Iacov îi binecuvântează pe fiii lui Iosif
1După toate acestea, i s‑a zis lui Iosif: „Iată, tatăl tău este bolnav.“ Atunci acesta i‑a luat cu el pe cei doi fii ai săi – pe Manase și pe Efraim. 2Când i s‑a spus lui Iacov: „Iată, fiul tău Iosif a venit la tine“, Israel și‑a adunat puterile și s‑a ridicat în șezut, pe pat.
3Iacov i‑a zis lui Iosif:
– Dumnezeul cel Atotputernic3 Ebr.: El‑Șadai mi S‑a arătat la Luz, în țara Canaan, m‑a binecuvântat 4și mi‑a zis: „Iată, te voi face roditor și te voi înmulți. Te voi face o mulțime de popoare și voi da țara aceasta seminței tale după tine, ca pe o proprietate veșnică.“
5Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s‑au născut în țara Egiptului, vor fi ai mei. Efraim și Manase vor fi ai mei așa cum sunt Ruben și Simeon. 6Dar urmașii care ți s‑au născut după ei vor fi ai tăi. Ei vor fi numiți după numele fraților lor în teritoriul moștenirii lor. 7După ce m‑am întors din Padan7 Un alt nume pentru Aram Naharaim, în NV Mesopotamiei., Rahela a murit pe drum lângă mine,7 Sau: pe drum, spre mâhnirea mea. în țara Canaan, înainte de a ajunge la Efrata. Am îngropat‑o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem.
8Când Israel i‑a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat:
– Cine sunt aceștia?
9Iosif i‑a zis tatălui său:
– Sunt fiii mei, pe care mi i‑a dat Dumnezeu aici.
Israel a zis:
– Adu‑i, te rog, la mine ca să‑i binecuvântez.
10Ochii lui Israel erau îngreunați de bătrânețe; nu mai putea să vadă bine. Iosif i‑a apropiat de Israel pe cei doi fii ai săi, iar acesta i‑a sărutat și i‑a îmbrățișat.
11Apoi Israel i‑a zis lui Iosif:
– Nu mi‑am închipuit că o să‑ți mai văd fața, dar iată că Dumnezeu m‑a ajutat să‑ți văd și sămânța.
12Iosif i‑a îndepărtat de lângă genunchii tatălui său12 Vezi 30:3. A ține un copil pe genunchi făcea parte din ritualul adopției. și s‑a plecat cu fața la pământ. 13Apoi Iosif i‑a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa și la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa și la dreapta lui Israel și i‑a apropiat de el. 14Dar Israel, încrucișându‑și mâinile, și‑a întins mâna dreaptă și a pus‑o pe capul lui Efraim, care era mai tânăr, iar mâna stângă a pus‑o pe capul lui Manase, deși el era întâiul născut.
15El l‑a binecuvântat pe Iosif și a zis:
– Dumnezeul înaintea Căruia au umblat părinții mei, Avraam și Isaac,
Dumnezeul Care a fost Păstorul vieții mele până astăzi,
16Îngerul Care m‑a răscumpărat din orice rău,
să‑i binecuvânteze pe acești băieți.
Ei să fie numiți după numele meu
și după numele părinților mei, Avraam și Isaac,
și să se înmulțească foarte mult pe pământ.
17Lui Iosif nu i‑a plăcut când a văzut că tatăl său și‑a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, și a apucat mâna tatălui său ca s‑o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.
18Iosif i‑a zis tatălui său:
– Nu așa, tată! Acesta este întâiul născut. Pe capul lui pune‑ți mâna dreaptă.
19Dar tatăl său a refuzat și a zis:
– Știu, fiule, știu! Și el va ajunge un popor, și el va fi mare. Totuși, fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar sămânța lui va ajunge o mulțime de neamuri.
20Israel i‑a binecuvântat în ziua aceea, zicând:
– În numele tău va binecuvânta Israel și va zice:
„Dumnezeu să te facă precum Efraim și Manase.“
Astfel, el l‑a pus pe Efraim înaintea lui Manase.
