1Iosif s‑a dus și l‑a înștiințat pe Faraon, zicând: „Tatăl meu și frații mei au venit din țara Canaan cu turmele, cirezile și cu tot ce au. Iată, sunt în ținutul Goșen.“ 2Iosif i‑a luat pe cinci dintre frații săi și i‑a adus înaintea lui Faraon.
3Faraon i‑a întrebat pe frații acestuia:
– Ce ocupație aveți?
Ei i‑au răspuns lui Faraon:
– Robii tăi pasc turmele, așa cum făceau și părinții noștri.
4Apoi i‑au zis lui Faraon:
– Noi am venit să locuim ca străini în țară, pentru că foametea este mare în țara Canaan și nu mai este pășune pentru turmele robilor tăi. Acum deci, te rugăm, dă‑le voie robilor tăi să locuiască în ținutul Goșen.
5Atunci Faraon i‑a vorbit lui Iosif, zicând:
– Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6Țara Egiptului este înaintea ta. Așază‑i pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul Goșen. Iar dacă tu știi că între ei sunt oameni destoinici, pune‑i responsabili peste turmele mele.
7Iosif l‑a adus pe tatăl său, Iacov, l‑a înfățișat înaintea lui Faraon, iar Iacov l‑a binecuvântat7, 10 Sau: l‑a salutat. pe Faraon.
8Faraon l‑a întrebat pe Iacov:
– Câți ani ai?
9Iacov i‑a răspuns lui Faraon:
– Anii pribegiei mele sunt o sută treizeci. Zilele anilor vieții mele au fost puține și grele. Ele n‑au ajuns zilele anilor vieții părinților mei în timpul pribegiei lor.
10Apoi Iacov l‑a binecuvântat pe Faraon și a plecat dinaintea lui Faraon. 11Iosif i‑a așezat pe tatăl său și pe frații săi în țara Egiptului și le‑a dat o moșie în cea mai bună parte a țării, în ținutul Ramses11 O altă denumire, mai târzie, pentru ținutul Goșen; vezi și Țoan, în Ps. 78:12, 43., așa cum poruncise Faraon. 12Iosif a asigurat hrana tatălui său, a fraților săi și a întregii familii a tatălui său, după numărul copiilor lor.
Iosif și foametea din Egipt
13În toată țara nu mai era hrană, pentru că foametea era foarte mare. Țara Egiptului și țara Canaan lâncezeau din cauza foametei. 14Iosif a adunat tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaan, ca plată pentru grânele cumpărate de oameni, și l‑a adus în palatul lui Faraon.
15Când s‑a terminat argintul din țara Egiptului și din țara Canaan, toți egiptenii au venit la Iosif, zicând:
– Dă‑ne hrană! De ce să murim înaintea ta din cauză că nu mai avem argint?
16Iosif a răspuns:
– Dați‑mi vitele voastre, iar eu vă voi da hrană în schimbul vitelor voastre, dacă vi s‑a terminat argintul. 17Ei și‑au adus vitele la Iosif, iar Iosif le‑a dat hrană în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite și măgarilor. În acel an s‑a îngrijit de hrana lor în schimbul tuturor vitelor lor.
18După ce s‑a terminat acel an, au venit la el în anul următor și i‑au zis: „Nu putem ascunde stăpânului nostru că nu mai avem argint și că cirezile de vite sunt ale stăpânului nostru. Nu ne‑a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât trupurile și pământurile noastre. 19De ce să pierim înaintea ochilor tăi, atât noi, cât și pământurile noastre? Cumpără‑ne pe noi și pământurile noastre în schimbul hranei, iar noi, cu tot cu pământurile noastre, vom deveni robi ai lui Faraon. Dă‑ne sămânță ca să trăim și să nu murim, iar țara să nu rămână pustie.“
20Astfel, Iosif a cumpărat toate pământurile din Egipt pentru Faraon. Toți egiptenii și‑au vândut pământurile, deoarece foametea era prea mare pentru ei. Și țara a ajuns a lui Faraon. 21După aceea, a mutat în cetăți poporul de la o margine a Egiptului până la cealaltă. 22Totuși, el n‑a cumpărat pământurile preoților, pentru că preoții aveau venit dat de Faraon și trăiau din venitul pe care li‑l dădea Faraon. De aceea ei nu și‑au vândut pământurile.
23Apoi Iosif a zis poporului:
– Iată, v‑am cumpărat astăzi împreună cu pământurile voastre pentru Faraon, iar acum vă dau sămânță să semănați pământul. 24La vremea roadelor îi veți da lui Faraon a cincea parte. Celelalte patru părți vor fi ale voastre ca sămânță pentru ogor și ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre și pentru copiii voștri.
25Ei au răspuns:
– Tu ne‑ai ținut în viață. Să găsim bunăvoință înaintea25, 29 Lit.: în ochii. stăpânului nostru și vom fi robi ai lui Faraon.
