Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 44

1După aceea, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său. Pune cupa mea de argint la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâne.“ Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif. Cum s-a făcut dimineaţă, oamenii au fost trimişi cu măgarii lor. Ei au ieşit din cetate, dar n-au ajuns prea departe, când Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Scoală-te, urmăreşte-i pe acei oameni, iar când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce aţi răsplătit binele cu rău? Nu este aceasta cupa din care bea stăpânul meu şi pe care o foloseşte el pentru ghicire[a]? Rău lucru aţi făcut.»“ Când i-a ajuns, administratorul le-a spus aceste cuvinte.

– De ce spune stăpânul nostru aceste cuvinte? i-au răspuns ei. Nici gând ca slujitorii tăi să fi făcut acest lucru! Noi ţi-am adus înapoi din Canaan argintul pe care-l găsisem la gura sacilor noştri; cum să fi furat argint sau aur din palatul stăpânului tău? Fie ca acela dintre slujitorii tăi, la care va fi găsită cupa, să moară, iar noi ceilalţi să devenim sclavii stăpânului nostru.

10 – Fie aşa cum aţi spus, le-a zis el; cel la care va fi găsită cupa va fi sclavul meu, dar voi ceilalţi veţi fi consideraţi nevinovaţi.

11 Fiecare şi-a dat repede jos sacul şi l-a deschis. 12 El a căutat cupa începând cu cel mai mare şi terminând cu cel mai mic, iar aceasta a fost găsită în sacul lui Beniamin. 13 Atunci ei şi-au sfâşiat hainele, fiecare şi-a încărcat măgarul şi s-au întors în cetate. 14 Iuda şi fraţii săi au intrat în palatul lui Iosif, pe când el era încă acolo şi s-au plecat la pământ înaintea lui. 15 Iosif i-a întrebat:

– Ce înseamnă lucrul acesta pe care l-aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine poate ghici?

16 Iuda i-a răspuns:

– Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce putem spune? Cum să ne dezvinovăţim? Dumnezeu a descoperit vina slujitorilor tăi; suntem sclavii stăpânului nostru, noi şi cel la care a fost găsită cupa.

17 Dar el a zis:

– Nici gând să fac acest lucru! Doar cel la care a fost găsită cupa va fi sclavul meu, iar voi ceilalţi mergeţi în pace la tatăl vostru.

18 Atunci Iuda s-a apropiat de el şi i-a zis:

– Stăpânul meu, te rog, dă-i voie slujitorului tău să-i spună ceva stăpânului meu şi să nu te mânii pe slujitorul tău, pentru că tu eşti ca Faraon. 19 Stăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, dacă avem tată şi dacă mai avem vreun alt frate. 20 Noi i-am răspuns stăpânului nostru că avem un tată în vârstă, care mai are un fiu mai tânăr ce i s-a născut la bătrâneţe. Fratele său este mort, doar el a mai rămas dintre copiii mamei sale, iar tatăl său îl iubeşte. 21 Atunci tu le-ai cerut slujitorilor tăi să-l aducă la tine ca să-l vezi cu ochii tăi. 22 Noi i-am spus stăpânului nostru că băiatul nu poate pleca de lângă tatăl său, pentru că, dacă ar pleca, tatăl său ar muri. 23 Dar tu le-ai spus slujitorilor tăi: „Dacă fratele nostru mai mic nu vine cu voi, nu-mi veţi mai vedea faţa“. 24 Când ne-am întors la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele stăpânului nostru. 25 Când tatăl nostru ne-a cerut să ne întoarcem şi să mai cumpărăm nişte mâncare, 26 noi i-am răspuns: „Nu putem merge decât dacă va veni cu noi şi fratele nostru mai mic, pentru că nu putem să vedem faţa acelui om decât dacă fratele nostru mai mic este cu noi“. 27 Atunci slujitorul tău, tatăl meu, ne-a amintit ceea ce ştiam, şi anume că soţia sa i-a născut doi fii, 28 dintre care unul a plecat şi se crede că a fost sfâşiat de fiare, pentru că nu a mai fost văzut de atunci 29 şi că, dacă i l-am lua şi pe acesta şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îi vom coborî capul încărunţit în Locuinţa Morţilor. 30 De aceea, dacă mă voi întoarce la slujitorul tău, tatăl meu, şi băiatul nu va fi cu noi, pentru că el este ataşat de băiat, 31 va muri când va vedea că băiatul nu este cu noi; iar slujitorii tăi vor coborî cu durere capul încărunţit al slujitorului tău, tatăl nostru, în Locuinţa Morţilor. 32 Slujitorul tău s-a pus garant la tatăl meu pentru băiat, promiţând că dacă nu i-l voi aduce înapoi, voi fi vinovat înaintea tatălui meu toată viaţa. 33 Astfel dar dă-i voie, te rog, slujitorului tău să rămână ca sclav al stăpânului meu în locul băiatului şi dă-i voie băiatului să se întoarcă cu fraţii săi. 34 Cum să mă întorc la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea care va veni asupra tatălui meu!