21Apoi Israel i‑a zis lui Iosif:
– Iată, eu sunt pe moarte, dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri. 22Ție, care ești deasupra fraților tăi, îți dau Șechemul pe care l‑am luat cu sabia și cu arcul meu din mâna amoriților.
Bendición de Efraín y Manasés
1Poco tiempo después, informaron a José de que su padre estaba enfermo. Entonces fue a visitarlo y llevó consigo a sus dos hijos, Manasés y Efraín. 2Cuando avisaron a Jacob que su hijo venía a verlo, hizo un esfuerzo, se sentó en la cama 3y le dijo a José:
―El Dios Todopoderoso se me apareció en Luz, en la tierra de Canaán, y me bendijo 4con esta promesa: “Te haré fecundo, te multiplicaré, y haré que tus descendientes formen una comunidad de naciones. Además, a tu descendencia le daré esta tierra como su posesión perpetua”. 5Ahora bien, los dos hijos que te nacieron aquí en Egipto, antes de que me reuniera contigo, serán considerados míos. Efraín y Manasés serán tan míos como lo son Rubén y Simeón. 6Los hijos que tengas después de ellos serán tuyos, y a través de sus hermanos recibirán su herencia. 7Cuando yo regresaba de Padán Aram,48:7 Padán Aram. Es decir, el noroeste de Mesopotamia. tu madre murió cerca de Efrata, en tierra de Canaán, y allí la sepulté junto al camino de Efrata, es decir, Belén.
8Al ver a los hijos de José, Israel preguntó:
―Y estos chicos, ¿quiénes son?
9―Son los hijos que Dios me ha concedido aquí —le respondió José a su padre.
Entonces Israel le dijo:
―Acércalos, por favor, para que les dé mi bendición.
10Israel ya era muy anciano, y por su avanzada edad casi no podía ver; por eso José los acercó, y su padre los besó y abrazó. 11Luego le dijo a José:
―Ya había perdido la esperanza de volver a verte, ¡y ahora Dios me ha concedido ver también a tus hijos!
12José los retiró de las rodillas de Israel y se postró rostro en tierra. 13Luego tomó a sus dos hijos, a Efraín con la derecha y a Manasés con la izquierda, y se los presentó a su padre. De esta manera, Efraín quedó a la izquierda de Israel, y Manasés, a su derecha. 14Pero Israel, al extender las manos, las entrecruzó y puso su derecha sobre la cabeza de Efraín, aunque era el menor, y su izquierda sobre la cabeza de Manasés, aunque era el mayor. 15Y los bendijo con estas palabras:
«Que el Dios en cuya presencia
caminaron mis padres, Abraham e Isaac,
el Dios que me ha guiado
desde el día en que nací hasta hoy,
16el ángel que me ha rescatado de todo mal,
bendiga a estos jóvenes.
Que por medio de ellos sea recordado mi nombre
y el de mis padres, Abraham e Isaac.
Que crezcan y se multipliquen
sobre la tierra».
17A José no le agradó ver que su padre pusiera su mano derecha sobre la cabeza de Efraín, así que, tomando la mano de su padre, la pasó de la cabeza de Efraín a la de Manasés, 18mientras le reconvenía:
―¡Así no, padre mío! ¡Pon tu mano derecha sobre la cabeza de este, que es el primogénito!
19Pero su padre se resistió, y le contestó:
―¡Ya lo sé, hijo, ya lo sé! También él gestará a un pueblo, y llegará a ser importante. Pero su hermano menor será aún más importante, y su descendencia dará origen a muchas naciones.
20Aquel día Jacob los bendijo así:
«Esta será la bendición
que en Israel se habrá de pronunciar:
“Que Dios cuide de ti
como cuidó de Efraín y de Manasés”».
De este modo, Israel dio a Efraín la primacía sobre Manasés.
21Finalmente, Israel le dijo a José:
―Yo estoy a punto de morir; pero Dios estará con vosotros y os hará volver a la tierra de vuestros antepasados. 22Y a ti, que estás por encima de tus hermanos, te doy Siquén,48:22 Siquén. Alt. una franja de tierra. Palabra de difícil traducción. tierra que luchando a brazo partido48:22 luchando … partido. Lit. con mi espada y con mi arco. arrebaté a los amorreos.
