alto!
¡Con bendiciones del abismo!
¡Con bendiciones de los pechos y del seno materno!
26Son mejores las bendiciones de tu padre
que las de los montes de antaño,
que la abundancia de las colinas eternas.
¡Que descansen estas bendiciones
sobre la cabeza de José,
sobre la frente del escogido entre sus hermanos!
27»Benjamín es un lobo rapaz
que en la mañana devora la presa
y en la tarde reparte los despojos».
28Estas son las doce tribus de Israel, y esto es lo que su padre les dijo cuando impartió a cada una de ellas su bendición.
Muerte de Jacob
29Además, Jacob les dio estas instrucciones: «Ya estoy a punto de reunirme con los míos. Enterradme junto a mis antepasados, en la cueva que está en el campo de Efrón el hitita. 30Se trata de la cueva de Macpela, frente a Mamré, en la tierra de Canaán. Está en el campo que Abraham le compró a Efrón el hitita, para que fuera el sepulcro de la familia. 31Allí fueron sepultados Abraham y su esposa Sara, Isaac y su esposa Rebeca, y allí también enterré a Lea. 32Ese campo y su cueva se les compró a los hititas».
33Cuando Jacob terminó de dar estas instrucciones a sus hijos, volvió a acostarse, exhaló el último suspiro, y fue a reunirse con sus antepasados.