26Astfel, Iosif a făcut din aceasta o hotărâre cu privire la pământul Egiptului, care a rămas până în ziua aceasta: a cincea parte este a lui Faraon. Doar pământul preoților n‑a devenit a lui Faraon.
Ultimele zile ale lui Iacov
27Israel a locuit în țara Egiptului, în ținutul Goșen. Ei au dobândit proprietăți acolo, au fost roditori și s‑au înmulțit foarte mult. 28Iacov a trăit în țara Egiptului șaptesprezece ani; anii vieții sale au fost o sută patruzeci și șapte.
29Cu puțin înainte să moară, Iacov l‑a chemat pe fiul său Iosif și i‑a zis:
– Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, te rog, pune‑ți mâna sub coapsa mea și poartă‑te cu mine cu îndurare și credincioșie. Te rog să nu mă înmormântezi în Egipt, 30ci, atunci când mă voi culca alături de părinții mei, să mă iei din Egipt și să mă înmormântezi în mormântul lor.
El a răspuns:
– Voi face așa cum ai spus.
31Iacov i‑a zis:
– Jură‑mi!
Iosif i‑a jurat. Apoi Israel s‑a închinat31 Sau: s‑a plecat. pe căpătâiul patului său.
雅各全家定居埃及
1约瑟来到法老面前，对他说：“我父亲和我的弟兄们已经带着他们的羊群、牛群和所有的一切从迦南来了，现在就在歌珊。” 2约瑟从弟兄中带了五个人去见法老。 3法老问他们：“你们做什么工作？”他们回答说：“仆人们祖祖辈辈都是牧羊的。 4迦南的饥荒很严重，羊群没有草吃，所以我们到这里来寄居，求你准许仆人们住在歌珊。” 5法老对约瑟说：“你父亲和弟兄们都来了， 6整个埃及就在你面前，尽管安排他们住在国中最好的地方。他们可以住在歌珊。如果你知道他们中间有能干的人，可以派他们看管我的牲畜。”
7约瑟又带父亲雅各去见法老，雅各就为法老祝福。 8法老问雅各：“你多大岁数了？” 9雅各回答说：“我在世上寄居一百三十年了，我的日子又苦又短，不像我祖先那样高寿。” 10雅各为法老祝福后，就告退了。 11约瑟遵照法老之命把埃及最好的地方——兰塞境内的土地给他父亲和弟兄们居住，作他们的产业。 12约瑟按各家人口提供粮食给父亲、弟兄及其他家人。
饥荒
13饥荒很严重，到处都缺粮，埃及和迦南都饱受饥荒之苦。 14约瑟把埃及人和迦南人向他买粮的银子收集起来，存放在法老的库房里。 15埃及人和迦南人的银子都用光了，埃及人就来见约瑟，对他说：“我们的钱财都用光了，求你给我们粮食，免得我们饿死在你面前。” 16约瑟说：“你们的钱财如果用尽了，可以用你们的牲畜来交换粮食。” 17于是，他们把牲畜赶到约瑟那里，用他们的牛、羊、驴和马跟约瑟换粮食。那一年，他们就依靠换来的粮食生活。
18到了第二年，他们又来见约瑟，对他说：“不瞒我主，我们的钱都用光了，牲畜也给你了，除了我们自己和田地以外，我们一无所有。 19求你不要让我们人死地荒。我们愿意用自己和我们的田地来换粮食，我们和我们的田地都归法老。求你给我们种子，我们好活下去，不致饿死，土地也不致荒废。”
20埃及人为饥荒所迫，纷纷卖掉自己的田地。约瑟替法老收购了埃及全国的田地，最后，所有的田地都归法老了。 21约瑟使埃及全境的人都成为法老的奴仆。 22约瑟唯独没有买祭司的田地，因为祭司吃法老的俸禄，有足够的供给，不用卖地。 23约瑟对百姓说：“我为法老买了你们和你们的土地，这里有种子，你们可以拿去耕种。 24但是你们要把收成的五分之一给法老，其余的，你们可以留下来作种子和全家人的口粮。” 25他们说：“你救了我们的命，求你恩待我们，让我们做法老的奴仆吧。” 26于是，约瑟立下一条法令，到今天还有效，就是埃及出产的五分之一归给法老。只有祭司的田地不归法老。
27以色列人住在埃及的歌珊，在那里获得了产业，人口兴旺。 28雅各在埃及住了十七年，他一共活了一百四十七岁。
29他快要离世的时候，把儿子约瑟叫来，说：“你如果恩待我，请你把手放在我大腿底下起誓，你会以慈爱和信实待我，不把我葬在埃及。 30我与祖先同眠后，你要把我带出埃及安葬在我祖先的身边。”约瑟说：“我必照你说的做。” 31雅各要约瑟起誓，约瑟照做了。于是，以色列在床头47:31 “在床头”或译“拄着拐杖”。敬拜上帝。
