Iosif li se face cunoscut fraților săi
1Atunci Iosif nu s‑a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce stăteau lângă el și a strigat: „Să iasă toată lumea afară!“ Astfel, niciunul n‑a rămas cu el atunci când Iosif s‑a făcut cunoscut fraților săi. 2Și Iosif a izbucnit în plâns. Atât egiptenii, cât și cei de la curtea lui Faraon au auzit despre lucrul acesta. 3Iosif le‑a zis fraților săi: „Eu sunt! Iosif! Mai trăiește tatăl meu?“ Dar frații săi nu i‑au putut răspunde, pentru că au rămas înmărmuriți înaintea sa. 4Atunci Iosif le‑a zis fraților săi: „Apropiați‑vă de mine, vă rog!“ Ei s‑au apropiat de el, iar el a zis: „Eu sunt, fratele vostru Iosif, cel pe care l‑ați vândut în Egipt! 5Acum, să nu vă întristați și să nu vă mâniați pe voi înșivă pentru că m‑ați vândut aici, căci Dumnezeu m‑a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viață.5 Sau: pentru a vă păstra un mare număr de supraviețuitori. 6Deoarece foametea durează de doi ani pe pământ și vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara și nu se va secera, 7Dumnezeu m‑a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămășiță pe pământ și pentru a vă salva viețile printr‑o mare eliberare. 8Așadar, nu voi m‑ați trimis aici, ci Dumnezeu. El m‑a făcut tată pentru Faraon, stăpân în toată casa lui și domnitor peste toată țara Egiptului. 9Suiți‑vă repede la tatăl meu și spuneți‑i: «Așa vorbește fiul tău Iosif: ‘Dumnezeu m‑a făcut stăpân peste tot Egiptul. Vino la mine fără întârziere. 10Vei locui în ținutul Goșen10 Regiune fertilă situată în estul Deltei Nilului. și vei fi aproape de mine, tu, copiii tăi, nepoții tăi, turmele tale, cirezile tale și tot ceea ce este al tău. 11Acolo îți voi asigura hrana, căci mai sunt încă cinci ani de foamete, pentru ca să nu sărăcești tu, familia ta și tot ce este al tău.’» 12Iată, ochii voștri și ochii fratelui meu Beniamin văd că sunt chiar eu cel care vă vorbește. 13Să‑i spuneți tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt și despre tot ce ați văzut. Grăbiți‑vă și coborâți aici cu tatăl meu.“
14Apoi l‑a îmbrățișat pe fratele său Beniamin și a plâns, în timp ce Beniamin plângea și el pe umărul lui. 15Iosif i‑a sărutat pe toți frații săi și a plâns pe umerii lor. După aceea frații săi au vorbit cu el.
16S‑a auzit vestea, în palatul lui Faraon, că au venit frații lui Iosif. Lucrul acesta i‑a plăcut lui Faraon și slujitorilor săi.16 Lit.: Și a fost bine în ochii lui Faraon și în ochii slujitorilor lui. 17Faraon i‑a zis lui Iosif: „Spune‑le fraților tăi: «Să faceți astfel: încărcați‑vă animalele și plecați. Duceți‑vă în țara Canaan, 18luați‑vă tatăl și familiile și veniți la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în țara Egiptului și veți mânca grăsimea țării.» 19Ți se poruncește să le mai spui: «Faceți astfel: luați din țara Egiptului niște care pentru copiii și soțiile voastre, luați‑l pe tatăl vostru și veniți. 20Să nu vă pară rău de bunurile voastre, pentru că tot ce este mai bun în Egipt va fi al vostru.»“
21Fiii lui Israel au făcut întocmai. Iosif le‑a dat care, după porunca lui Faraon, și provizii pentru călătorie. 22Fiecăruia i‑a dat câte un rând de haine, dar lui Beniamin i‑a dat trei sute de șecheli de argint22 Aproximativ 3,5 kg. și cinci rânduri de haine. 23Tatălui său i‑a trimis zece măgari încărcați cu ce era mai bun în Egipt și zece măgărițe încărcate cu grâne, pâine și provizii pentru călătorie. 24Iosif i‑a trimis pe frații săi și la plecare le‑a zis: „Să nu vă certați24 Sau: Să nu fiți agitați. pe drum!“
25Ei s‑au suit înapoi din Egipt, au ajuns în țara Canaan la Iacov, tatăl lor, 26și l‑au înștiințat, zicând: „Iosif trăiește! Chiar el este domnitor peste toată țara Egiptului!“ Însă inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu‑i credea. 27Dar când i‑au istorisit tot ceea ce le spusese Iosif și când a văzut carele pe care le trimisese Iosif să‑l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s‑a înviorat. 28Israel a zis: „Destul! Iosif, fiul meu, este încă viu! Voi merge să‑l văd înainte de a muri.“
Joseph makes himself known
1Then Joseph could no longer control himself before all his attendants, and he cried out, ‘Make everyone leave my presence!’ So there was no-one with Joseph when he made himself known to his brothers. 2And he wept so loudly that the Egyptians heard him, and Pharaoh’s household heard about it.