Notas al pie

  1. Geneza 44:5 Practica păgână a divinaţiei; vezi nota de la 30:27

New International Reader's Version

Genesis 44

A Silver Cup in a Sack

1Joseph told the manager of his house what to do. “Fill the men’s sacks with as much food as they can carry,” he said. “Put each man’s money in his sack. Then put my silver cup in the youngest one’s sack. Put it there along with the money he paid for his grain.” So the manager did what Joseph told him to do.

When morning came, the men were sent on their way with their donkeys. They hadn’t gone very far from the city when Joseph spoke to his manager. “Go after those men right away,” he said. “Catch up with them. Say to them, ‘My master was good to you. Why have you paid him back by doing evil? Isn’t this the cup my master drinks from? Doesn’t he also use it to find things out? You have done an evil thing.’ ”

When the manager caught up with them, he told them what Joseph had said. But they said to him, “Why do you say these things? We would never do anything like that! We even brought back to you from Canaan the money we found in our sacks. So why would we steal silver or gold from your master’s house? If you find out that any of us has the cup, he will die. And the rest of us will become your slaves.”

10 “All right, then,” he said. “As you wish. The one found to have the cup will become my slave. But the rest of you will not be blamed.”

11 Each of them quickly put his sack down on the ground and opened it. 12 Then the manager started to search. He began with the oldest and ended with the youngest. The cup was found in Benjamin’s sack. 13 When that happened, they were so upset they tore their clothes. Then all of them loaded their donkeys and went back to the city.

14 Joseph was still in the house when Judah and his brothers came in. They threw themselves down on the ground in front of him. 15 Joseph said to them, “What have you done? Don’t you know that a man like me has ways to find things out?”

16 “What can we say to you?” Judah replied. “What can we say? How can we prove we haven’t done anything wrong? God has shown you that we are guilty. We are now your slaves. All of us are, including the one found to have the cup.”

17 But Joseph said, “I would never do anything like that! Only the man found to have the cup will become my slave. The rest of you may go back to your father in peace.”

18 Then Judah went up to him. He said, “Please, sir. Let me speak a word to you. Don’t be angry with me, even though you are equal to Pharaoh himself. 19 You asked us, ‘Do you have a father or a brother?’ 20 We answered, ‘We have an old father. A young son was born to him when he was old. His brother is dead. He’s the only one of his mother’s sons left. And his father loves him.’

21 “Then you said to us, ‘Bring him down to me. I want to see him for myself.’ 22 We said to you, ‘The boy can’t leave his father. If he does, his father will die.’ 23 But you told us, ‘Your youngest brother must come down here with you. If he doesn’t, you won’t see my face again.’ 24 So we went back to my father. We told him what you had said.

25 “Then our father said, ‘Go back. Buy a little more food.’ 26 But we said, ‘We can’t go down. We’ll only go if our youngest brother goes there with us. We can’t even see the man’s face unless our youngest brother goes with us.’

27 “Your servant my father said to us, ‘You know that my wife had two sons by me. 28 One of them went away from me. And I said, “He must have been torn to pieces.” I haven’t seen him since. 29 What if you take this one from me too and he is harmed? Then you would cause me to die as a sad old man. I would go down into the grave full of pain and suffering.’

30 “So now, what will happen if the boy isn’t with us when I go back to my father? His life depends on the boy’s life. 31 When he sees that the boy isn’t with us, he’ll die. Because of us, he’ll go down into the grave as a sad old man. 32 I promised my father I would keep the boy safe. I said, ‘Father, I’ll bring him back to you. If I don’t, you can put the blame on me for the rest of my life.’

33 “Now then, please let me stay here. Let me be your slave in place of the boy. Let the boy return with his brothers. 34 How can I go back to my father if the boy isn’t with me? No! Don’t let me see the pain and suffering that would come to my father.”