3Joseph said to his brothers, ‘I am Joseph! Is my father still living?’ But his brothers were not able to answer him, because they were terrified at his presence.
4Then Joseph said to his brothers, ‘Come close to me.’ When they had done so, he said, ‘I am your brother Joseph, the one you sold into Egypt! 5And now, do not be distressed and do not be angry with yourselves for selling me here, because it was to save lives that God sent me ahead of you. 6For two years now there has been famine in the land, and for the next five years there will be no ploughing and reaping. 7But God sent me ahead of you to preserve for you a remnant on earth and to save your lives by a great deliverance.45:7 Or save you as a great band of survivors
8‘So then, it was not you who sent me here, but God. He made me father to Pharaoh, lord of his entire household and ruler of all Egypt. 9Now hurry back to my father and say to him, “This is what your son Joseph says: God has made me lord of all Egypt. Come down to me; don’t delay. 10You shall live in the region of Goshen and be near me – you, your children and grandchildren, your flocks and herds, and all you have. 11I will provide for you there, because five years of famine are still to come. Otherwise you and your household and all who belong to you will become destitute.”
12‘You can see for yourselves, and so can my brother Benjamin, that it is really I who am speaking to you. 13Tell my father about all the honour accorded me in Egypt and about everything you have seen. And bring my father down here quickly.’
14Then he threw his arms around his brother Benjamin and wept, and Benjamin embraced him, weeping. 15And he kissed all his brothers and wept over them. Afterwards his brothers talked with him.
16When the news reached Pharaoh’s palace that Joseph’s brothers had come, Pharaoh and all his officials were pleased. 17Pharaoh said to Joseph, ‘Tell your brothers, “Do this: load your animals and return to the land of Canaan, 18and bring your father and your families back to me. I will give you the best of the land of Egypt and you can enjoy the fat of the land.”
19‘You are also instructed to tell them, “Do this: take some carts from Egypt for your children and your wives, and get your father and come. 20Never mind about your belongings, because the best of all Egypt will be yours.” ’
21So the sons of Israel did this. Joseph gave them carts, as Pharaoh had commanded, and he also gave them provisions for their journey. 22To each of them he gave new clothing, but to Benjamin he gave three hundred shekels45:22 That is, about 3.5 kilograms of silver and five sets of clothes. 23And this is what he sent to his father: ten donkeys loaded with the best things of Egypt, and ten female donkeys loaded with grain and bread and other provisions for his journey. 24Then he sent his brothers away, and as they were leaving he said to them, ‘Don’t quarrel on the way!’
25So they went up out of Egypt and came to their father Jacob in the land of Canaan. 26They told him, ‘Joseph is still alive! In fact, he is ruler of all Egypt.’ Jacob was stunned; he did not believe them. 27But when they told him everything Joseph had said to them, and when he saw the carts Joseph had sent to carry him back, the spirit of their father Jacob revived. 28And Israel said, ‘I’m convinced! My son Joseph is still alive. I will go and see him before I die.’
